"Din frunzele ce-n geamAzi s-au lovit într-una,
Căzând sub pom, morman,
Ţi-am pus în carte una,
Bătând în roşiatic,
Ca un ţesut domnesc,
Cu fire de jăratic
Ce încă mai sclipesc.
E moale ca atlazul,
Şi ca o gură mută
Ce străbătând obrazul
Pe pleoape te sărută.
Precum într-un ghioc
Asculţi al mării hohot,
În foaia mea de foc
Cad frunzele cu şoşot.
Auzi foşnirea lină,
Suspinul lor uşor,
Atunci când prin grădină
Le-mpinge un picior.
Sau când le-alungă vântul
Pe drumuri şi-n oraşe,
Cântând pe tot pământul
Preludii uriaşe.
O, Ţil, ţi-am pus în carte
O frunză de atlaz,
Prin care de departe
Te mângâi pe obraz." (George Călinescu)
