Titanic Vals ( Regia: Paul Călinescu | Actori: Grigore Vasiliu-Birlic, Silvia Fulda, Kity Gheorghiu Mușatescu, Coca Andronescu, Mitzura Arghezi Cameniță, Lucian Dinu, Liviu Bădescu, Ion Dichiseanu, Ion Finteșteanu, Mihai Fotino, Ion Lucian, Horia Căciulescu, Constantin Rauțchi, Tamara Buciuceanu, Ștefan Mihăilescu-Brăila.)

Destinul unui om obişnuit şi onest intrat, fără voie, în malaxorul electoral al vieţii politice româneşti interbelice, care-l manipulează aducându-l în starea de victimă. Ecranizare dupa piesa cu acelasi nume de Tudor Musatescu.

Regia: Paul Călinescu | Actori: Grigore Vasiliu-Birlic, Silvia Fulda, Kity Gheorghiu Mușatescu, Coca Andronescu, Mitzura Arghezi Cameniță, Lucian Dinu, Liviu Bădescu, Ion Dichiseanu, Ion Finteșteanu, Mihai Fotino, Ion Lucian, Horia Căciulescu, Constantin Rauțchi, Tamara Buciuceanu, Ștefan Mihăilescu-Brăila.



Admirator al operei caragialiene, Tudor Muşatescu reia subiectul vieţii politice româneşti din perioada interbelică. Cu "Titanic-Vals" (1932), Muşatescu a marcat un moment important în literatura noastră (1932), moment care venea să ridice prestigiul dramaturgiei naţionale şi să atragă interesul publicului pentru repertoriul românesc. O frescă a provinciei autohtone aflată în fierberea campaniei electorale parlamentare.

Autorul urmăreşte destinul unui om obişnuit şi onest (Spirache Necşulescu), funcţionar modest la prefectură, om cu familie grea. O neaşteptată moştenire de 50 de milioane de lei îl aruncă pe un traseu de destin, la care nu gândise niciodată. Împotriva propriei voinţe, omul se vede antrenat în manevrele politicianiste locale. Autorul îl antreneazǎ pe blândul si onestul Spirache într-o rotaţie existenţială de 180 de grade faţă de vechiul său fel de trai. Protipendada politică a urbei, dar şi familia sa mânată de interese meschine, egoiste, animată de o uriaşă dorinţă de parvenire îl presează să intre în politică pentru un post de deputat. Obligat să ţină un discurs politic, în stilul demagogic obişnuit în asemenea împrejurări, Spirache spune de la balconul Primăriei, cu sinceritate, că nu poate promite nimic concetăţenilor săi şi ca deputat "nu va face nimic".

Sinceritatea vorbitorului cucereşte corpul electoral, săturat de minciuni. Exuberanţa alegătorilor este imediat confiscată de lichelele politice ale oraşului, care îl aplaudă, considerând succesul lui Spirache ca fiind o performanţă a şmecheriei lor. Având imaginea corectă a unui viitor social, în care nu-şi găseste locul, Necşulescu e dezamăgit. Are sufletul frânt contemplându-i pe cei din jurul său, debordând de fericire cu gândul la avantajele extraordinare ce-i aşteaptă.

Birlic realizează în film un rol de zile mari! Plecând la Bucureşti cu trenul, de la fereastra vagonului, Spirache al său are un zâmbet ciudat, care anunţă, parcă, o surpriză...

Read More

Horia Șerbănescu

"Am ales comedia la gândul că în lume există mulţi actori şi politicieni care fac lumea să plângă, cei care o fac să râdă sunt incomparabil mai puţini. Socotesc că a fi comic nu este o meserie, ci o chemare. Teatrul nu este o artă, este un secret."

Horia Șerbănescu (n.16 martie 1924, București - 19 septembrie 2010, București) a fost un actor de comedie român. A debutat pe scenă la vârsta de 5 ani, în 1929, interpretând rolul Regelui Mihai în piesa Miss Revista. La aceeași vârstă este descoperit pe scena de la Cărăbuș de regizorul Paul Gusti care-l aduce pe Horia Șerbănescu la Teatrul Național în rolul dublu "Statu Palmă Barbă Cot" din spectacolul Rodia de Aur. Cum spectacolul a fost primul de acest gen transmis la Radio, Horia Șerbănescu este astăzi cel mai vechi colaborator al Radiodifuziunii Române.
A jucat pe scena Teatrului din Sărindar – condus de Tudor Mușatescu și pe scena de la "Teatrul nostru", condus de Dina Cocea. La acesta din urmă a activat ca actor, sufleor, regizor de culise și... dactilografă. S-a transferat apoi la Teatrul Victoria.



"Mă gândesc uneori cu nostalgie la acele timpuri. Era o viaţă plină de farmec, în orice caz mai puţin agitată decât cea de azi. Aveai timp să citeşti o carte bună, să asculţi o operă la Teatrul Liric, un concert simfonic la Ateneul Român, să te laşi încântat de frumuseţea operetelor la Teatrul Alhambra sau să faci seara o plimbare la şosea. Eram săraci, dar aveam de toate. Ce n-aveam... Ce nu aveam? Nu aveam fotomodele, de cules culegeam căpşunile noastre, iar la Herdan mâncam cu 7 lei. Pe atunci eram în Europa şi leul nostru era greu de tot."

Primul mare succes al său a fost înregistrat la Grădina Volta Buzești cu piesa "Profesorul de franceză" semnată de Tudor Mușatescu.
Primul cuplu artistic a fost format de Horia Șerbănescu și Emil Popescu. Alături de un alt partener de aur, Radu Zaharescu, actorul a scris istoria Teatrului de Revistă, identificându-se practic, cu existența acestuia, din momentul în care a fost lansat de Constantin Tănase, la "Cărăbuș". De-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat de Televiziunea Română.




"Visez să trăim într-o lume în care să domnească inteligenţa, simplitatea, bunătatea, cinstea şi dreptatea. Şi mai visez ca fiica mea, Ilincuţa, să trăiască mai bine şi mai îmbelşugat ca mine. Să trăim împreună multe primăveri pline de zarzări, cireşi şi salcâmi înfloriţi. Îi doresc să spună şi ea cu duioşie: A«Când eram copil odată» ... Am în casă o mulţime de jucării. Până când s-o mărita sunt ale ei, după aceea sunt ale mele."

Read More

"Iubirea e un lucru mare"!

"Cotescu e băiatul care într-o zi s-a furat pe sine de acasă și a fugit să se dăruiască lumii sub formă de fragi roșii. Născut în nordul Moldovei, care e Roma diasporelor est-europene, el a plecat călare pe șapte cai și pe un băț de aur, purtând în suflet primăveri cu două capete, o pasăre botoasă cu ochi de aramă și un cap de cerb între doi snopi de maci.
Cotescu iubește lemnul scenei, așa cum iubea domnul de Molière înserarea la curtea regilor Franței pentru că acolo și-a îngropat butucul de vie. "(Fănuş Neagu)



Octavian Cotescu (n. 14 februarie 1931, Dorohoi - d. 22 august 1985, București) a fost un actor român de succes, din generația de aur. Activitatea sa artistică cuprinde numeroase roluri interpretate în film, dar și în teatru, în principal la Teatrul Bulandra din București, unde a fost coleg cu Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Marin Moraru, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Florian Pittiș, Rodica Tăpălagă, Ileana Predescu, Petrică Gheorghiu, Irina Petrescu, Ion Besoiu, Dan Nuțu.
Generozitatea, căldura şi disponibilitatea sufletească, farmecul mereu proaspăt al ironiei joviale fac din Octavian Cotescu un actor inimitabil. El a adus pe scena românească un stil de joc modern, în care fineţea observaţiei sociale se conjuga cu subtilitatea efectului umoristic, având o detaşare ironică de personaj cu efect comic irezistibil, autopersiflarea fiind „cireaşa de pe tort”. Octavian Cotescu va rămâne pentru noi acel „tip unic, care face tot timpul joc dublu în scenă, care îşi joacă eroii, care nu se scufundă în personaj ca într-o apă, nu pluteşte, ci învaţă febril, în sensul şi chiar împotriva curentului interior al personajului”, precum mărturisea într-un interviu. Plăcerea lui supremă de actor era să tragă pe sfoară, să se prefacă, folosind o imensă cantitate de candoare adunată în ochi, cum că ţi-ar cânta în strună, că este de partea ta, pentru ca, exact atunci când îi arunci cea mai încrezătoare privire, să te părăsească fără nicio strângere de inimă.



A fost totodată unul dintre interpreții preferați ai teatrului de televiziune și ai teatrului radiofonic din epocă. Activitatea de scenă a fost dublată și de o carieră didactică de profesor universitar la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) "I.L. Caragiale" din București, unde a ocupat și funcția de rector în perioada 1981-1985. Printre cei mai buni studenți ai lui se numără Horațiu Mălăele, Stelian Nistor, Dan Condurache, Rosina Cambos, Maria Ploae.


După fiecare spectacol al lui, publicul se ridica în picioare şi aplauda frenetic. „Nu-i aşa că pentru o seară ca asta merită să trăieşti?”, spunea actorul... Octavian Cotescu era profund, vesel, avea şi tristeţi, era optimist, avea neîmpliniri, dar în ochii publicului şi ai celor dragi era o minune.

Read More

Coana Chirita rămâne nemuritoare cetățeni și "dreptulicion "

Coana Chirita rămâne nemuritoare ...  " Furculicion " mai nou e ... " DREPTALICION " . Dreapta româneasca care le știe pe toate ... orice spui ea știe tot ... Madame Chirita nu moare ea e vie și trăiește printre noi ... iar cetățeanul turmentat degeaba spune în mahmureala lui ca dreapta nu exista și nu are ce alege . Pentru ca la noi Dreapta e sublima dar inexistenta . 

și umilii țărani vorbesc coanei despre Justiție iar coana le răspunde :

Read More

"SFÂNTUL MITICĂ BLAJINUL"

Este una dintre piesele de teatru care prezintă un altfel de erou: mult mai uman, generos şi liniştit, supus greutăţilor unei existenţe precare şi automate, dar care reuşeşte în final să rămână un om bun. Aurel Baranga îşi ascunde cu o mare eleganţă sufletească durerea provocată de dificultăţile condiţiei umane. Dramaturgul creionează portrete ale unor personaje dezumanizate prin stereotipia gestului reflex de a-şi conserva existenţa. Mitica Blajinul este şeful Serviciului de Documentare şi Arhivă al unui “minister fantezist”. “Este un om de 60 de ani împliniţi (…) şi vârsta se vede pe chipul lui stins şi anonim”. În discuţia de la începutul piesei cu dactilografa sa, Adela Cosambescu, “de o frumuseţe decentă şi sobră”, Mitică îşi evocă drama existenţială:

    “Eu n-am avut timp niciodată…”

Mitică nu a avut timp să călătorească prin lume, să se odihnească, să îşi finalizeze studiile, dar mai grav, nu a avut timp să iubească. De aceea, atunci când o priveşte pe dactilografa şi prietena sa, Adela, îl măcină remuşcările.  Dar realitatea este şi mai cinică. Cei doi tineri Geta Florica şi Gică Balaban, colaboratori ai serviciului de arhivare, trăiesc drama cuplului Mitică şi Adela: nu au timpul necesar să se iubească. Iată că până şi obstacolele care apar în calea iubirii evoluează. Astfel, de la diferenţele de statut social care împiedicau împlinirea iubirii în operele lui Shakespeare sau Moliere, s-a ajuns ca dragostea să nu îşi găsească locul în agenda încărcată a oamenilor prea solicitaţi de provocările existenţiale. Totuşi, Baranga încearcă să modifice un pic cursul vieţii celor doi tineri pentru a atenua drama piesei.
Piesa de teatru este foarte fin construită. Aurel Baranga foloseşte des umorul, creează o aparentă banalitate a eroilor “mărunţi”, dar aflaţi de partea adevărului. Apoi descrie cu un farmec poetic remarcabil drama cuplului şi răsturnarea situaţiei în favoarea acestora. Victoria lui Mitica Blajinu este topită discret în aceeaşi poezie delicată, plină de generoasă căldură, ce face din personaj un erou care a ieşit din paginile literaturii pentru a intra în viaţă şi pentru a fi identificat, apoi, ca o existenţă umană de sine stătătoare.
Farsa satirică care vizează carierismul, lichelismul şi impostura unori oameni cu „funcţii de răspundere" , care fac din poziţia lor un mijloc de parvenire.

Aurel Baranga (n. 20 iunie 1913, București - d. 10 iunie 1979, București, pseudonimul lui Aurel Leibovici) a fost poet și  dramaturg român de origine evreiască.
A obținut bacalaureatul la Liceul Matei Basarab din București în 1931 și a absolvit Facultatea de Medicină în 1938. A debutat cu versuri în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi.
A editat împreună cu Gherasim Luca, Paul Păun și Sesto Pals revista de avangardă "Alge".
A colaborat la revista de avangardă "Unu", editată de Sașa Pană și Moldov.
În 1948, Aurel Baranga a primit ca „sarcină de partid” să înființeze revista de satiră și umor "Urzica".  Din 1949 și până la sfârșitul vieții (10 iunie 1979) a fost redactor-șef la Urzica.

Read More

„Bani din cer“

Piesa „Bani din cer“ a fost scrisă de dramaturgul britanic Ray Cooney în 1994, an în care a avut şi premiera la Londra, iar autorul a fost deopotrivă regizor şi personajul principal al spectacolului. În 2006, scenariul a fost adaptat pentru marele ecran.
"Bani din cer" este o comedie cu umor de situaţie şi de limbaj, cu morală simplă: oamenii slabi îşi schimbă uşor caracterul în faţa banilor, devenind josnici şi lacomi.


Viaţa obişnuită şi nefericită a lui Henry Perkins, jucat de George Mihăiţă, ia o întorsătură bruscă atunci când, accidental, acesta ridică o servietă asemătoare cu a lui, dar plină cu bani. Întreaga întâmplare coincide cu ziua lui de naştere, pentru care familia îi organizează o petrecere la care apar neinvitaţi doi detectivi şi un taximetrist, iar de aici răsturnările de situaţie se ţin lanţ.
„Într-o lume răvăşită de conflicte regilioase, interetnice, interumane, într-o lume măcelărită de prostie şi incultură, singura soluţie pământean-tămăduitoare ar fi lumina spiritului. Ştiut fiind că şi comedia este chiriaşă pe viaţă în casa spiritului, având convingerea că şi râsul va mântui lumea, propunem acest spectacol a cărui singură mare virtute este UMORUL”, spunea Horaţiu Mălăele despre această piesă, pe care a şi regizat-o. Bani din cer  este o comedie cu umor de situaţie şi de limbaj, cu morală simplă: oamenii slabi îşi schimbă uşor caracterul în faţa banilor, devenind josnici şi lacomi.


Regia  : Horaţiu Malaele
Distribuţia spectacolului „Bani din cer” : Mihai Bendeac, George Mihaiţă, Virginia Mirea, Mihaela Teleoacă, Şerban Georgevici, Eugen Racoţi şi Gheorghe Dănilă.
Scenografie: Bogdan Spataru.
Scenariu: Ray Cooney
Costumele au fost realizate de Cristian Samfira.

Read More

Puricele

Este o adaptare după piesă "La Puce a l'oreille" de Georges Feydeau, tradusă de Erestis Sever.  Una dintre piesele de rezistenţă ale comediografiei româneşti de după 1990, "Puricele" s-a jucat, încă de la premieră cu casa închisă, fiind spectacolul care l-a consacrat pe Horaţiu Mălăele (aflat aici în dublă postură, de regizor şi interpret al rolului principal) ca unul dintre cei mai versaţi şi unici creatori de comedie din România. "Puricele" a făcut obiectul unor apreciate turnee în ţară şi în străinătate, publicul de pretutindeni fiind cucerit de umorul debordant al unei poveşti în care încurcăturile se ţin lanţ.
Cu un aer parizian al secolului XX, întregul decor reprezintă acele vremuri împreună cu costumele de epocă ale actorilor. Totul se învârte în jurul aceleiaşi probleme, bretelele. Doamna Chandebise îşi desfăşoară obişnuita activitate de a desface scrisorile soţului, doar pentru a vedea ce scrie-n ele, dar deschide şi un colet poştal ce conţinea bretelele domnului Chandebise. De aici încep îndoielile asupra soţului, care mai târziu se transformă “din ţânţar în armăsar”.
"Puricele" este un spectacol care vă va face să râdeţi datorită comicului alert, încurcăturilor de personaje şi triunghiurilor conjugale, adevărate sau închipuite. Piesa impune un teatru de relaţii, un teatru în care predomina comicul de situaţie, iar situaţiile, deşi simple, cu cât sunt mai încurcate şi mai imposibil de rezolvat, cu atât devin mai verosimile şi mai profund umane.
Universul personajelor este unul pestriţ, viu şi mereu în mişcare: înalta societate a saloanelor pariziene, doctorul, majordomul încornorat în faţa propriilor ochi, patronii unui bordel de lux, spaniolul împreuna cu soţia, bucătăreasa cochetă, englezul-scotian, toţi se perinda de la Hotelul “Motănaşul Gentilom” la Casa Chandebise, purtaţi de acelaşi carusel al încurcăturilor. Toată lumea fuge după toată lumea şi, în acelaşi timp, ei fug unii de alţii.

Read More

Dante Alighieri nascut 14 septembrie1321

Durante degli Alighieri (Dante Alighieri) (n. 29 mai 1265, Florența - d. 14 septembrie 1321, Ravenna) a fost unpoet și filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta („poet în cel mai înalt grad”).

„Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare” (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante).

Divina Comedie.

Capodopera lui Dante, „Divina Commedia”, alegorie în versuri de o precizie și forță dramatică deosebită, a fost începută probabil în 1306 și terminată cu puțin timp înainte de a muri. Titlul inițial dat de autor a fost „Comedia”, adjectivul „divina”, folosit de Boccaccio în lucrarea Trattatello in laude di Dante, apare pentru prima dată într-o ediție din 1555. Împărțită în trei secțiuni („Inferno”, „Purgatorio”, „Paradiso”), în operă este descrisă o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale lumii de după moarte, în care poetul se întâlnește cu personaje mitologice, istorice sau comtemporane lui. Fiecare personaj este reprezentantul unei virtuți sau al unui viciu, situarea în una din cele trei lumi fiind simbolică, ca răsplată sau pedeapsă, adesea și după criterii subiective (poetul îi întâlnește în Infern pe adversarii lui). Dante este călăuzit prin Infern și Purgatoriu de către poetul Virgiliu, simbol al înțelepciunii. Beatrice - ființa pe care a adorat-o - fiind instrumentul voinței divine îl ajută să găsească drumul spre Paradis - acolo unde înțelege că iubirea mișcă sori și stele (l’amor che muove il sole e l’altre stelle). Fiecare secțiune cuprinde 33 de cântece, cu excepția primei, care are un cântec în plus servind ca introducere. Poemul este scris în „terțete” (terza rima).

Opera oferă o sinteză a opiniilor filozofice, științifice și politice ale artistului, interpretate literar, alegoric, moral și mistic. Dincolo de sensurile sale profunde, este dramatizarea teologiei creștine medievale. „Divina Commedia” este alegoria purificării sufletului și dobândirii liniștei interioare prin înțelepciune și dragoste.

Viața lui Dante Alighieri este strâns legată de evenimentele politice din Florența. În acea perioadă, Florența era pe cale să devină orașul cel mai important și puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi și meseriași înlătură supremația nobilimii și, doi ani mai târziu, se bat primii „fiorini”^[1] de aur, monedă forte a comerțului european. Conflictul dintre „Guelfi”, fideli autorității temporale a papei, și „Ghibellini”, partizani ai primatului politic al împăraților germani ai „Sfântului Imperiu Roman”, se transformă într-un război între nobili și burghezie. La nașterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florența se găsea în puterea Ghibellinilor. În1266, Guelfii revin la putere și Ghibellinii sunt expulzați din oraș. La rândul lor, Guelfii se divid în două fracțiuni: „bianchi” (albii) - care încercau să limiteze hegemonia papei - și „neri” (negrii).

Dante Alighieri se naște la Florența pe 14 mai 1265 într-o familie din mica nobilime, tatăl - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria. Mama - Gabriella degli Abati - i-a murit în copilărie, iar tatăl atunci când Dante avea 17 ani. Cel mai semnificativ eveniment al tinereții, după cum singur spune în opera sa „La Vita Nuova”, este întâlnirea în 1274 cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), pe care o vede în numai trei ocazii, fără să fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Îndrăgostit de ea până la adorație, Beatrice devine simbolul angelic al grației divine, pe care o va cânta exaltat în „La Vita Nuova” și mai târziu în „Divina Commedia”.

Se cunoaște puțin despre educația primită, dar creațiile sale scot în evidență o erudiție deosebită pentru timpurile sale. A fost profund impresionat de filozofia și retorica luiBrunetto Latini, care apare ca figură importantă în „Divina Comedie”. În Florența, audiază prelegerile de filozofie și teologie la școlile franciscane (pe lîngă biserica Santa Croce) și dominicane (la biserica Santa Maria Novella), studiindu-i mai ales pe Aristotel și pe Toma d'Aquino . Se știe că în 1285 Dante se afla în Bologna și este foarte probabil să fi studiat la renumita Universitate din acest oraș.

Dante Alighieri - portret de Sandro Botticelli

La vârsta de 20 de ani se căsătorește cu cu Gemma Di Manetto Donati, aparținând unei ramuri secundare a unei mari familii nobiliare, de la care va avea patru copii, Jacopo, Pietro, Giovanni și Antonia.

În 1292, doi ani după moartea Beatricei în urma unor complicații puerperale, Dante începe să scrie „La Vita Nuova”. În același timp, se angajează în viața politică turbulentă din acel timp, imaginând în persoana împăratului „Sfântului Imperiu Roman” mitul unei posibile unități politice. Totuși, în 1293, în urma unui decret prin care nobilii erau excluși de la orice activitate politică, Dante este constrâns să se dedice numai creației literare. Doi ani mai târziu, acest decret este abolit, cu condiția ca persoana interesată să facă parte dintr-o corporație artizanală. Dante se înscrie în corporația medicilor și farmaciștilor, și în cea a bibliotecarilor, cu mențiunea de „poet”. Se afiliază fracțiunii „Guelfilor albi”, care se opuneau influenței papei Bonifaciu al VIII-lea Caetani. În 1295, este trimis în San Gimignano cu o misiune diplomatică iar în 1300 este ales ca magistrat, unul din cei șase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alcătuia „Signoria”. La îndemnul lui Dante, liderii grupurilor antagoniste - „albii” și „negrii” - din rândul Guelfilor, au fost exilați pentru a se menține liniștea în oraș. În timp ce Dante se găsea la Roma, chemat de papa Bonifaciu VIII, fracțiunea „negrilor” preia puterea politică în Florența, lui Dante i se interzice prezența în oraș și este condamnat la o amendă drastică. Neavând suma necesară, este condamnat la moarte dacă se va întoarce vreodată înFlorența. Convins că a fost înșelat, Dante va rezerva un loc special papei Bonifaciu VIII într-unul din cercurile „Infernului” din„Divina Comedie”.

Cu anul 1304 începe pentru Dante un lung exil, el nu se va mai întoarce niciodată la Florența. Petrece cea mai mare parte a exilului la Verona, în anii 1307-1309 la Paris, iar mai târziu la Ravenna. În 1310, speranțele politice ale lui Dante au fost trezite de sosirea în Italia a împăratului Henric al VII-lea de Luxemburg, în care vedea rezolvarea rivalităților dintre orașele italiene. Dar moartea bruscă a lui Henric în 1313 la Siena întrerupe restaurarea puterii imperiale. În 1316, conducerea orașului Florența îl invită să se întoarcă din exil, dar condițiile umilitoare erau aceleași ca pentru un infractor iertat. Dante respinge cu demnitate invitația, spunând că nu se va întoarce decât dacă i se va restabili în întregime onoarea („senza onore e dignità di Dante....a Firenze non entrerò mai”). În 1319, Dante este invitat la Ravenna de către Guido Novello da Polenta, conducătorul orașului. Doi ani mai târziu, este trimis ca ambasador la Veneția. În timpul călătoriei de întoacere, suferă un atac de malarie și moare în noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se găsește și astăzi mormântul său, deși florentinii i-au păstrat un loc special în biserica Santa Croce.

Read More

Tache, Ianke şi Cadâr

Unul dintre cei mai mari animatori ai teatrului în perioada interbelică, Victor Ion Popa (1895-1946) s-a afirmat, deopotrivă ca actor, desenator, caricaturist, autor dramatic, povestitor, romancier, critic, regizor, arhitect, cercetător de artă, director de teatru, profesor de regie, inspector de artă - un talent multiplu, aşadar, poate inegal în realizările lui, dar creator perseverent în toate formele diverse ale frumosului. Cronologic, bogata sa operă dramatică întruneşte piesele: Răspântia cea mare, Ciuta, Acord familiar, Muşcata din fereastră, Tache, Ianke şi Cadâr, Vâltoarea, Vinerea patimilor, Răzbunarea sufleurelui, Veveriţa, Shakespeare în infern, ca şi multe piese pentru teatrul sătesc, pentru teatrul muncitoresc şi teatrul pentru copii. Ca romancier s-a remarcat prin Velerim şi Veler Doamne, Sfârlează şi fofează, Măistoraşul Aurel, Ucenicul lui Dumnezeu, etc.
Capodopera lui Victor Ion Popa este piesa "Tache, Ianke şi Cadâr", care a fost prezentată în premieră în anul 1932. Piesa fără mişcare, aproape fără acţiune, fără conflict chiar, este surprinzător de vie, căci acţiunea vertiginoasă este înlocuită aici printr-o vervă a vorbirii personajelor. Această excepţională "acţiune verbală" crează o atmosferă cuceritoare şi luminează până în adâncuri, personajele care trăiesc în această atmosferă.
"Take, Ianke şi Cadâr" are un puternic mesaj uman, e caldă, sentimentală, plină de umor, e o piesă scrisă cu meşteşug, cu replici antologice. Un evreu, un român şi un turc, sunt negustori ce îşi împart clientela. Fata evreului, Ana, şi băiatul românului, Ionel, ajung să se iubească, povestea lor de dragoste, fiind în concepţia taţilor lor, absolut imposibilă. Bătrânul Cadâr, veşnic îndrăgostit şi mereu pus pe şotii, face însă în aşa fel încât istoria să aibă un final fericit. Fireşte că atmosfera cordială se va putea materializa printr-o "fuziune" a celor două prăvălii.

Read More

Teatrul penalilor scena 1 actul 1

Acum ca v-am introdus în teatrul penalilor mai ieri și v-am prezentat o saptamana din scena și din culise a penalilor 

:http://vocearomanieiliberethenextgeneration.blogspot.ro/2013/09/in-culise-si-pe-scena.html

m-am gândit sa dau drumul unei noi piese de teatru , va conține scene săptămânale funcție de evoluția pe " scena " dar și " în culise " a penalilor . 

Protagonisti : 

Puterea : compusa funcție de interesul material si electoral de moment 
Opoziția din cadrul puterii : la fel ca și puterea 
Opoziția de pe margine :  încă nu știm care este 
Doi în unul : îl știți nu este cel care intre timp a uitat cine este ... 
Adormitul nervos : sunt sigur ca îl știți și pe asta 
Politicienii :  ii însumează pe cei de sus 
Boborul : mulțimea vrăjita de diferitele televiziuni și publicații 
Mulțimea  turmentata : cetățenii dezorientați
Dreapta inexistenta : sta pe margine si face galerie când puterii când opoziției 
Manipulatorii : presa care influențează  Boborul 
Ciudatul : un cetățean ciudat care cateodata mai intervine și pune întrebări ciudate 

Scenariul și Regia :  Buna întrebare  ... o fii marile conspirații mondiale ?  ... :) 

Punere în scena : Ciudatul ... cel care pune întrebări ciudate 

Deci sa trecem treaba :

Teatrul penalilor scena 1 actul 1

Scena este mare este Romania este divizata în mai multe grupări : 

- gruparea penala constituita din USL & comp  o grupare penala care constituie puterea și opoziția politica și economica în scena unei Romanii dezmembrate și furate de ei 
- o parte din gruparea bobulara amestecata cu mulțimea turmentata incearca marea cu sarea încearcă sa scape de manipulare  ... iasa in strada si striga " Fara Cianura " cauta argumente dar  " Manipulatorii " se aduna in cuget si simtiri se aliniaza pe stindardul banului si striga " Vrem locuri de munca ".
- o alta parte este ocupata cu " Masacrul " - vrea cu orice pret sa execute maidanezi  


Ciudatul  ( întreabă sfios în vuietul mulțimii care striga se sparge " Puterea " ) :

Credeți ca " Puterea "  se sparge ? 
< Sau poate ca vedeți ca se încearcă o conducere a penalilor in totalitate  " Puterea si opoziția în cadrul puterii " pe de o parte si  "opoziția de pe margine care primește "    "opoziția din cadrul puterii  "  ( în traducere FC  care primește IRL în rândurile ei sub cortina DA )  în rândurile ei  . Se repeta adunarea de partid din 1989 atunci când iliescu a făcut la masa rotunda puterea și opoziția . Cine este  "Iliescu " anului 2013 ?  > 

Mulțimea vuiește striga într-un cor : 

Huooo ... De ce manipulezi ? ... Cine ești tu ? ... Ce ești anarhist ? 

Ciudatul ( aproape doborât de puhoiul mulțimii  ) .... mai pune o întrebare :


Așteptați doar o întrebare :  ...și eu pe cine sa cred  ? 

Mulțimea tace nu are răspuns ... toată într-un cor tace ... intre timp "Magicianul " acționează .
  Asa pe sub masa puterea cu mana lunga a " Magicianului "... știți cine e nu ? pai vozganian ala ce a făcut  " abra... abracadabra " cu BCR-ul și a făcut dispărută nesemnificativa suma de 3 miliarde de euro , cel pe care într  o absoluta majoritate puterea si opoziția din toate părțile  acolo in parlament îl scapă și nu îl lasă pe mana justiției  . Deci ce a făcut mai nou  "Magicianul " ?  Nimic nou sub soare a mai vândut o intreprindere unor SRL-uri fără angajați , unor societăți imobiliare . E vorba de o fabrica din București ( AVERSA )  , o fabrica unde cândva se fabricau pompe . Da desigur are terenuri clădiri și fier vechi  . Si la ce se pricep mai bine " afaceriștii romani " ?  ... Desigur la vânzarea fierului vechi a terenurilor în speculații imobiliare .  Ei na dai încolo de oameni ... ce locuri de munca . Las ca mai ridicam un moll . Șpaga merge încă o fabrica ștearsa de pe lista . 

Ciudatul  ( murmurând încet ... ) :   și oare numai atât face Magicianul iertat ?

Ei da desigur vom mai afla în curând ... mai sunt ... dar mai sunt și cele ce nu vom afla  

Partidele tac puterea și opoziția tace scena se muta la locul inundațiilor  Doi în unul  hop si el ... nu poate lipsi el le știe pe toate de data asta nu sta in videoconferință imbracat la patru ace iasă pe teren , înconjurat de presa manipulatoare  care ca un cățeluș care se gudura pe lângă stăpân răspunde întrebărilor și da " indicații prețioase " .  Împarte promisiuni ... în curând toate camioanele din țară vor duce materiale de construcții pentru sătenii a caror case au fost deteriorate ( desigur ... sigur ca de aici primarii și consilierii își sufleca mâinile cu bucurie ... în curând vor avea încă o vila pe larga cele care le-au  avut pana acum ) . Desigur se vor înalta din promisiuni diguri înalte de zeci de metrii ...boborul după ce promisiunile vor fii îndeplinite din gura nici măcar nu va mai vedea apele . 

Ciudatul ... nedumerit ca de obicei sta și cugeta în gând : 

încă o realizare a politicienilor din ultimii 23 de ani sistemul de protecție și de diguri ... sistem în care dacă este cercetat se va vedea ca toți primarii au bani alocați în acest sens ... banii au fost alocați ... dar surpriza ei au dispărut ! ... unde e nisipul ? ... poate este în unele case ale aleșilor ... sau în unele afaceri care se ocupa de construcții și materiale de construcții ... ii întreabă cineva ? ... Eventual DNA -ul ... ?

Politicienii murmura nervoși : Ne mai acuzi de multe mai  " Ciudatule " 

Ciudatul: Eu vă acuz ? Aşa pare ? Voi ce spuneţi. Oare este adevărat sau nu este adevărat ?

Este vineri înainte de "Isteria eutanasierii " lumea virtuală împărţea poze cu animale şi zicea ura e vineri, sfârşit de săptămână. Mai nou toată lumea se ceartă cu toată lumea şi spune răspicat "Eu am dreptate ". Se ceartă pe subiectul RM, se arata care mai de care mai viteaz în condamnarea animalelor şi mai nou acum ca  jurnaliştii şi televiziunile şi-au arătat faţă manipulatoare încearcă să se disculpe aruncă mâţa în curtea ONG -urilor. Stau şi mă întreb:

Pe tapet este decredibilizarea ONG-urilor?

Păi da până acum politicienii au reuşit fără mult efort să decredibilizeze sindicatele, diferitele forme de manifestare, până şi greva foamei, televiziunile, presa. Oare jurnaliştii nu înţeleg acest lucru sau... nu vor să îl înţeleagă?

OK să trecem peste asta iar apar sondaje de opinie! Sondaje care se fac prin telefon cu 1000 2000 de persoane. Ele ne spun tot timpul acelaşi lucru. De exemplu ultimul sondaj lansat ne arată prezidenţiabilii. Aceeaşi de 3 ani de zile. Doar se mută între ei o căsuţă înainte sau înapoi. Sondajele acestea sunt ca picătură chinezească. Ele ne impun aceleaşi figuri... oare nu observăm?

Mulțimea ... deocamdată tăcută 




Va urma ...  ( voi face update la aceasta scena funcție de desfășurarea evenimentelor  si reacția mulțimii ) 

Read More

Teatru - pagina principala

Teatru aici :                                                 

Videoclipurile, filmele şi fişierele media (avi, mov, flv, mpg, mpeg, dvix, mp3, mp4, torrent, ipod, psp) nu sunt încărcate sau găzduite de Vocea României Libere TNG . Acest blog conţine numai linkuri către alte site-uri de pe internet şi nu este responsabil pentru acurateţe, copyright, legalitate, decenţă sau alte aspecte din conţinutul linkurilor de la alte site-uri.
De asemenea, echipa Vocea României Libere TNG nu realizeaza traducerea filmelor sau serialelor.
Pentru aspecte privind partea legală, rugăm contactaţi deţinătorii/site-ul gazdă al fişierelor media.

Apăsând pe titlurile de deasupra imaginilor veți putea vedea serialele . 

Teatru aici :                                                 

========================================

O scrisoare pierduta (1953) - CARAGIALE - teatru complet

========================================

Tache, Ianke şi Cadâr

========================================

Divina Comedie - Dante Alighieri

========================================

Puricele

========================================

Va urma ........

========================================

Read More

O scrisoare pierduta (1953) - CARAGIALE - teatru complet

Caragiale ne vorbește din trecut  . Este de actualitate , au fost schimbate doar costumele , noi nu ne-am schimbat deloc .

CAŢAVENCU: Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire. Soţietatea noastră dar, noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în ţara noastră! 

Read More

în culise și pe scena ...

      Ştiţi nu în culise politicienii joacă un teatru şi pe scenă joacă altul.

       Pentru ei este ceva normal pe scenă ne păcălesc pe noi şi în culise se păcălesc între ei. Doar atunci când evenimentele de pe scenă i-ar atinge şi pe ei ei se unesc îşi dau mâna şi lupta contra celor de pe scenă.

       Iată că acum pe scena este RM... dar era anunţată revolta primarilor aşa că sub cortina protestelor pro contra RM ei şi-au dat mâna şi au mai tăiat nişte atribuţii la ANI. Şi acum să vă ţineţi bine ei politicienii spun că şi-au trimis şeful ( pe ponta )  la ANI şi au negociat cu ANI şi aşa pot schimba liniştiţi legea. Să fie aşa ? ... Păi până la proba contrarie poate fi şi aşa. Aţi văzut ieşind vreun reprezentant ANI să se dezică de aceste zvonuri. Eu nu am văzut , dar poate că mă înşel. Dar cea ce este mai important şi clar este că politicienii au mai arătat odată că legea nu contează pentru ei.

      Normal febra RM va trece şi atunci cine credeţi că va fi vinovat. Desigur cei care au ieşit la proteste şi vor apărea marile conspiraţii mondiale. Normal nu, nouă ne place să bârfim aşa că politicienii şi analiştii ne dau subiect de bârfa.

      Parcă azi 12 septembrie era şi condamnarea Varanului . Ceva ştire ceva? A fost arestat, nu a fost arestat? Tone de dosare date de DNA. Şi tone de subterfugii date de avocaţii Varanului. O nouă dată de proces ne-am obişnuit, de pe 26 septembrie va fii 26 octombrie şi tot aşa ... ce mai contează. Păi dacă avocaţii nu vor avea alte subterfugii, simplu ...  ei penalii , ca şi la legea ANI ca şi precedent. Îl trimit pe ponta la Nitu se pun de acord cu ceva lege. Şi iaca aşa schimba şi legea în DNA. Poate se da prin lege scoaterea din dosar a tuturor probelor care îl acuză pe varan. Şi iaca aşa poate veţi avea o surpriză şi îl veţi avea pe varan un mare erou naţional care sa luptat cu regimul totalitar Băsescu. (poate participa varanul la prezidenţiale, şi poate şi câştigă păi cvorumul de vot l-au redus la 30 la sută... il pot reduce şi la 2 la sută  doar ei fac legea . Daca vor il pot alege pe Varan şi rege)

      Tot normal febra RM va trece şi atunci cine credeţi că va fi vinovat. Desigur cei care au ieşit la proteste şi vor apărea marile conspiraţii mondiale. Normal nu, nouă ne place să bârfim aşa că politicienii şi analiştii ne dau subiect de bârfa.

      Ce s-a mai întâmplat păi da desigur repede au trimis draftul de scrisoare la FMI spre aprobare. Aşa că vor mai lua politicienii noştrii niscaiva miliarde de la FMI .  Din care normal vor fura trei sfert, dar vor mai da şi ceva firmituri celor din scenă ca să le închidă gura şi să nu mai iasă în stradă. Desigur pe lângă împrumut plătiţi şi impozite că ce mai contează dacă sărăciţi mai mult ?  DE fapt asta e scopul politicienilor să ne ţină cât mai săraci şi cât mai încordaţi dar şi dezbinaţi

       Cam acestea au fost ultimele jocuri de scenă şi de culise. Nu va mai spun ieşiţi în stradă pentru că oricum vă veţi certa între voi şi totul va ajunge la un singur rezultat MARILE CONSPIRAŢII MONDIALE.

Doar atât staţi liniştiţi în case (politicienii) penalii au grijă de voi !

Read More