FIECARE ARE O VOCE
Partea I
Sau mai
academic spus: fiecare dintre noi are
libertatea de exprimare si de optiune. Acesta este unul din principiile
fundamentale ale democratiei, si la prima vedere pare un lucru de la sine
inteles. Dar cati isi dau seama cu adevarat de implicatiile acestei popozitii
simple ? Si cati si le asuma ?
O prima
implicatie ar fi faptul ca acest drept este inalienabil. Intr-o democratie, nimeni nu
are dreptul sa vina si sa decida pentru mine – nici ce scoala fac, nici cum sau
unde imi cheltuiesc banii, nici cu ce partid tin, nici la ce doctor vreau sa ma
duc, etc. Intr-un cuvant, sunt un om liber, libertate garantata de insasi
Constitutia tarii. Desigur, odata cu
acest drept, este imperios necesar sa inteleg ca si cei din jurul meu se bucura
de el. Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea lor. Si de aici
ar trebui sa rezulte un lucru care lipseste masiv in Romania: Respectul.
Respectul pentru noi si pentru cei din
jur. Chiar si pentru usl-isti. Nu suntem de acord cu ei, consideram ca sunt
inconstienti sau manipulati, dar si ei, ca si noi, beneficiaza de dreptul la
exprimare si optiune . Si atata vreme cat noi nu am facut nimic pentru a
ne exercita dreptul nostru, nu putem sa ne plangem ca ei si-l exercita pe al
lor. O sa ma intrebati: dar de cei 12 milioane care au tacut in tot acest
rastimp, avem dreptul sa ne plangem ? Raspunsul este si DA si NU. Nu, pentru ca si ei si-au folosit dreptul la alegere. Alegerea de a nu fi de acord cu nici
o parte. Da, pentru ca pornind de la acest exemplu, mai
deducem o implicatie a acestui principiu democratic si anume ca fiecare dintre
noi nu are numai dreptul, ci si DATORIA de a se folosi de el.
E un cuvant urat “datorie”,
de care aproape toti fug ca Marian Vanghelie de gramatica limbii romane. E mult
mai placut sa vedem de viata noastra. In fond, exista si viata in afara
politicii, nu-i asa ? Evident ca da. Si cata
vreme politica e sub control, viata noastra particulara e mult mai placuta. Dar
daca politica o ia razna, si viata noastra se va lua la vale.
Fiecare dintre noi face parte din ceea ce
numim societatea civila. Ea este fundamentul pe care se bazeaza si se
construieste o democratie. Daca ne vom pastra acest drept in vitrina de
bibelouri, stergandu-l doar din cand in cand de praf cu vreun banc, democratia va slabi si va intra in colaps. Primul
si cel mai important organism de control al functionarii unei democratii este
si ramane societatea civila. Clasa
politica a unei societati se naste de obicei dupa chipul si asemanarea acesteia.
Daca noi vom tacea, daca vom intoarce spatele realitatii politice si ne vom
urmari doar interesul personal, politicienii nostri vor face la fel. De aceea e
treaba noastra sa fim mereu atenti la ce se intampla, sa luam imediat atitudine
cand ceva nu merge cum trebuie si sa renuntam la prejudecata adanc inradacinata
cum ca este suficient sa mergem sau nu
la vot odata la 4 ani . Si apropos de a participa sau nu la vot: Daca toti cei
12 milioane de oameni care au stat acasa la ultimele alegeri parlamentare s-ar
fi dus sa voteze si si-ar fi anulat buletinele de vot, va dati seama ce impact
ar fi avut ? C e-ar fi insemnat daca numarul de voturi anulate l-ar fi depasit
cu mult pe cele exprimate? Cum i-ar fi dezumflat asta pe toti acesti
politicieni, care se lauda astazi cu o majoritate zdrobitoare ?
Ma rog, trebuie sa ma trezesc la realitate si sa nu mai
visez cu ochii dechisi. Acuma,
multi ma vor intreba, scuturandu-ma pentru a ma readuce cu picioarele pe
pamant: „Bine, bine, dar cum putem sa ne facem auzita vocea in afara anilor
electorali ? Cine crezi tu ca sta sa ne asculte pe noi ?” Aici am o veste buna si una rea, pe care o
vreti mai intai ? Usurel, usurel. Vestea buna este ca exista mai multe cai si
parghii de comunicare prin care ne putem face auziti. Vestea proasta este ca
multe dintre ele s-au deteriorat de-a lungul timpului sau au fost aservite politicului
si ca va trebui sa le recastigam.
2 comentarii:
Desigur ca libertatea de exprimare si optiunea catre ceva anume este un drept castigat dupa' 90 fiindu-ne pus pumnul in gura mai mult decat brutal si temandu-ne si de proprii pereti,devenind un fel de fobie fata de eventualii ascultatori vanatori nevazuti ..Ei bine ,acest drept a dat drumul propriei voci la manifestarea unei anumite vointe personale ,sociale si mai ales politice unde toti ne-am si specializat,chiar ne-ar fi buna si cate o diploma pentru panoplia personala. Ca acest drept a capatat cu trecerea anilor noi valente ,adica ,, dati-mi ,sa ne dea ,cat si cand primim ,, notiunea de ,,datorie ,, este dezavuata ,este luata in deradere ca tip ceausita,uitandu-se de acele obligatii civice si morale,de atitudine fata de intreaga natiune si nu numai de propria ograda.Dar ..atat timp cat insasi alesii neamului ne dau prin exemplul propriu ,,saltul ,, peste datoria cetateneasca ,trebuie sa luam atitudine tocmai prin folosirea propriei VOCI...,careia ii vom da tonalitatea cea mai inalta public,prin toate mijloacele de comunicare si nu prin sosoteli si radio-santz..
Pretentiile noastre pentru alesii neamului sunt de inteles, naturale, firesti, dar asa este - trebuie sa ne exprimam si noi “cititorii” de politicieni, multi dintre noi “citind-ui” doar in campania electorala si atunci pe sarite. Dupa cum am tot spus ca mi s-a urat deja, e cam greu sa aiba acces la informatii Baba Floarea din Catunul din deal cand ea saraca are satat televizorul pe Antena3.
Dar ce facem cu “generatia inteligenta” care are acces la internet? Aici ma refer la cei mai tineri cu drept de vot care nu prea au auzit de Piata universitatii din 1990 ci doar de asta de acum, nu stiu nici de mineriade si ce-I mai grav este ca nu prea sunt interesati sa afle fiind foarte grabiti sa caute “prospaturi” pe feisbuc.
La un calcul sumar cam 10% din populatie are acces la informatii pe internet.
Nu stiu cati viitori alegatori intra pe blogurile personale ale politicienilor si chiar ale jurnalistilor si isi exprima onest parerea. In continuare cred ca postarea pe blog a gandurilor, ideilor, propunerilor, initiativelor reprezinta informatia care trebuie transmisa mai departe prin intermediul retelelor de socializare si dezbatuta in comunitatile retelelor, adica acasa la alegator unde alegatorul isi exercita mai usor “datoria” de a aplauda sau critica o parere sau de a veni el in completare cu o idee. In aceasta postura, alegatorul ar putea deveni “specator jucator” in cazul in care in interiorul comunitatii de confrunta chiar adversari politici. Ar trebui ca politicianul sa uite de aroganta si sa se coboare la nivelul viitorului votant si in special al celui nehotarat.
Trimiteți un comentariu
Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .