Scrisoarea deschisă a domnului Voicu Ienci, din localitatea Brad, România
“Nu vreau să plagiez pe nimeni, aş deveni astfel o lichea la rândul meu. Îi las pe alţii să fure din sufletul şi mintea altora şi să ajungă prim-miniştri sau ce-or mai fi ajuns. Apelul timpuriu al domnului Liiceanu nu poate, însă, să nu îmi răsune permanent în minte, ca o chemare a normalităţii spre o realitate anapoda, ca ceva ce ar fi trebuit să fie, ca un etalon ce face să pălească permanent tabloul cotidian. Sunt o altă generaţie, ar trebui să spun despre ai mei că sunt alţi oameni. Realitatea mă face să îmi înghit aceste ultime cuvinte şi să constat că nimic nu s-a schimbat între timp.
Aţi fost puţini si v-aţi înmulţit cu fiecare generaţie. V-aţi crescut şi educat unul pe celălalt sleind de puteri acest popor, paralizându-l cu santajul şi frica, deziluzionându-l şi făcându-l să creadă că nu mai are rost să lupte, că sunteţi veşnici şi intangibili. Aţi prelungit oroarea celor 40 de ani de ciumă roşie în democraţia originală a bâtei şi a manipulării rafinate mai apoi. Asteptaţi cu sufletul la gură să se stingă natural şi ultimii martori ai normalităţii acestei naţiuni, nădăjduind că veţi rescrie istoria şi veti trasa orizontul viitorului ….un viitor al vostru, nu al ţării şi al neamului. Vouă, acestor foarte mulţi de astăzi, vă adresez următoarea chemare:
- Faceţi diferenţa între ceea ce sunteţi şi ar trebui să fiţi. Luaţi exemplul miilor de tineri harnici, truditori pe băncile universităţilor de renume ale lumii, care nu îşi găsesc locul şi speranţele atunci când se întorc acasă. Acordaţi-le o şansă renunţând la impostura voastră, la studiile voastre simulate, la titlurile voastre cumpărate din bazaruri academice, recunoaşteţi-vă pentru o clipă ticăloşia şi absurdul propriilor pretenţii. Recunoaşteţi, făcând un pas în lateral, că singura şansă a acestui neam e să îşi adune valorile în sânul său, la matca naturală şi nu să le risipească în cele patru vânturi, pentru a rămâne sterp şi fără vlagă.
- Regăsiţi-vă sfiala ce o aveaţi atunci când învăţătorul vă prindea cu tema nefăcută. Conştientizaţi că tot ceea ce etalaţi acum e rodul muncii colegului de bancă, de la care aţi copiat cu neruşinare şi l-aţi terfelit în pauze pentru că nu e atât de şmecher, viclean, şiret şi adaptabil la ticăloşii ca voi. Fiţi stingheri în mod sincer, nu vă fie teamă şi nu vă tremure picioarele, atunci când ridicaţi şi apostrofaţi corect în momentele cheie ale vieţii, veniţi la judecata destinului cu prea puţine bune şi mult prea multe rele.
- Opriţi-vă şi nu mai omorâţi cuvintele, rostite sau scrise în televiziuni şi ziare. Nu mai manipulaţi, nu mai distrugeţi valorile, născocind idoli falşi, pervertind minţile celor care abia şi-au deschis ochii.
- Puneţi pe gură pecetea bunului simţ, nu ridicaţi glasul împotriva celor ce nu vreau sau nu pot să vă răspundă datorită faptului că s-au născut mai educaţi ca voi. Nu mai denigraţi şi nu mai terfeliţi valorile neamului, nu mai bagatelizaţi şi nu mai dispreţuiţi cu semeţia şi ura stăpânului. Lăsaţi albul să fie alb şi negrul, negru, nu mai stârniţi confuzie ca să vă ridicaţi pe umerii celor dezorientaţi şi cuprinşi de teamă.
- Nu vă reinventaţi biografiile. Recunoaşteţi că aţi ajuns în funcţii minţind, ucigând valorile în propria viaţă şi a altora, mânaţi de duhul rău al puterii cu orice preţ. Recunoaşteţi că singurul vostru idol este banul, că măsuraţi oameni şi destine în valută forte. Fiţi sinceri cu voi înşivă, curăţaţi-vă sufletele în această viaţă, dând totodată altora răgazul să respire, să trăiască altceva decât aţi hotărât voi, în interesul vostru.
- Respectaţi-l pe cel de lângă voi, pe cel care mai are resurse în suflet şi în minte, pe cel care construieşte viziunea unui viitor în care suntem toţi buni şi morali. Respectaţi-l pe cel care crede în idealuri mai presus de puterile lui, pe cel dispus să muncească şi să se dăruiască binelui. Nu râdeţi de el, nu îl faceţi nebun şi recunoaşteţi că nebunia este atributul vostru, al celor care orbiţi de preaplinul propriului sine, trăiţi un prezent îndoielnic şi certitudinea lipsei oricărui viitor. Da, lipsa oricărui viitor, pentru că atunci când se va implini viitorul vostru, acest neam nu va mai exista, nu va mai avea nici un destin.
Iertare domnule Gabriel Liiceanu pentru că am îndrăznit să vă parafrazez în acest mod, dar realitatea României de azi m-a făcut să nu mă pot abţine.”
sursa : Voicu Ienci FB
https://www.facebook.com/voicu.ienci?fref=ts
“Nu vreau să plagiez pe nimeni, aş deveni astfel o lichea la rândul meu. Îi las pe alţii să fure din sufletul şi mintea altora şi să ajungă prim-miniştri sau ce-or mai fi ajuns. Apelul timpuriu al domnului Liiceanu nu poate, însă, să nu îmi răsune permanent în minte, ca o chemare a normalităţii spre o realitate anapoda, ca ceva ce ar fi trebuit să fie, ca un etalon ce face să pălească permanent tabloul cotidian. Sunt o altă generaţie, ar trebui să spun despre ai mei că sunt alţi oameni. Realitatea mă face să îmi înghit aceste ultime cuvinte şi să constat că nimic nu s-a schimbat între timp.
Aţi fost puţini si v-aţi înmulţit cu fiecare generaţie. V-aţi crescut şi educat unul pe celălalt sleind de puteri acest popor, paralizându-l cu santajul şi frica, deziluzionându-l şi făcându-l să creadă că nu mai are rost să lupte, că sunteţi veşnici şi intangibili. Aţi prelungit oroarea celor 40 de ani de ciumă roşie în democraţia originală a bâtei şi a manipulării rafinate mai apoi. Asteptaţi cu sufletul la gură să se stingă natural şi ultimii martori ai normalităţii acestei naţiuni, nădăjduind că veţi rescrie istoria şi veti trasa orizontul viitorului ….un viitor al vostru, nu al ţării şi al neamului. Vouă, acestor foarte mulţi de astăzi, vă adresez următoarea chemare:
- Faceţi diferenţa între ceea ce sunteţi şi ar trebui să fiţi. Luaţi exemplul miilor de tineri harnici, truditori pe băncile universităţilor de renume ale lumii, care nu îşi găsesc locul şi speranţele atunci când se întorc acasă. Acordaţi-le o şansă renunţând la impostura voastră, la studiile voastre simulate, la titlurile voastre cumpărate din bazaruri academice, recunoaşteţi-vă pentru o clipă ticăloşia şi absurdul propriilor pretenţii. Recunoaşteţi, făcând un pas în lateral, că singura şansă a acestui neam e să îşi adune valorile în sânul său, la matca naturală şi nu să le risipească în cele patru vânturi, pentru a rămâne sterp şi fără vlagă.
- Regăsiţi-vă sfiala ce o aveaţi atunci când învăţătorul vă prindea cu tema nefăcută. Conştientizaţi că tot ceea ce etalaţi acum e rodul muncii colegului de bancă, de la care aţi copiat cu neruşinare şi l-aţi terfelit în pauze pentru că nu e atât de şmecher, viclean, şiret şi adaptabil la ticăloşii ca voi. Fiţi stingheri în mod sincer, nu vă fie teamă şi nu vă tremure picioarele, atunci când ridicaţi şi apostrofaţi corect în momentele cheie ale vieţii, veniţi la judecata destinului cu prea puţine bune şi mult prea multe rele.
- Opriţi-vă şi nu mai omorâţi cuvintele, rostite sau scrise în televiziuni şi ziare. Nu mai manipulaţi, nu mai distrugeţi valorile, născocind idoli falşi, pervertind minţile celor care abia şi-au deschis ochii.
- Puneţi pe gură pecetea bunului simţ, nu ridicaţi glasul împotriva celor ce nu vreau sau nu pot să vă răspundă datorită faptului că s-au născut mai educaţi ca voi. Nu mai denigraţi şi nu mai terfeliţi valorile neamului, nu mai bagatelizaţi şi nu mai dispreţuiţi cu semeţia şi ura stăpânului. Lăsaţi albul să fie alb şi negrul, negru, nu mai stârniţi confuzie ca să vă ridicaţi pe umerii celor dezorientaţi şi cuprinşi de teamă.
- Nu vă reinventaţi biografiile. Recunoaşteţi că aţi ajuns în funcţii minţind, ucigând valorile în propria viaţă şi a altora, mânaţi de duhul rău al puterii cu orice preţ. Recunoaşteţi că singurul vostru idol este banul, că măsuraţi oameni şi destine în valută forte. Fiţi sinceri cu voi înşivă, curăţaţi-vă sufletele în această viaţă, dând totodată altora răgazul să respire, să trăiască altceva decât aţi hotărât voi, în interesul vostru.
- Respectaţi-l pe cel de lângă voi, pe cel care mai are resurse în suflet şi în minte, pe cel care construieşte viziunea unui viitor în care suntem toţi buni şi morali. Respectaţi-l pe cel care crede în idealuri mai presus de puterile lui, pe cel dispus să muncească şi să se dăruiască binelui. Nu râdeţi de el, nu îl faceţi nebun şi recunoaşteţi că nebunia este atributul vostru, al celor care orbiţi de preaplinul propriului sine, trăiţi un prezent îndoielnic şi certitudinea lipsei oricărui viitor. Da, lipsa oricărui viitor, pentru că atunci când se va implini viitorul vostru, acest neam nu va mai exista, nu va mai avea nici un destin.
Iertare domnule Gabriel Liiceanu pentru că am îndrăznit să vă parafrazez în acest mod, dar realitatea României de azi m-a făcut să nu mă pot abţine.”
sursa : Voicu Ienci FB
https://www.facebook.com/voicu.ienci?fref=ts
