În ultimele zile am asistat consternat la revărsarea unui fluviu de ură viscerală contra câinilor, din cauză că un astfel de biet dobitoc a ucis un copil pe un maidan de lângă un parc, lăsat acolo nesupravegheat de bunica lui.
Revărsarea aceasta de ură viscerală seamănă cu isteriile sociale create în anii discriminării rasiale, în SUA. Un infractor negru ucidea un alb şi Ku-Klux-Klan-ul instiga albii să-i ucidă pe toţi negrii, care ar fi fost de vină pentru cele întâmplate.
Imediat, balul a fost deschis de preşedintele Traian Băsescu, care a revenit cu ideea sa fixă, privind eutanasierea câinilor maidanezi:
"Nu putem pune câinii mai presus de oameni, mai presus de un copil nevinovat care se și duce să se joace cu el, că așa a văzut el în cărțile de povești, că un câine e prietenul omului. Dar un câine flămând, prigonit nu este prietenul omului."
Perfect populist. Acesta a fost declanşatorul
