Brumă de argint pe o pânză de fum.
Când lumina învăluie pereţii
În zvon de păsări şi de proaspăt crâng,
Mă trezesc singur, din nou cu tine în gând.
Fără veste se iveşte ziua
Întins şi tumultos crescând.
Râsul ei împrăştiind lumina,
Mi-aduce chipul tău senin cântând
Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând.
Albă apari şi chipul tău,
Clar în lumina lunii îl văd mereu.
Vei reveni ca ziua cântând
Voi fi mereu cu tine în gând.
După amiază-n amorţirea-i caldă
Soarele îşi mângâie vântul în zbor.
În lumina galbenă ce-şi cerne
Aurul peste pământul verde.
Apari cu chipul tău strălucitor.
Se aşterne nevăzută seara
Ireal e totul fără cuvânt.
Soarele tăcut încet se-ascunde
În frunze legănat uşor de vânt.
Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând.
Falduri de-ntuneric cheamă noaptea
Neliniştea se asterne-n drum.
Totul e încremenit în umbră
Nimic nu-mi fură chipul tău acum.
Mă trezesc, singur, din nou cu tine în gând.
