Vino la fereastră, fă-mi un semn cu mâna,
Prin localitate trec turişti cărunţi,
Totuşi nu se-ncheie bine săptămâna
Toamna absolută a venit în munţi.
Plouă de plecare, plouă de adio,
Plouă iar de-albastru, plouă dioptrii,
Toamnă absolută, n-o voi mai opri-o
Şi vei fi departe şi te voi iubi.
Nu cumva, va urma
Teatrul monoton,
Amândoi, bieţi eroi
De carton.
Vino la fereastră spune-mi că e bine,
Vara moare-n struguri şi într-o cafea,
Toamna absolută a venit la mine,
Plec în munţi cu toamna să te pot uita.
Frunzele-n cădere gura mi-o sărută
Şi mi-e toamna mare şi mi-e foarte greu,
Viaţă relativă, toamnă absolută,
Se transcriu prăpăstii în destinul meu.
Toamnă absolută şi tu eşti mai tristă
Ca distanţa care s-a-nmulțit cu doi,
Vino la fereastra care nu există
Peste care urcă zidul între noi.
O scenografie, întâlnirea noastră,
Ziduri prăbuşite sub un vânt ocult,
Toamnă absolută, nu-i nici o fereastră
Poate doar fereastra unui tren demult....
