În Postul Mare ce precede Învierea Domnului, Horia Roman Patapievici ne amintește de una dintre cele mai emoționante, dar și exacte, descrieri ale creștinilor.
”O scrisoare scrisă probabil puțin după 150 d.Hr., pe vremea lui Antonius Pius. Scrisoarea este adresată lui Diocnetus, un demnitar roman, căruia un prieten creștin îi explică ce este Creștinismul, răspunzându-i la întrebarea: „Ce sunt creștinii?”. Fiecare cuvânt este senzațional, și cred că exprimă perfect experiența continuă de graniţă în care se află întotdeauna un creștin autentic. Pentru că un creștin autentic nu este niciodată dintr-un singur loc. Este întotdeauna din mai multe locuri. Exact cum natura lui Hristos este dublă – fără schizofrenie.”
"Căci creștinii nu se disting de ceilalţi oameni nici prin ţară, nici prin limbă, și nici prin îmbrăcăminte. Ei locuiesc în cetăţile grecești sau barbare, după cum i-a hărăzit soarta fiecăruia, conformându-se obiceiurilor locului de îmbrăcăminte, hrană și mod de viaţă. Oferind, în același timp, exemplul minunatei lor forme de viaţă socială considerată de toţi a fi incredibilă (neverosimilă). Ei trăiesc fiecare în propria patrie, dar ca și cum ar fi străini. Se achită cu toţii de toate îndatoririle lor de cetăţeni și suportă toate sarcinile ca și când ar fi străini. Orice pământ străin le este patrie și orice patrie un pământ străin. Ei se căsătoresc ca toată lumea, au copii, dar nu-și abandonează nou-născuţii [”aluzie la obiceiul păgân de a practica infanticidul” - azi îi zice PRO-CHOICE, n.n.]. Ei își împart masa, dar nu și patul. Ei sunt alcătuiţi din carne, dar nu trăiesc potrivit cărnii. Ei își duc viaţa pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului. Ei respectă legile stabilite, dar cu felul lor de viaţă se ridică deasupra legilor. Ei îi iubesc pe toţi și sunt persecutaţi de către toţi. Într-un cuvânt, creștinii sunt în lume ceea ce sufletul este în corp. Sufletul iubește carnea, carnea îl detestă. Și-și iubește membrele, așa cum creștinii îi iubesc pe cei care îi urăsc. Sufletul este închis în corp, dar sufletul este cel care susţine corpul. Tot așa, și creștinii sunt ţinuţi în lume ca într-o închisoare, dar ei susţin lumea. dumnezeu le-a atribuit o poziţie atât de înaltă, încât nu le este îngăduit să o abandoneze."
"O viață autentică pentru orice om, în forma ei, nu poate fi dusă decât în acest fel. Trebuie să trăiești într-o țară, ca și când ai fi străin de ea. Pentru că datoria primă față de tine este față de sufletul tău nemuritor și față de aproapele tău, nu în calitate de concetățean etnic, ci ca aproape în Hristos. A vedea esența și a o trăi nu ca pe o fundătură, ca pe o poruncă ce este ca o pușcărie, ci într-un fel dezinvolt, ca un fel de dans, ca un fel de voioasă, senină jonglerie cu ceea ce este mai profund, păstrând integral profunzimea, Asta este ceva ce creștinii au dezvoltat în persecuție, și cei mai buni dintre ei au păstrat chiar și când au fost la putere – pentru că puterea te pierde. Dar pe cei care iau lucrurile în serios, nici măcar puterea nu îi pierde.” (Horia Roman Patapievici)
