Macul roşcovanul,
C-a pus ochii pe-o Cicoare…
Nu-i ca ea o altă floare
Mândră în tot lanul.
Însă floarea mult iubită,
Floare mai aleasă,
Nu-i cu macul potrivită,
Ci-i cu Flutur logodită
Şi-i va fi mireasa.
Craiul Flutur, domnul mare,
Mânios, pe dată,
S-aruncă pe vânt călare,
Şi-ajungând la Mac în zare,
A pornit a-l bate.
Cu aripile-aurite,
Strajnic mi-l loveşte,
Jos cad foile izbite,
Şi din urmă , risipite,
Vântul le goneşte .
Râd cicorile şi lanul…
Creşte veselia,
Că din Macul Roşcovanul
A rămas acum, sărmanul,
Numai măciulia....
