În această secundă,
Frumos, fără seamăn,
Ţi-este ochiul verzui.
Fără seamăn de-albastră
Mă tulbură luna,
Când flori de lavandă
În ceasornice pui.
Mi-ai spus: "Dulce femeie
Cu ochii văratici,
Vino să zbori
Peste sângele meu,
Să mă duci unde cresc
Trandafirii sălbatici,
În valea cu umbre
Visătoare mereu."
Mi-eşti sortit să-mi fii noapte
Ţi-e sortită lumina.
Doar cât picură luna
Peste valea cu flori
În secunda muritoare din zori.
Mi-ai spus: "Tristă femeie
Cu umeri de lapte,
Mi s-a dat mângâierea
Să te pot mângâia.
O să fim amintirea
Când în ceas se va pierde
Secunda aceasta
Muritoare şi grea."
