Picasso a devenit o legendă în timpul vieţii şi este probabil cel mai celebru artist al secolului XX. Chiar şi după moarte, locul lui Picasso în arta nu a fost egalat.Pablo Picasso este probabil cel mai faimos artist al secolului XX. El a fost cu siguranţă unul dintre cei mai prolifici artişti: într-o anumită perioadă a vieţii sale se zvonea că putea picta chiar trei pânze pe zi.
domnisoarele-din-avignon
juan-gris-portretul-lui-pablo-picasso
indiggo
Familie de saltimbanci
Viața
Femeie pe fotoliu
Fată citind la masă
Tauromahie: Moartea toreadorului
Guernica
micuta_picasso
Picasso a devenit o legendă în timpul vieţii şi este probabil cel mai celebru artist al secolului XX. Chiar şi după moarte, locul lui Picasso în arta nu a fost egalat.
Pablo Picasso este probabil cel mai faimos artist al secolului XX. El a fost cu siguranţă unul dintre cei mai prolifici artişti: într-o anumită perioadă a vieţii sale se zvonea că putea picta chiar trei pânze pe zi. Picasso era de asemenea extrem de multilateral, utilizând toate mijloacele imaginabile printre care creionul, acuarela, vopsele de ulei, cărbunele, metalul, ghipsul sau resturi colectate din tomberoane. Personalitatea puternică a lui Picasso a dominat viaţa artistică avangardistica până în preajma celui de-al doilea război mondial şi el a fost unul dintre iniţiatorii schimbărilor radicale din domeniul picturii şi al tipăriturilor.
Născut la Malaga, în sudul Spaniei, în 1881, Picasso a fost fiul unui artist care preda desenul şi care-şi completă veniturile lucrând în calitate de curator al unui muzeu. În copilărie Picasso a dovedit un talent artistic remarcabil pe care părinţii i l-au cultivat. Se spune că atunci când tatăl a văzut lucrările fiului său, acesta i-a oferit propria paleta de culori şi pensule şi a jurat să nu mai picteze niciodată.
Pregătirea lui Picasso a început la Academia de Artă Lonja din Barcelona dar, începând din 1900 a început să-şi petreacă luni întregi la Paris, unde s-a stabilit definitiv în 1904. La acea vreme capitală franceză era centrul artei mondiale şi aici Pablo Picasso şi-a manifestat pentru prima dată stilul său complet original, în care teme precum dezmoşteniţii societăţii, sărăcia şi disperarea erau zugrăvite cu o uşoară tristeţe, în tonuri de albastru rece. Starea reţinută a tablourilor din Perioada albastră reflectă şi perioada de sărăcie disperată din viaţa artistului. Picasso impartia un studio cu un prieten poet şi dormeau cu rândul în singurul pat existent. Uneori erau nevoiţi chiar să ardă unele dintre lucrările sau schiţele pictorului pentru a încălzi încăperea.
În următorul stil al lui Picasso, Perioada roz, tonurile de roz au luat locul tonurilor albastre. Tema surghiuniţilor era încă dominantă, dar era abordată mai optimist. Subiectele favorite au devenit arlechinii, acrobaţii şi dansatorii şi entuziasmul pentru modul de viaţă al circarilor a luat locul austerităţii. Acest mod de abordare mai lipsit de griji a avut succes la public şi picturile perioadei roz s-au vândut foarte bine. Saraciea lui Pablo Picasso luă sfârşit.
Cam în aceeaşi perioadă, Picasso explora o altă formă avangardista de artă, inspirându-se din lucrările lui Paul Cezane şi din formele sculpturii africane. Dintre toţi postimpresionistii, Cezane a dus abstracţionismul cel mai departe, analizând formele şi distorsionând perspectiva convenţională. Lucrările lui, asociate cu formele simple, aproape primitive ale sculpturii africane au fuzionat în celebra panza a lui Picasso Leş Demoiselles d'Avignon (Domnişoarele din Avignon) din 1907. Aproape neînţeles la aceea vreme, acest tablou reprezentând cinci personaje feminine dintr-un bordel a devenit cea mai semnificativă lucrare din perioada timpurie a lui Pablo Picasso. Personajele sălbatice, fragmentate, dispuse pe fundal nedefinit, au vestit sfârşitul unei perioade în care pictura trebuia să fie o transcriere propriu-zisă a realităţii. În anii următori Picasso şi colaboratorii lui apropiaţi, Georges Braque şi Juan Gris, au explorat noile posibilităţi pe cere Leş Demoiselles d'Avignon le-au iniţiat, creând curentul artistic numit cubism.
Inspirându-se unul de la celălalt, Picasso, Braque şi Gris au distorsionat realitatea într-o serie de suprfete întrepătrunse de culori şi tonuri. Chiar dacă tema principală a lucrărilor acestora devenea din ce în ce mai greu de desluşit, ea există cu siguranţă. Picasso considera întotdeauna că trebuia să înceapă cu ceva -o trăsătura de penel, un scaun sau un personaj- pentru a atinge abstractul şi, chiar şi în cele mai austere lucrări cubiste, de obicei se pot identifica fragmentele unui obiect.
Izbucnirea primului război mondial a pus capăt unei colaborări fructuoase, atunci când Braque s-a înrolat în armata franceză. Ca urmare, lucrările lui Picasso au început să se schimbe. În 1917 el a fost invitat la Roma pentru a crea costumurile şi decorurile spectacolului de balet al lui Diaghilev, Paradă, comanda urmată de multe altele.
Călătoria la Roma l-a stimulat pe Picasso, artistul realizând o serie de picturi monumentale cu teme clasice, cum ar fi nimfe şi fauni, zei şi zeiţe şi Minotaurul. Probabil cea mai reuşită concretizare a obsesiei sale pentru clasicism este seria de gravuri realizată în anii 1930 pentru colecţionarul de artă Ambrose Vollard, gravuri care au devenit cunoscute ca The Volard Suite (Colecţia Volard).
În anii '30 Picasso a început să realizeze lucrări de o expresivitate violenta, adesea emanând un sentiment pesimist şi de disperare. Tensiunea din aceste tablouri îs are originea atât din durerea personală a artistului declanşată din destrămarea primei căsătorii cât şi din contactul cu artiştii suprarealişti care susţineau creaţia artistică influenţată de modul în care aceasta era dictată de subconştient. Această perioadă a culminat cu celebra Guernica, probabil cea mai cunoscută creaţie a lui Picasso. În această lucrare, Picasso a exprimat oroarea simţită la auzul veştilor despre bombardarea şi distrugerea capitalei başte Guernica, în războiul civil spaniol.
În cel de-al doilea război mondial Picasso a rămas în Franţa ocupată, iar după 1946 el a trăit mai ales în sudul Franţei, unde, inspirat de lucrările ceramiştilor locali şi înfocat de dorinţa de a reînvia vechile meşteşuguri, s-a aplecat din ce în ce mai mult către olărit.
Tablourile produse de Picasso după cel de-al doilea război mondial nu se ridică la nivelul lucrărilor timpurii în privinţa importanţei în istoria artei sau a geniului artistic, dar multe sunt foarte inovatoare. Picasso va fi probabil comemorat mai ales pentru creaţiile lui timpurii, dintre care cele mai reuşite erau produsul răspunsului emoţional al artistului la evenimentele şi personajele din jur.
Influenţa lui Picasso supra unei întregi generaţii de artişti este copleşitoare; numărul mare al lucrărilor şi a domeniilor abordate a demonstrat că întotdeauna exista noi posibilităţi care merita să fie explorate.
-1881- Picasso se naşte la Malaga, Spania
-1895- Începe studiile la Academia Lonja, Barcelona
-1900- Călătoreşte la Paris
-1903- Pictează Viaţa -Muzeul de artă din Cleveland
-1905- Pictează Fata în combinezon -Tate Gallery din Londra
-1907- Pictează Domnişoarele din Avignon -Muzeul de arta modernă dn New York
- Iniţiază mişcarea cubistă
-1922- Pictează Femei alergând pe plaja -Muzeul Picasso din Paris
-1925- Pictează Cele trei dansatoare -Tate Gallery din Londra
-1937- Pictează Guernica -Cason del Buen Retiro din Madrid
-1973- Picasso moare în localitatea Mougins, din Franţa
