Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi.
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate, că toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat.
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei.
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la greier, când singur eşti să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci.
