- Doamne, aş vrea să ştiu, cum sunt Raiul şi Iadul.
Dumnezeu l-a condus în faţa a două uşi. A deschis una dintre ele, iar omul sfânt a privit înăuntru. În mijlocul încăperii era o masă mare şi rotundă. În mijlocul mesei era o oală mare cu mâncare.
Oamenii care stăteau în jurul mesei, erau slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi flămânzi. Ţineau linguri cu cozi foarte lungi, şi căutau modalitatea de a ajunge în oală cu mâncare pentru a umple lingură, dar deoarece coada era mai lungă decât mâna, nu îşi puteau băga lingura în gură. Omul sfânt s-a cutremurat la vederea acestei nenorociri şi suferinţe. Dumnezeu a spus:
- Ai văzut Iadul.
Au mers la a doua uşă şi au deschis-o. Era o încăpere exact ca prima. Avea masă mare şi rotundă, cu o oală mare cu mâncare. Oamenii erau dotaţi cu aceleaşi linguri cu cozi lungi, dar aici erau hrăniţi, râdeau şi vorbeau. Omul sfânt a spus:
- Nu înţeleg.
- Este simplu, a spus Dumnezeu. Vezi tu, ei au învăţat să se hrănească unul pe celălalt, în timp ce lacomii se gândesc doar la ei înşişi.
