"Cerne Doamne liniştea uităriipeste nesfârşita suferinţă,
Seamănă întinderi de credinţă
şi sporeşte roua îndurării.
Răsădeşte Doamne dragostea şi crinul
în ogorul năpădit de ură,
Şi aşterne peste munţi de zgură
liniştea, iertarea şi seninul."
"Astăzi se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Corneliu Coposu, om politic de o remarcabilă verticalitate morală şi etică, a cărui voce a însemnat atât de mult într-o Românie marcată de totalitarismul comunist şi de dificultăţile tranziţiei spre democraţie.
Membru de marcă al PNŢCD, Corneliu Coposu a asigurat, în spaţiul dezbaterilor civice şi pe scena politică din ţara noastră, continuitatea unor valori pe care le-a ilustrat şi asumat în planul acţiunii, libertate, demnitate, respect pentru drepturile individuale şi solidaritate cu destinul unei Romanii pentru a cărei orientare europeană a luptat întreaga viaţă. De la Corneliu Coposu am învăţat că fără condamnarea comunismului şi fără asumarea trecutului istoric, nu putem progresa ca societate şi ca ţara. Corneliu Coposu a susţinut, cu luciditate critică şi responsabilitate civică, aceste principii drept pentru care trebuie să rămână un model pentru clasa politică românească.".
(Preşedintele României,Traian Băsescu - Mesaj cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea omului politic Corneliu Copos)
"Corneliu Coposu contează, aşa cum contează Monica Lovinescu, Constantin Ticu Dumitrescu, Victor Rădulescu Pogoneanu, Ioan Barbuş, Ion Flueraş, Vladimir Ghika, N. Steinhardt, I. D. Sârbu, Szilard Bogdanffy, Sandu Tudor, Petre Pandrea, Nicolae Margineanu, Vasile Paraschiv, spre a numi doar câteva figuri proeminente ale tradiţiei anti-totalitare, pentru ca, în pofida intemperiilor istorice, a rămas fidel unui crez democratic. A ştiut să se opună oricăror tribalisme, atavisme şi colectivisme gregare. Ataşamentul său pentru Iuliu Maniu şi tradiţia PNŢ a fost unul fără rezerve. Graţie lui şi unui grup de militanţi care au rămas pe poziţii, în pofida anilor îndelungaţi de temniţă, acest partid a renăscut după prăbuşirea regimului comunist. La un ceas când România are ghinionul unui premier pentru care cuvântul adevăr nu înseamnă nimic, un admirator al radicalismelor revoluţionare de extremă stângă, e bine să ne reamintim că pentru Corneliu Coposu nimic nu era mai primjedios decât cinismul politicianist, iresponsabilitatea găunoasă şi tembelismul amoral.
Corneliu Coposu contează pentru că a ştiut să numească Răul din viaţa politică românească şi să demaşte, fără urmă de resentiment vindicativ, cripto-comunismul lui Ion Iliescu şi al acoliţilor săi. Am discutat adeseori cu Corneliu Coposu despre comunism şi post-comunism, despre catastrofele secolului XX şi despre ispita totalitară. Venind din lumea curată şi demnă a greco-catolicismului, Corneliu Coposu respecta toate credinţele şi veştejea orice fundamentalism, politic ori religios. Îi repugnă excesul şi îl deranjau panglicile verbale ale câte unui pripăşit prin politica democratică post-decembristă. Ştia să-şi dozeze atent ironia şi se ferea de excesele retorice. Dar, de câte a fost nevoie, a vorbit tranşant, a spus lucrurilor pe nume. Şi-a iubit patria cu o pasiune deopotrivă discretă şi fierbinte.
Corneliu Coposu a fost susţinătorul unui naţionalism civic, ori, dacă preferaţi, unul liberal. În alţi termeni, a fost un patriot. Nu a acceptat ca formula “Noi” să anihileze demnitatea ireductibilă a cuvântului “Eu”. Tocmai din acest motiv a fost atacat în chip mizerabil în publicaţiile stalino-fasciste. Iată un citat care spune mult despre viziunea sa civic-democratică:
“Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta”.
(Vladimir Tismăneanu -"De ce contează Corneliu Coposu" )
„Corneliu Coposu a fost un mare vizionar, prevăzând căderea sistemului comunist şi revenirea ţării noastre între democraţiile europene. Presimţea că acest colos cu picioarele de lut nu avea cum să reziste în faţa democraţiei. Astfel, încă din anul 1987, în plin regim comunist, a reuşit să afileze P.N.Ţ-ul la Internaţionala Creştin-Democrată, care s-a dovedit, ulterior, a fi majoritară în Parlamentul European. Credem că acest moment dovedeşte faptul că marele om politic a avut clarviziunea că sistemul comunist se va prăbuşi, iar Europa va deveni o Europă unită a democraţiilor”.
(Marin Pop -„Monografia familiei Coposu. Între istorie şi memorie”)
