Luciano Pavarotti a fost un celebru tenor al secolului XX. Legendă a muzicii de operă, Pavarotti a fost singurul cântăreţ de operă care a vândut mai mult de 100 de milioane de înregistrări.
Luciano Pavarotti (Módena, n.12 octombrie 1935 - d.6 septembrie 2007), tenor italian, unul din cei mai faimoşi cântăreţi de operă. Mai cunoscut datorită concertelor televizate “Cei trei tenori “ fiind unul din cei trei care, alături Plácido Domingo şi José Carreras au făcut mult mai cunoscută muzica de operă. Recunoscut pentru filantropia sa, a adunat bani pentru refugiaţi şi pentru Crucea Roşie, fiind deseori premiat pentru activităţile sale filantropice .
Născut în împrejurimile oraşului Módena, în nordul Italiei, era fiul lui Adele Venturi, muncitoare într-o fabrică de ţigarete şi a lui Fernando Pavarotti, brutar şi tenor amator, care l-a încurajat pe Luciano pentru a-şi începe studiile în lumea muzicii lirice “ canto lírico “ . Chiar dacă Luciano vorbea cu dragoste despre copilăria sa, în realitatea a suferit numeroase privaţiuni . Familia sa, deşi avea resurse economice, totuşi se înghesuiau patru persoane într-un apartament de două camere. După Luciano, tatăl său avea o voce deosebită de tenor, dar a ratat să se dedice carierei de cântăreţ datorită bolii de nervi pe care o avea. Al doilea război Mondial a forţat familia să plece din oraş în 1943 şi în anul următor îi găsim într-o locuinţă închiriată de la un fermier dintr-un sat apropiat de Modena. Aici tânărul Luciano îşi va manifesta un interes deosebit pentru agricultură . Primele influenţe muzicale provin de la înregistrările tatălui său, majoritatea erau tenori foarte în vogă în acea epocă, Beniamino Gigli, Giovanni Martinelli, Tito Schipa şi Enrico Caruso. Fără îndoială, idolul lui Luciano a fost tenorul Giuseppe Di Stefano. Când avea aproape nouă ani a început să cânte împreună cu tatăl său în corul unei mici bisericuţe din apropiere . De asemeni în tinereţe a luat câteva ore de canto cu profesorul Dondi şi cu soţia sa, dar mereu a dat prea puţină importanţă acestor lucruri.
După o copilărie normală, cu interes pentru sport (în cazul lui Luciano, pentru fotbal, mai mult ca orice ), Luciano şi-a luat licenţa la Scuola Magistrale, şi s-a înfruntat cu dilema “ce să facă mai departe ?”. Era interesat în a lua în serios cariera de fotbalist ca portar, dar mama l-a convins să se facă profesor .
Mai târziu chiar a predat într-o şcoală primară vreo doi ani, dar în sfârşit lasă ca pasiunea pentru muzica să prevaleze. Fiind conştient de riscul pe care şi-l asumă, tatăl său îi dădu consimţământul mai mult nemulţumit, dar în final a fost de acord ca Luciano să primească casa şi masa până la 30 de ani, dacă până la această vârstă nu reuşeşte să se afirme, atunci de la această vârstă se va întreţine singur. Mentorii săi în bel canto au fost Arrigo Pola şi Ettore Campogalliani. Primele sale apariţii în public au fost în corul de la Teatro de la Comuna, din Módena, şi mai târziu în La Coral de Gioacchino Rossini, unde şi-a demonstrat talentul său. A debutat pe 29 aprilie 1961, în rolul lui Rodolfo din Boema de Puccini, pusă în scenă la teatrul de operă din Reggio Emilia.
Rolul lui Rodolfo îi va aduce multe satisfacţii, va fi cartea lui de vizită şi îl va înregistra curând, având ca parteneră pe Mirella Freni sub bagheta lui Herbert von Karajan. Tot acelaşi rol îl va cânta la La Scala dirijat fiind de Carlos Kleiber în 1979 şi va fi şi motivul pentru care va debuta pe Metropolitan Opera din New York în 1968 şi în prima transmisie naţională televizată în 1977 de pe această scenă, acompaniat fiind de soprana italiană Renata Scotto.
Consacrarea absolută însă o vă cuceri însă cu rolu lui Tonio din opera Faţa regimentului de Gaetano Donizetti alături de soprana australiană Joan Sutherland, cu o arie dificilă, care l-a adus pe prima pagină a lui The New York Times. La sărbătorirea centenarului teatrului din 1983 a cântat un duet din Bal mascat cu soprana afroamericana Leontyne Price.
Cu o echipă în care l-a integrat pe Joan Sutherland şi pe mezzosoprana Marilyn Horne au dat la lumină înregistrând pentru a ne dărui cele mai frumoase momente vocale, cum ar fi : Lucia di Lammermoor, Fata regimentului, Traviata, Trubadurul, Rigoletto, Elixirul dragostei, I Puritani, La sonnambula, Maria Stuard, Beatrice di Tenda şi Turandot (dirijat de Zubin Mehta) unde a fost auzit cântând pentru prima dată Nessun dorma, arie ce va fi intens popularizată .
Celebrul dirijor austriac Herbert von Karajan i-a cerut aportul pentru înregistrarea integrală a operelor: Boema, Madame Butterfly şi un legendar Requiem de Verdi pe scena operei La Scala alături de Fiorenza Cossotto, Leontyne Price şi Nicolai Ghiaurov. De asemeni a lucrat şi a înregistrat pentru maghiarul Georg Solti în acelaşi Requiem de Verdi, Bal mascat, micul rol de tenor italian din Cavalerul rozelor a lui Strauss şi în versiunea concertistică, un rol destul de dificil pentru un tenor dramatic, Otello. Pavarotti, un tenor liric prin excelenţă a cântat sporadic roluri dramatice fără a-şi pune în pericol coardele vocale, şi a-şi păstra flexibilitatea şi prospeţimea vocii rezervată notelor înalte .
Nu a mai fost tentat să mai încerce alte roluri din repertoriul francez sau german care se pretau foarte bine timbrului excelent de tenor, până în 1982 când a obţinut un succes deosebit la Metropolitan Opera în rolul Idomeneo de Mozart, rol pe care l-a interpretat şi la faimosul Festival de Glyndebourne în 1964. Dorinţa sa de a apropia muzica de public şi de a o face mai populară l-a făcut să înregistreze duete împreună cu : Eros Ramazzotti, Sting, Andrea Bocelli, Liza Minnelli, Frank Sinatra, Michael Jackson, în mod inedit şi cu brazilianul Caetano Veloso, argentinianca Mercedes Sosa şi cu grupul de rock irlandez U2. Împreună cu prietenii şi colegii lui, tenorii spanioli : Plácido Domingo şi José Carreras, a format trio-ul trío "Cei trei tenori".
Pe data de 2 iunie 1988 a fost numit Cavaliere di Gran Croce Ordine al Merito della Repubblica Italiana. În viaţa sa personală , Luciano Pavarotti a fost un mare fan al fotbalului , pasionat de pictură şi i-au plăcut în mod deosebit caii. Şi-a unit destinul timp de 34 de ani cu Adua Verona, împreună au avut trei fete, Lorenza, Cristina şi Giuliana, dar pe 13 decembrie 2003 s-a căsătorit a doua oară cu asistenta sa, Nicoletta Mantovani, cu 30 de ani mai tânără decât el. Cu ea a avut a patra fata, Alice.
Timp de mai mulţi ani începând din 1991, Pavarotti a răspuns chemării asociaţiei War Child, de a aduna fonduri pentru a construi un centru de muzicoterapie în Mostar.
Pentru aceasta , anual a organizat concerte în Módena sub titlul Luciano Pavarotti & friends, unde participau personalităţi ale muzicii internaţionale cum ar fi : Anastacia, Mónica Naranjo, Elton John, Michael Bolton, Jon Bon Jovi, Tom Jones, etc, şi unde se colectau fonduri dedicate copiilor nevoiaşi din toată lumea.
Pavarotti a fost solicitat de teatrele din întreaga lume după retragerea sa de la Ópera Metropolitan din New York, din martie 2004, unde a interpretat rolul pictorului Mario Cavaradossi din opera Tosca, de Giacomo Puccini. În mai 2004, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani , tenorul anunţa turneul de adio compus din 40 de concerte în toată lumea, pentru a se despărţi de fidelii săi admiratori . În afara acestor conterte dedicate retragerii, a mai interpretat în februarie 2006 aria Nessun dorma, din Turandot, de Giacomo Puccini, la finalul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă pe Stadionul Olimpic din Torino .
Din nefericire, turneul de adio a fost suspendat datorită unei intevenţii la spate la începutul anului 2006 când se pregătea să plece la New York, pentru a-şi continua turneul de adio . Această intervenţie a făcut posibilă descoperirea unei tumori maligne la pancreas . A fost operat la un spital din New York în 7 iulie 2006 şi toate concertele programate au fost suspendate datorită stării precare de sănătate a artistului, cauzate de o pneumonie contractată anterior operaţiei .
Sfârşitul ce se apropia s-a anunţat începând cu 8 august 2007 când a fost spitalizat, victimă a unei stări febrile , cu complicaţii respiratorii, fără îndoială cu speranţa de a se recupera după ieşirea din clinică în ziua de 25 august 2007 .
În ziua de 6 septembrie 2007, a murit în casa sa , cauza : cancer de pancreas . Ceremonia funerară s-a desfăşurat în oraşul său natal, fiind prezenţi: primul ministru al Italiei Romano Prodi, ministrul culturii Francesco Rutelli, regizorul Franco Zeffirelli şi secretarul ONU, Kofi Annan. De asemeni a participat la ceremonie liderul grupului U2, Bono, şi cântăreţii Zucchero Fornaciari , Laura Pausini , Gianni Morandi, balerina Carla Fracci, precum şi cei doi buni prieteni ai săi : Plácido Domingo şi José Carreras.
