La un scoc de moară printre verzi arini;
Am oprit pe ape lin-tremurătoare
Zilele de vară, razele de soare,
Nopţile senine, stelele şi luna
Pentru totdeauna.
Vremea care curge, n-am putut s-o ţin.
Am închis în palmă pui de rândunele,
Le-am simţit bătaia inimii în chin;
Am oprit în braţe dragostele mele…
Pasăre de-o toamnă, dragoste cu jele,
Le-am cules ca frunza moartă când dă bruma
Pentru totdeauna.
Vremea care zboară, n-am putut s-o ţin.
Am păstrat în suflet gânduri, vorbe, glume,
Zâmbetul ce iartă, plânsetul hain;
Am păstrat în minte fete fără nume
Întâlnite-n cale şi pierdute-n lume,
Le-am în mine una câte una
Pentru totdeauna.
Vremea, vremea însă, n-am putut s-o ţin. (Ion Pillat)
