„Petre Stoica va rămâne unul dintre cei mai naturali și eleganți poeți din spațiul nostru poetic, nu a acceptat straie strălucitoare pentru poezie, el a cultivat poezia ca impuls firesc și nealterat al sufletului, cum a trăit, așa a scris, n-a intrat în empatie dar nici în conflict cu ditamai idei filozofice, cu toate că le-a avut în posesie, a refuzat să-și impregneze versurile cu fel de fel de „acțibilduri”, doar spre a da bine și-a impresiona cititorii. Fie-i veşnicia luminată!” (Lucian Alecsa)
Petre Stoica (n. 15 februarie 1931, Peciu Nou, județul Timiș - d. 21 martie 2009, Jimbolia, județul Timiș) este un poet, traducător, publicist, colecționar de presă și bibliofil român, considerat scriitorul cu cea mai mare longevitate literară . A fost unul dintre întemeietorii spirituali ai "generației 60" alături de Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Mircea Ivănescu, Cezar Baltag, Modest Morariu, Vasile Gordu.
„După terminarea liceului Constantin Diaconovici Loga din Timișoara, s-a mutat la București pentru a urma cursurile Facultății de filologie secțiile romană și germană. După absolvirea facultății, între anii 1954-1962 este corector la E.S.P.L.A. și editura 'Univers'. Funcția de redactor principal la revista 'Secolul XX' a deținut-o timp de 9 ani, din ianuarie 1963 până în august 1972. În 1964 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. După 1989 a fost ales în Consiliul de conducere al Uniunii scriitorilor din România și a luat parte la constituirea clubului Poets, Essayists and Novelists - P.E.N., secția romană. A editat peste 100 de numere din "Dreptatea literară", al cărui întemeietor a fost și el.
În 1991 a fost numit redactor șef al săptămânalului "Epoca", apoi a fost transferat la cotidianul "Epoca" tot cu aceeași funcție. După ce pleacă definitiv din București, în 1995 întemeiază la Jimbolia, jud.Timiș, Fundația Culturală Romano-Germană "Petre Stoica" cu scopul de a reconstitui viața culturală și spirituală română şi germană de pe teritoriul Banatului. În 2007 s-a inaugurat în Jimbolia pe str.Lorena nr.35, Muzeul Presei "Sever Bocu", Petre Stoica fiind întemeietorul acestui muzeu unic în România. Muzeul cuprinde ziare, gazete, reviste, manifeste, foi volante, reviste umoristice cât și câteva componente ale unei vechi tipografii.”
Modest Morariu si Petre Stoica în 1974, pe malul Neajlovului.
A participat la numeroase colocvii, congrese pe teme literare și la festivaluri internaționale de poezie ce au avut loc la: Frankfurt pe Main, Sonnerberg, Berlinul de Vest, Leipzig, Dusseldorf, Lindau, Manheim, Marburg, Viena, Graz, Lindabrum, Zagreb, Bled, Budapesta, Rotterdam, Moscova, Sofia etc... și e tradus în sârbă, germană, maghiară, slovacă.
A primit numeroase dinstincții şi premii literare, printre care: Premiul Festivalului George Bacovia, Bacău (1971);
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1971, 1974),
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu (1985);
Premiul Uniunii Scriitorilor (1976, 1980, 1991),
Premiul “Serile de poezie Vânători", Piatra Neamț (1992);
Premiul Naţional de Poezie “Mihai Eminescu”, Botoșani (1994),
Marele Premiu „Ion Vinea" pentru poezie (1996);
Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (1996);
Premiul de excelență culturală acordat de Austrian Airlines (1999);
Premiul Festivalului de poezie București (2000),
Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor (2001),
Marele premiu al Traducătorilor acordat de APLER, București (2005),
Ordinul Naţional “Pentru Merit” în grad de Cavaler.
A fost numit Cetățean de onoare al orașului Jimbolia și al municipiului Botoșani și membru onorific al "The Paradoxist Literary Movement Association" - Phoenix, AZ, SUA. A fost decorat cu Ordinul național "Pentru Merit" în grad de Cavaler , și a primit Diploma specială a comunității foștilor germani din Banat.
Petre Stoica cu soţia Ileana
„Retras de ani buni la Jimbolia, poetul n-a dispărut din peisajul poeziei româneşti câtuși de puțin, publicând de la această retragere a sa din viața tumultoasă a Capitalei, de prin 1995, nu mai puțin de șapte cărți, traducând altele din limba germană sau din poeți nordici, dar și, prin grija Primăriei din Jimbolia, care a constituit chiar din timpul vieții poetului o fundație ce-i poartă numele, funcţionând și cu fonduri austriece și germane, a înfiinţat în orașul bănățean un prim muzeu al presei culturale românești, în care a adunat periodice de la începuturile acesteia și până în zilele noastre.”
Muzeul Presei "Sever Bocu" - Jimbolia
