PROCURORUL, SLAB PENALIST,
VICTOR VIOREL PONTA
Pentru privitorii circului politic televizat nu este un secret că, vremelnicul prim-ministru, Victor Viorel Ponta şi-a cam învineţit pieptul de atâta dat cu cărămida pentru a aviza prostimea că este procuror, mai exact că a făcut parte din această onorantă tagmă, şi o avizează astenizant şi că este prim-ministru, ca şi cum potrivit stării precare a societăţii romnâneşti, cei cărora li se adresează n-ar fi luat act că disfuncţionalităţile grave ce caracterizează societatea după preluarea puterii executive de PSD se datorează guvernării catastrofale prestată de echipele guvernamentale pe care le-a condus şi le conduce. De bună seamă că cei ce se vor apleca asupra acestui modest articol ştiu că V.V.P. şi-a luat chiar şi un ruşinos doctorat în ştiinţe juridice. Spunem ruşinos pentru că incapabil să prezinte o lucrare doctorală originală a plagiat peste o sută de pagini din tratatele de drept ale altora. Că descoperindu-i-se plagiatul, n-a roşit, că de demisie nici nu putea fi vorba, cât a încărcat ceva miniştrii de la învăţământ, Liviu Pop şi Ecaterina Andronescu, cu ruşinea abominabilă de a-l declara inocent. Circul cu spălarea onoarei marelui plagiator a fost de proporţii, dar pentru că nici ruşinea nu l-a prins continuă să polueze climatul social şi cu ignoranţa profesională, ca să nu spunem p…a .
A trebuit să vină peste această, amărâtă, naţiune, ziua de 13 aprilie 2014 dată la care preşedintele Traian Băsescu, de la tribuna postului Realitatea TV să rostească un necruţător rechizitoriu privind lipsa de calitate al lui V.V.P. văzută prin prisma caracterului, şi a disponibilităţii de mitoman. În discursul de care vorbim preşedintele a făcut câteva referiri la senatoarea Gabriela Firea şi soţul acesteia, primarul de Voluntari Pandele … . După ce a luat act de mesajul neiertător al preşedintelui, V.V.P. a strigat un „AVE” în sensul că are materie primă pentru a-l băga la zdup pe preşedinte.
În ziua de 14 aprilie 2014 a ieşit pe sticlă şi a declarat, nedându-şi seama ce-i iese pe gură, că „va pune specialiştii jurişti” să formuleze o plângere penală împotriva marinarului şi că obiectul acestei plângeri l-ar constitui „ameninţarea şi şantajul” comis prin aceia că ar fi ameninţat-o şi şantajat-o pe senatoare. Şi că: „atenţie cititori!” „semnatarii acestei plângeri penale vor fi toţi parlamentarii PSD (deputaţii şi senatorii roşii) şi ori cine, alţii, din cei ce-şi vor manifesta dorinţa”.
O astfel de declaraţie discreditează şi pe cel mai prost jurist, pe proştii proştilor acestei discipline. În ordine:
Dacă preşedintele ar fi rostit vreo ameninţare, în condiţiile în care din spusele acestuia n-a rezultat nimic ce ar putea ţine de o astfel de faptă, persoana lezată sau vătămată, cum spunem noi juriştii, ar fi Gabriela Firea iar potrivit legii numai persoana vătămată are dreptul să formuleze plângere penală. Ca o consecinţă, personajul „circar” care se dă procuror, neîndeplinind calitatea de persoană vătămată nu are drept să semneze o plângere penală. Persoanele ale căror interese nu au fost lezate prin comiterea unei infracţiuni, altele decât cele ce se urmăresc numai în urma plângeri penale a persoanei vătămate, dar care au luat act că s-a comis un act antisocial care constituie infracţiune pot sesiza organele de urmărire penală prin „denunţ”. Aşa dar, V.V.P. şi cohorta de parlamentari roşii nu au calitatea cerută de lege pentru a semna o plângere penală ci numai un denunţ. Dar cum ameninţarea se urmăreşte numai în urma sesizării, cu plângere penală, de către cel vătămat, pentru pretinsa ameninţare inventariată de „juristul pârât” care este V.V.P. nici el şi nici cohorta de parlamentari nu pot fi semnatarii unei plângeri penale.
Din discursul preşedintelui n-am reţinut că acesta prin luarea de poziţie de la Realitatea TV să fi urmărit dobândirea „în mod injust” a unui „folos pentru sine” sau pentru oricine altcineva, astfel că nu este îndeplinită o condiţie obligatorie pentru a susţine că fapta preşedintelui ar putea dobândi coloratura infracţiunii de şantaj.
Să nu ştie nici măcar atât un fost procuror mi se pare incredibil Era o vreme, stimate al meu cititor, prin anii 48 până pe la 50 şi mai mulţi, ai secolului trecut când „gloriosul partid comunist” căftănea întru procurori şi judecători diverşi „tovarăşi buni” recrutaţi din rândul măcelarilor, pantofarilor, tâmplarilor şi lista ar putea fi continuată, persoane ce erau trecute prin cursuri de iniţiere juridică de trei la şase luni iar la terminarea acestora îi aşezau pe scaune de judecător sau procuror. Absolvirea unui astfel de curs dădea dreptul absolventului de referinţă să se înscrie la cursuri universitare fără frecvenţă, fără a fi obligaţi să facă dovada că au absolvit studiile liceeale de cultură generală.
O întâmplare din viaţa celui care scrie, poate da culoare mesajului de care ne ocupăm. În anul 1957 la nici un an după absolvirea facultăţii îndeplinind însărcinări de procuror, am fost trimis la un curs de criminalistică la Bucureşti. Între cursanţi se afla şi procurorul „tovarăş bun” Iarovici Tiberiu din Satu Mare. În colocviile colegiale ce le derulam între noi, din vorbă în vorbă ne-a mărturisit că este şi elev în clasa a IX-a . Iar pentru că nu era o persoană lipsită de umor, cât, dimpotrivă, dispunea de astfel de disponibilităţi, ne-a mărturisit tranşant: „Acum că am diplomă de absolvent de facultate de ce nu mi-aş completa şi studiile liceeale, că nu se ştie, niciodată, ce vremuri o să mai vină!”
Am pus în pagină această informaţie, pentru că în vremile acelea juriştii din tagma „tovarăşilor buni”, respectiv absolvenţi de facultate fără studii medii nu pridideau să-şi etaleze, cu orice ocazie, în special, carenţele de cultură generală, iar în privinţa cunoştinţelor profesionale se manifestau public pe aceeaşi măsură pe care a dovedit-o, vorba lui Ilici, „prostănacul” Victor Viorel Ponta. Să ni se ierte că l-am luat coautor la caracterizarea tristului nostru „prim-ministru” tocmai pe Ion Iliescu.
14 aprilie 2014
Tiberiu Vanca