Când primeşte să se nască Domnul coborât din cer.
Nunta ninsă la fereastră este Pomul de Crăciun
Când încep să se colinde Dumnezeu şi omul bun.
Se întoarce vremea dusă ce mă ştie pe de rost
La un geam să mi-l arate pe copilul care-am fost.
Şi sub steaua-mpărătească ce domneşte peste noi
Bradul verde să-mi dea iarăşi tot norocul înapoi.
Pom de Crăciun este sufletul meu
La un geam pentru tine mereu,
Pentru tine aş vrea să pot colinda
Leru-i ler, flori dalbe.
Este vremea din tristeţe să ieşim ca din tramvai
Şi, precum odinioară, să ne furişăm din rai.
Că e Domnul singur tare, doar cu maica lângă el
Şi-am înveselit tot raiul cu un zvon de clopoţel.
Pom de Crăciun este sufletul meu
La un geam pentru tine mereu.
Pentru tine aş vrea să pot colinda
Leru-i ler, flori dalbe.
