A fost odata ca niciodata un barbat semet, inalt ca bradul, frumos de cadea pe jos si asa aiurit cum se simtea el mai mereu, lui tare mult ii placea sa se vada pe la televizor sau sa se alinte si el pe la Cotroceni, cotrobaind curios prin birourile altora. Regatul unde se odihnea barbatul nostu se numea Romania Adormita, o tara frumoasa, inteligenta, cu resurse imense in toate domeniile dar care in urma unei vraji atipise, permitand astfel cosmarurilor sa navaleasca peste ea si peste locuitorii ei. Din nefericire, barbatul nostru era dependent de niste prafuri halucinogene, pe care trebuia sa si le procure periodic, din mana si gura unei Soparle uriase care ademenise astfel jurnalisti, oameni de afaceri, oameni simpli, in general pe toti aceia care sunt dornici de putere, prieteni ai banilor nemunciti si adepti ai parvenirii. Dar baza cea mare a Soparlei se punea in barbatul nostru, supranumit si Printul Somnului, el fiind ales si desemnat candidat la functia suprema in stat, deoarece dormea mult, mai mereu adica, in general vorbea numai prostii si nu punea niciodata intrebari, de ce, cum, de unde...ci doar executa si atat...Totul este cat se poate de perfect, atata ca Soparla aceasta uriasa, bolnava incurabil de mania grandorii, trebuie sa stie si sa inteleaga ca noi astialaltii, adica cei fara de prafuri, nu spunem si nici nu vom spune prea curand, am incalecat pe o sa si v-am spus povestea mea...
