şi să mă sui la cer şi să-l sărut
de bucurie că se desfăşoară
deasupra mea şi-a ta şi c-a făcut,
să ne-ntâlnim mereu în câte-o stea,
la care încă de copii priveam
când răsărea-n anume ceas la geam,
şi eu şi tu spuneam:"E steaua mea!".
Şi-asemeni stelei va fi fost şi-o carte
care-n aceeaşi vreme să ne placă
mie-ntr-o parte, ţie-ntr-altă parte
a strâmtei lumi; şi cine ştie dacă
ne-am despărţit cândva cu-adevărat
privirile pe cer şi paşii pe pământ,
de vreme ce ni s-au amestecat
într-un universal şi orb alint.... (Magda Isanos)
