şi-aştepţi să spun ceva,
dar nu am glas şi simt că dintr-o-dat
e noapte-n mintea mea.
s-a spart ceva, s-a rupt ceva,
acum, adânc la mine-n suflet.
aş vrea să strig,
să spun că recunosc
cât de naiv am fost.
şi nu ştiam,
şi nu ştiam,
că te iubesc atât de mult.
mă-ntreb ce-a fost în minte mea
cum de-am greşit
ce-aveam în gând.
şi nu ştiam,
şi nu ştiam,
că te doresc atât de mult.
abia acum când tu îmi spui că vrei să pleci,
deşi târziu, am înţeles
că tu eşti tot ce am
că te iubesc.
abia acum, când vrei să-nchizi o uşă grea în urma ta,
am înţeles că pierd tot ce aveam
mai bun în viaţa mea.
cum de-am crezut că te posed ca pe-un lucru oarecare.
aş vrea să strig, să spun că recunosc
cât de naiv am fost.
şi nu ştiam,
şi nu ştiam că te iubesc atât de mult.
mă-ntreb, ce-a fost în minte mea,
cum de-am greşit, ce-aveam în gând?
