Într-un veac pustiu
Ca un trist decor,
Drumu-i cenuşiu
Iubirile mor.
Ard şi lumânări
Chiar şi-un felinar,
Se sfârşesc cărări
Pe acest hotar.
Număram tăcuţi
Clipele ce pier,
Şi ca nişte muţi
Plângem lângă cer.
Am uitat demult
Să iubim frumos,
Ni se cere mult
Şi e caraghios.
Au plecat păreri
Către alte zări,
Noi pornim spre ieri
Dinspre depărtări.
Noi nu mai avem
Nici chiar amintiri,
Şi pe rând scădem
Vise din priviri.
Nu vrem simfonii
Ni-i de-ajuns un leac,
Ni se cer copii
La sfârşit de veac.
Şi ca-ntr-un concert
Ce s-a terminat,
Totul e incert
Ştim că s-a trişat.
Mulţumim frumos
Că ne-aţi găzduit
Şi pornim pe jos
Către infinit. (Felicia Feldiorean)
