VIRŞLE DE BRAD by Tiberiu Vanca

                                                           ADDENDĂ

                 LA „VIRŞLE DE BRAD – ISTORIC …”–

                                    (sub semnătura Bianca Leucian)

                                                             ORIGINI

            Spaţiul germanic.  În 1827 sunt localizaţi la Viena iar în 1889 la Berlin. Produsul este prezentat sub denumirea de Bockwurst (cârnaţ de ţap) în pofida faptului că materia proteică din care  era produs nu era în toate cazurile provenită de la animalul de referinţă. Potrivit izvoarelor pe care le-am avut în vedere în reţetele de producere intră carnea de porc şi  slănină, pentru consumatorii la care consumul acestui sortiment de produs animalier nu este interzis de confesiune, sau carne de vită sau viţel pentru evrei şi adepţii islamului la reţeta berlineză, din carne de miel şi ied în practica gurmandă vieneză.  Tehnica de fabricaţie prin afumare şi fierbere.

            Cultura Bockwurst-ului :

Nu se  servea consumatorului ca produs de sine stătător cât în asociere cu un sortiment special de bere. Aşa numita Bockbier.  Beutură cu mare încărcare de alcool ( până la 12%) pusă în circulaţie în anul 1614 de un maistru berar din Einbeck.  Produs atrăgător şi pentru  faptul că era încărcat cu arome. Se fabrica în sorturi legate de timpii calendaristici de servire. În acest sens decelăm sortul obişnuit şi cel de post. Identificăm  berea de martie Marz-Bock şi berea de mai,  Mai-Bock, ce se punea în consum în perioada aprilie-iunie.

Virşlul Zărăndean : Cârnaţ, iniţial, din carne de capră şi oaie, iar cu trecerea anilor spre contemporaneitate fără distincţie de sursă animalieră. Se produce în aceiaşi tehnică cu produsul de origine germanică, prin afumare şi fierbere şi se consumă româneşte, respectiv, cum se nimereşte.

Pătrunde în spaţiul  zărăndean în anul 1884 odată cu concesionarea  exploataţiei aurifere „Ruda 12 Apostoli” de către Societatea Minieră pe Acţiuni „Harkrt’sche   Bergwerke und chemische Fabriken zu  Schwelm und Harkorten  Actien-Ghesellschaft zu Gotha”. Noul administrator al exploataţiei aurifere a zăcământului „Ruda 12 Apostoli” aduce în teritoriu specialişti  în tehnica mineritului din Germania, pe care-i instalează în moderna, din acea vreme, „Colonia de la Ruda” *. Cum este şi firesc aceştia aduc cu ei în principal tehnica de lucru în minerit şi continuând să trăiască „nemţeşte” şi un strop din cultura de vieţuire  germanică. Exoticul produs din carne „Bockwurst-ul” se strecoară, încet,  încet,  şi pe mesele localnice iar capacitatea de fascinaţie al acestui produs culinar îl propulsează în fruntea  bucătăriei locale.

Produsului zărăndean nu i se poate ascunde originea, pentru că aceasta din urmă este pe faţă trădată de analogia Wurstel – Virşlu. I se spune virşlu prin preluarea,  denumirii de origine, cârnaţului nemţesc atribuindu-i-se o denumire autohtonă cât mai apropiată de cea de baştină.

Preparatul intră în bucătăria românească pe o vatră cu discurs istoric decelat pe scara a câteva milenii, pentru că aici se regăsesc „Treptele romane”, galerie minieră deschisă cu tehnica de minerit romană, şi tot aici s-a descoperit necropola ce a servit serviciilor funerare a coloniei de peste milenii ce a făcut exploatare auriferă în zonă. După stelele funerare  descoperite, aici a viat o populaţie oarecum cosmopolită, romani, dalmato-iliri şi traco-daci.**

* Autorul rândurilor de faţă în calitatea sa de fost salariat al exploataţiilor miniere locale, Trustul Aurului şi Intreprinderea Minieră Barza,  a avut câmpuri de introspecţii profesionale în Colonia Ruda la vremea când edificiile fostei aşezări, nefolosite, la vremea drumeţiilor sale, şi în stare avansată de degradare, povesteau despre un trecut din vecinătatea urbanităţii într-un loc ce uitat de vremi nu mai afişa decât orgolii de cătun restrâns. 

**  Este de amintit studiul nostru  „Mileniile aurului la Brad”  (Tiberiu Vanca – „Scrinul cu tablete” – Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă – Cluj Napoca 2008 pag. 179-183 din care desprindem: „Aici a trăit şi a muncit o populaţie eterogenă, formată din cetăţeni romani, colonişti dalmato iliri şi traco-daci, după cum nici urmele altor influenţe naţionale nu pot fi negate. Ajung aici colonişti dalmato-iliri  de pe ţărmul estic al Mării Adriatice … Două din cele patru stele funerare , astfel cum sunt valorificate de I.I. Russu,în Inscripţiile Daciei Romane vol. III/3 pag. 426-427, dovedesc că în comunitatea de la Ruda grupările etnice s-au integrat între ele , că fuzionarea prin căsătorii era în plină desfăşurare. Dules Maximi de origine traco-dacă este căsătorit  cu „…nia Nice” de obârşie romană  romanul Aurelius Valerius este căsătorit cu  ilira Aurelia Banea,” etc.

1 aprilie 2011

                                                                                  Tiberiu Vanca

Posted in: