DISPARIŢIA AGONICĂ A SOMNUROSULUI by Tiberiu Vanca

          DISPARIŢIA AGONICĂ

            A SOMNUROSULUI

            Îl numim pe Crin Laurenţiu Antonescu. Personaj cu cv. edificat pe şcolarizari marcate de repetenţii, de prezenţe, post absolvire, pe tărâmul lucrativ social, aplecat, pentru edificarea norocului prin cacialma, în beznele nocturne, asupra meselor, de poker, învăluite cu fum tabagic, urmate de calvarul zilei lumină în care nedormirea îl învinge iar somnul prin picotit, pe apucate, îi dovedeşte, deplin, micimea socială. Ei bine! Personajul prin manevre, în mare parte oculte, a izbutit să depăşească capacitatea de veghe a vârfurilor unei foarte onorante grupări sociale, numim Partidul Naţional Liberal, care l-au căftănit purtător de interese al acesteia. Ajuns în fruntea partidului a început să împroaşte zoaia ce coclea în spatele caracterului său, ura şi nevoia ca prin aceasta să-şi fac simţită prezenţa. Aflat în fruntea unui partid de dreapta care prin programul său politic îşi propunea încurajarea iniţiativei private şi punerea acesteia în folosul societăţii, a perfectat o alianţă, contra naturii, cu un partid de stânga, care prin programul său specific milita pentru egalitarism social, pentru împiedecarea acumulărilor private, Partidul Social Democrat, urmaşul fostei grupări criminale comuniste, ce afişând o falsă deschidere spre sprijinirea, întru scoaterea din sărăcie, a maselor largi, potrivnic liniei politice afişate, a adus pe scena socială marea burghezie roşie. Îi numim pe baroni locali aflaţi sub umbrela acestui partid. Iar pentru ca bizareria să capete accente din cele mai imunde, cei doi înfrăţiţi , întru ură, şi-au anexat un personaj ultra compromis, nimeni altul decât Dan Voiculescu, preşedinte fondator al Partidului Conservator, pentru că acesta stăpânea şi punea la dispoziţie un imperiu media, necesar împroşcării în mase a zoaielor antisociale destinate a curge din efortul tripartit al macabrei alianţe. În primăvara 2012 alianţa tripartită, prin mijloace, credem noi, oneroase, absorb de la cei aflaţi la putere, Partidul Democrat Liberal, numărul necesar de deputaţi şi senatori prin plecarea cărora balanţa puterii să se încline în favoarea alianţei tripartite. Dominantă în corpul legislativ, alianţa dărâmă două guverne iar în luna mai 2012 ocupă scaunele puterii. Ajunsă aici, prin vocea „Varanului”, cum este numit, în prezent, D.V., face cunoscut programul înlăturării de la putere a şefului statului, pe de o parte, şi aşezarea justiţiei sub influenţa noii puteri, pe de altă parte. Programul de debarcare a şefului statului se îndeplineşte aritmetic pe schiţa pucistă pusă în circulaţie prin vocea lui D.V., numai că aceasta eşuează în mod lamentabil prin actul de voinţă a 56% din numărul electorilor înscrişi pe listele electorale care refuză să se prezinte la urne. Cum validitatea referendumului era strict condiţionată de prezenţa la urne a cel puţin 50% + 1 din numărul electorilor, prin actul eroic al majorităţii populaţiei cu drept de vot, referendumul este invalidat iar suspendarea din funcţie a preşedintelui rămâne fără obiect acesta întorcându-se în fruntea destinelor naţiunii. Perioada mai – august a anului 2012 poziţionează în climatul politic naţional, un aparent, puber, îl numim pe Victor Viorel Ponta, ce oficia calitatea de prim ministru, şi se dovedea a fi captiv în mâinile lui Crin Laurenţiu Antonescu, şi a grupării subţirateci ce-l sprijinea, şi „Varanul”, Dan Voiculescu, prin pigmeii aflaţi în compunerea  nesemnificativului Partid Conservator. Prestaţia prizonierului, Victor Viorel Ponta este contradictorie şi pe cale de consecinţă punctele sale de vedere diferite de la zi la zi , i-au adus faimă de mincinos, în timp ce actele de comportament ale lui C.L.A. şi a V.

şi declaraţiile publice ale acestora, profund antenaţionale, anteuropene, şi de inamiciţie şi sfidare faţă a America păreau a expune România.

           Anul 2012 este dominat de trei evenimente electorale: alegerile administraţiei publice locale, ce acoperă alianţa tripartită (U.S.L.) cu o victorie copleşitoare, şi un al doilea exerciţiu la urne, alegerile parlamentare ce conferă  U.S.L. -ului majoritatea absolută în parlament (despre referendum am vorbit mai sus). În configuraţia adunării legislative prezenţa P:S.D. -ului este net dominantă faţă de ceilalţi aliaţi, astfel că prin uşoare cârpeli din opoziţie, fie UDMR-ul, fie PPDD-ul, ca să nu mai vorbim de PDL,- liberalii şi conservatorii pot deveni  lipsiţi de necesitate. În aceste condiţii cele două grupări devin circumspecte, în special pentru că post scrutin PSD-ul, dominant, le cam arătă pisica prin punerea în circulaţie a dorinţei de a coopta la guvernare UDMR-ul. Urmează o politică de o agresivitate ieşită din comun a primului ministru, V.V.P., care zilnic ocupă paginile tuturor canalelor de televiziune, şi separat îşi schimbă radical discursul încât analistului, ori cât de neiniţiat ar fi, îi este limpede că personajul s-a scuturat de prizonierat şi doreşte o reală desprindere de influenţa nocivă a celor cu care a drumeţit şi care i-au impus   acte de comportament, altele decât cele dorite de el. Potrivnic crâncenei opoziţii a liberalilor şi a conservatorilor prin D.V., UDMR intră în Palatul Victoria prin personalităţi ale acestei grupări cooptate în calitate de consilieri ai primului ministru. Crin Laurenţiu Antonescu intră într-o zonă de semiobscuritate. În calitatea sa de  preşedinte al senatului nu posedă pârghii care să-i permit spaţiu de afişaj public,şi,  peste toate, trage după el declaraţiile nocive aruncate în opinia publică în timpul interimatului, pentru că aşa cum bine cunoaşte cititorul în perioada de la suspendare până la revenirea în funcţie a preşedintelui ales,  C.L.A. a dormit la Cotroceni. În timp ce companionul său la punerea în scenă a loviturii de stat,  V.V.P., se află zilnic în contact cu poporul şi îşi consolidează autoritatea prin eliberarea de clişeele impuse de alianţă înainte de parlamentare prestigiul lui C.L.A. se erodează cu zi ce trece tot mai mult. O lovitură mortală i se va da atunci când primul ministru îl obligă, peste voia lui, să asiste la perfectarea protocolului de coabitare cu şeful statului. Odată cu semnarea acestui protocol dispare însăşi motivaţia liniei politice pe care s-a bătut monedă publică din ianuarie 2012- decembrie 2012, înlăturarea preşedintelui de la putere, avansându-se falsa informaţie că acesta ar avea un comportament dictatorial, că ar fi încălcat prevederile constituţiei etc. În ordine, vine evenimentul din 10 ianuarie 2013, discursul primului ministru privind starea naţiunii, în limitele căruia acesta închide războiul dintre partide, prin aceea că declară că va prezenta starea naţiunii fără a culpabiliza vreuna din guvernările anterioare, sau partidele ce s-au aflat înainte vreme la cârma administrării puterii în stat, că cifrele ce le va enunţa reprezintă doar ţara, fără vreo legătură cu conducerile administrative şi politice ce s-au perindat la putere, şi că plecând de la acest-status–quo, va înţelege să prefigureze linia politică a marelui partid în fruntea căruia se află. Şi uite aşa au dispărut fundamentele liniei politice pe care s-a marşat spre acapararea puterii de către USL, şi se pare că  s-a deschis calea spre nevoia de a conduce şi exercita puterea prin acte politice şi de putere necesare doar prosperării ţării. În noile condiţii C.L.A. a început să devină un personaj anacronic, un subiect al cărui discursuri, înainte vreme otrăvitoare, nu vor mai putea infesta climatul politic al României.

                        Marele circ politic ne oferă în aceste zile episodul în care peştele mare, V.V.P. îşi înghite, peştişorul complice, C.L.A, ale cărui servicii i-au folosit dar nu-i mai sunt necesare. Ca în cunoscutele prosternări creştine, ne aflăm la momentul în care se spune „Amin!”  Să fie într-un ceas bun!

                                   11 ianuarie 2013-

                                                                                              Tiberiu Vanca

Posted in: