joi, 24 ianuarie 2013

FIECARE ARE O VOCE (Partea I)



FIECARE  ARE  O  VOCE
Partea I                                                                                                                                                                                     
Sau mai academic spus:  fiecare dintre noi are libertatea de exprimare si de optiune. Acesta este unul din principiile fundamentale ale democratiei, si la prima vedere pare un lucru de la sine inteles. Dar cati isi dau seama cu adevarat de implicatiile acestei popozitii simple ? Si cati si le asuma ?

O prima implicatie ar fi  faptul ca acest drept  este inalienabil. Intr-o democratie, nimeni nu are dreptul sa vina si sa decida pentru mine – nici ce scoala fac, nici cum sau unde imi cheltuiesc banii, nici cu ce partid tin, nici la ce doctor vreau sa ma duc, etc. Intr-un cuvant, sunt un om liber, libertate garantata de insasi Constitutia tarii.  Desigur, odata cu acest drept, este imperios necesar sa inteleg ca si cei din jurul meu se bucura de el. Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea lor. Si de aici ar trebui sa rezulte un lucru care lipseste masiv in Romania: Respectul. Respectul pentru noi si pentru  cei din jur. Chiar si pentru usl-isti. Nu suntem de acord cu ei, consideram ca sunt inconstienti sau manipulati, dar si ei, ca si noi, beneficiaza de dreptul la exprimare si optiune .  Si  atata vreme cat noi nu am facut nimic pentru a ne exercita dreptul nostru, nu putem sa ne plangem ca ei si-l exercita pe al lor. O sa ma intrebati: dar de cei 12 milioane care au tacut in tot acest rastimp, avem dreptul sa ne plangem ? Raspunsul este si DA si NU. Nu,  pentru ca si ei  si-au folosit dreptul la alegere. Alegerea de a nu fi de acord cu nici o parte.   Da, pentru ca pornind de la acest exemplu, mai deducem o implicatie a acestui principiu democratic si anume ca fiecare dintre noi nu are numai dreptul, ci si DATORIA de a se folosi de el. 

E un cuvant urat “datorie”, de care aproape toti fug ca Marian Vanghelie de gramatica limbii romane. E mult mai placut sa vedem de viata noastra. In fond, exista si viata in afara politicii, nu-i asa ? Evident ca da.  Si cata vreme politica e sub control, viata noastra particulara e mult mai placuta. Dar daca politica o ia razna, si viata noastra se va lua la vale. 

 Fiecare dintre noi face parte din ceea ce numim societatea civila. Ea este fundamentul pe care se bazeaza si se construieste o democratie. Daca ne vom pastra acest drept in vitrina de bibelouri, stergandu-l doar din cand in cand de praf cu vreun banc,  democratia va slabi si va intra in colaps. Primul si cel mai important organism de control al functionarii unei democratii este si ramane societatea civila.  Clasa politica a unei societati se naste de obicei dupa chipul si asemanarea acesteia. Daca noi vom tacea, daca vom intoarce spatele realitatii politice si ne vom urmari doar interesul personal, politicienii nostri vor face la fel. De aceea e treaba noastra sa fim mereu atenti la ce se intampla, sa luam imediat atitudine cand ceva nu merge cum trebuie si sa renuntam la prejudecata adanc inradacinata cum ca  este suficient sa mergem sau nu la vot odata la 4 ani . Si apropos de a participa sau nu la vot: Daca toti cei 12 milioane de oameni care au stat acasa la ultimele alegeri parlamentare s-ar fi dus sa voteze si si-ar fi anulat buletinele de vot, va dati seama ce impact ar fi avut ? C e-ar fi insemnat daca numarul de voturi anulate l-ar fi depasit cu mult pe cele exprimate? Cum i-ar fi dezumflat asta pe toti acesti politicieni, care se lauda astazi cu o majoritate zdrobitoare ?  

Ma rog, trebuie sa ma trezesc la realitate si sa nu mai visez cu ochii dechisi. Acuma, multi ma vor intreba, scuturandu-ma pentru a ma readuce cu picioarele pe pamant: „Bine, bine, dar cum putem sa ne facem auzita vocea in afara anilor electorali ? Cine crezi tu ca sta sa ne asculte pe noi ?”  Aici am o veste buna si una rea, pe care o vreti mai intai ? Usurel, usurel. Vestea buna este ca exista mai multe cai si parghii de comunicare prin care ne putem face auziti. Vestea proasta este ca multe dintre ele s-au deteriorat de-a lungul timpului sau au fost aservite  politicului  si ca va trebui sa le recastigam.

Va urma.

2 comentarii:

Desigur ca libertatea de exprimare si optiunea catre ceva anume este un drept castigat dupa' 90 fiindu-ne pus pumnul in gura mai mult decat brutal si temandu-ne si de proprii pereti,devenind un fel de fobie fata de eventualii ascultatori vanatori nevazuti ..Ei bine ,acest drept a dat drumul propriei voci la manifestarea unei anumite vointe personale ,sociale si mai ales politice unde toti ne-am si specializat,chiar ne-ar fi buna si cate o diploma pentru panoplia personala. Ca acest drept a capatat cu trecerea anilor noi valente ,adica ,, dati-mi ,sa ne dea ,cat si cand primim ,, notiunea de ,,datorie ,, este dezavuata ,este luata in deradere ca tip ceausita,uitandu-se de acele obligatii civice si morale,de atitudine fata de intreaga natiune si nu numai de propria ograda.Dar ..atat timp cat insasi alesii neamului ne dau prin exemplul propriu ,,saltul ,, peste datoria cetateneasca ,trebuie sa luam atitudine tocmai prin folosirea propriei VOCI...,careia ii vom da tonalitatea cea mai inalta public,prin toate mijloacele de comunicare si nu prin sosoteli si radio-santz..

Pretentiile noastre pentru alesii neamului sunt de inteles, naturale, firesti, dar asa este - trebuie sa ne exprimam si noi “cititorii” de politicieni, multi dintre noi “citind-ui” doar in campania electorala si atunci pe sarite. Dupa cum am tot spus ca mi s-a urat deja, e cam greu sa aiba acces la informatii Baba Floarea din Catunul din deal cand ea saraca are satat televizorul pe Antena3.
Dar ce facem cu “generatia inteligenta” care are acces la internet? Aici ma refer la cei mai tineri cu drept de vot care nu prea au auzit de Piata universitatii din 1990 ci doar de asta de acum, nu stiu nici de mineriade si ce-I mai grav este ca nu prea sunt interesati sa afle fiind foarte grabiti sa caute “prospaturi” pe feisbuc.
La un calcul sumar cam 10% din populatie are acces la informatii pe internet.
Nu stiu cati viitori alegatori intra pe blogurile personale ale politicienilor si chiar ale jurnalistilor si isi exprima onest parerea. In continuare cred ca postarea pe blog a gandurilor, ideilor, propunerilor, initiativelor reprezinta informatia care trebuie transmisa mai departe prin intermediul retelelor de socializare si dezbatuta in comunitatile retelelor, adica acasa la alegator unde alegatorul isi exercita mai usor “datoria” de a aplauda sau critica o parere sau de a veni el in completare cu o idee. In aceasta postura, alegatorul ar putea deveni “specator jucator” in cazul in care in interiorul comunitatii de confrunta chiar adversari politici. Ar trebui ca politicianul sa uite de aroganta si sa se coboare la nivelul viitorului votant si in special al celui nehotarat.

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More