dacă s-ar pune problema
să faci zilnic naveta între rai şi iad
ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
Te-ar ţine de vorbă,
ţi-ar împuia capul cu fleacuri
şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea!
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
o sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
dacă s-ar pune problema
să faci zilnic naveta între rai şi iad,
ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi!
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul.
Inspirându-mă din ochii iubitei,
tăcere, minute lungi,
poate chiar veşnicii,
lasându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
dacă s-ar pune problema
să faci zilnic naveta între rai şi iad,
ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile.
Taie-mi iadul şi raiul,
ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
dacă n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
de temperatură, luminozitate şi presiune
dintre rai şi iad,
dacă n-am vinul să-mi dea curaj? (Marin Sorescu - "Dacă nu cer prea mult ")
