Gânduri de seară.................

"Povestea un preot, că avea un prieten ce trăia într-o splendidă situaţie materială. Locuia într-un palat înconjurat de o grădină ca un adevărat paradis. Am încercat, zicea preotul, să vorbesc prietenului meu despre Dumnezeu şi despre cele sufleteşti, dar acesta mă întrerupse cu alte cuvinte, grăindu-mi cu sfidare: “Dragul meu, mie în zadar îmi vorbeşti despre aceste lucruri, căci raiul meu, iată-l, acesta este!” – şi-mi arătă casa şi grădina cea frumoasă. Peste cinci ani, l-am vizitat din nou pe prietenul meu, dar vai, ce schimbări grozave! Grădina era uscată, prăpădită, casele ruinate, iar prietenul meu zăcea bolnav de aproape patru ani. Un copil îi murise înecat, fata eşuase în căsătoria ei, iar tatăl se îmbolnăvise de supărare. Mai avea o fată pe care am auzit-o întrebându-şi părintele bolnav: “Tată dragă, eu merg până în oraş, ce-ai dori să-ţi aduc de acolo?” Chinuit de boală, bătrânul răspunse: “Un ştreang să-mi aduci, un ştreang să-mi termin zilele, căci nu mai pot”. Iată deci, că în decursul celor cinci ani, raiul prietenului meu devenise un adevărat iad. Aşa este cu raiul acesta vremelnic, pământesc; umbră şi vis, deşertăciunea deşertăciunilor."

Read More

Gânduri de seară.............

- Ce-ai lua cu tine,
dacă s-ar pune problema
să faci zilnic naveta între rai şi iad
ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
Te-ar ţine de vorbă,
ţi-ar împuia capul cu fleacuri
şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea!
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
o sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
dacă s-ar pune problema
să faci zilnic naveta între rai şi iad,
ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi!
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul.
Inspirându-mă din ochii iubitei,
tăcere, minute lungi,
poate chiar veşnicii,
lasându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
dacă s-ar pune problema
să faci zilnic naveta între rai şi iad,
ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile.
Taie-mi iadul şi raiul,
ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
dacă n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
de temperatură, luminozitate şi presiune
dintre rai şi iad,
dacă n-am vinul să-mi dea curaj? (Marin Sorescu -  "Dacă nu cer prea mult ")

Read More

Gânduri de seară.........

"O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!
Aşa desigur sunt făpturile cereşti,
Pe care le vedeam, copil, întraripate,
Cu câte-un crin în mână şi pletele pe spate.
Când te cuprind de mijloc îmi pare că e vis,
Că mi-a picat un înger de sus, din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tău pun gura,
Gustându-i ameţit aroma şi căldura.
De mă pecetluieşte buza-ţi trandafirie,
Mă simt înviorat ca de-o eucaristie.
Mă-ntreb de-i cu putinţă ca tu să mă iubeşti!
O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!

Mângâie-mă cu mâna ta cea copilărească,
Îneacă-mă cu coama ta supraomenească,
Ce cade ca o creangă pletoasă şi divină,
Cu un miros de cinam şi frunze de lumină.
Fă-mi cerc pe după gât, cu braţul tău subţire,
Aşa cum se cuvine smeritului tău mire,
Şi lasă-te uşoară când cu un salt vânjos
Te duc în patul biblic de cedru şi-abanos,
Neprihănită, goală, zvâcnind fără veşmânt
Să dormi cu mine noaptea în sfânt aşezământ.
În raiul tău suav mă-mbii şi mă sfinţeşti,
O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!" (George Călinescu)

Read More

Gânduri de seară............

"Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale.
Această femeie era mai mereu tristă. Văzând‑o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat‑o:
- Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?
Femeia îi răspunse:
- Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?
Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:
- Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?
Femeia îi răspunse:
- Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sunt tristă?
- Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale.”


„În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.”

Read More

by Viorica Crainic

Gânduri de seară............

"N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta, n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după un colţ de rai,
De n-ai purta un strop de iad în tine.

Că nu te-nalţi de jos până nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amară,
Şi de re-nvii în cântecul de azi,
E c-ai murit în plânsetul de-aseară."(Radu Gyr)

Read More