Ceea ce trebuie să urmeze victoriei lui Klaus Iohannis este o reformă. Profundă şi aşezată. Nemţeşte, dacă îmi permiteţi să folosesc un şablon al acestor zile. Va trebui să avem răbdare şi să nu cerem schimbare peste noapte. Dimpotrivă, va trebui să discutăm fiecare pas, să ascultăm cu calm opinii contradictorii, să cântărim mult înainte de a lua o decizie. Şi, spre deosebire de revoluţiile în fruntea cărora se aşează cine ştie ce personalitate carismatică, pe care ulterior o alungă cu pietre proprii admiratori dezamăgiţi, reforma trebuie să fie munca unei echipe.
Vorbind de echipă, aş spune că aici am primele aşteptări de la Klaus Iohannis. În primul rând, cred că trebuie să-i spună preşedintelui Traian Băsescu că-i mulţumeşte pentru tot ceea ce a făcut – şi a făcut enorm pentru România – şi atât. Repet, cred că Traian Băsescu a făcut enorm pentru această ţară, dar acum este nevoie de altceva. Fără îndoială, experienţa şi sfatul unui fost şef de sfat pot fi fantastic de utile, dar sper că este exclus ca Traian Băsescu să joace vreun rol într-un viitorul Executiv oblăduit, mai devreme sau mai târziu, de Iohannis.
În al doilea rând, după ce în timpul campaniei electorale am înţeles dorinţa candidatului ACL de a evita tulburările în propriul partid, acum cred că este timpul să facă ordine. Mai sunt circa 30 de zile până va pleca la Palatul Cotroceni, ar fi extraordinar dacă până atunci le-ar cere să părăsească partidul tuturor celor cu condamnări penale definitive. Cazul cel mai trist este al domnului Chiuariu, condamnat pentru fapte de corupţie, care este senator, membru al Comisiei Juridice. Nu este acceptabil ca PNL să trimită în comisia care avizează solicitările DNA un astfel de personaj. Dacă el nu vrea să plece, să fie dat afară.
Întâmplător, domnul Ponta, pregătindu-şi propria victorie, i-a oferit lui Klaus Iohannis o perioadă relativ lungă, de peste o lună, pentru a pregăti o echipă, pentru a pune lucrurile la punct în PNL şi pentru a prelua fără grabă dosarele Administraţiei Prezidenţiale. Timpul este de partea viitorului preşedinte al României. Să nu se grăbească. Are cel puţin cinci ani pentru a reforma ţara.
PS: Există totuşi o urgenţă, asupra căreia îmi permit să insist: elaborarea unei legi a votului prin corespondenţă. Trebuie pusă presiune asupra Guvernului pentru a finaliza un astfel de proiect şi, dacă acesta trage de timp, să se traducă legislaţia dintr-o altă ţară, să se adapteze situaţiei din România şi să se pună pe masa Parlamentului o iniţiativă a opoziţiei. (George Mioc)
