Postarea pe opinie disociată. Credo

motto: "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte!"

Ultimii doi ani de online au provocat schimbări dramatice în Internetul românesc. 

Opiniile celor ce citesc presă pe Internet, prin intermediul reţelelor sociale, s-au radicalizat dramatic şi intoleranţa a devenit nota obişnuită, cotidiană, întâlnită aproape peste tot, cu excepţia unei minorităţi.

Totul s-a schimbat, cu siguranţă, începând de anul trecut. Există români care nu mai pot trece, de atunci până în prezent, peste ceea ce ei consideră a fi fost o lovitură de stat dată de USL.

Cei care spun, în primul rând din presă: da, dar mai şi trebuie ca Justiţia să se pronunţe, sunt catalogaţi, poate eronat, ca fiind slugile lui Voiculescu etc.. Jurnaliştii care-şi asumă

Read More

Oraşul câinilor

În ultimele zile am asistat consternat la revărsarea unui fluviu de ură viscerală contra câinilor, din cauză că un astfel de biet dobitoc a ucis un copil pe un maidan de lângă un parc, lăsat acolo nesupravegheat de bunica lui.

Revărsarea aceasta de ură viscerală seamănă cu isteriile sociale create în anii discriminării rasiale, în SUA. Un infractor negru ucidea un alb şi Ku-Klux-Klan-ul instiga albii să-i ucidă pe toţi negrii, care ar fi fost de vină pentru cele întâmplate.

Imediat, balul a fost deschis de preşedintele Traian Băsescu, care a revenit cu ideea sa fixă, privind eutanasierea câinilor maidanezi:

"Nu putem pune câinii mai presus de oameni, mai presus de un copil nevinovat care se și duce să se joace cu el, că așa a văzut el în cărțile de povești, că un câine e prietenul omului. Dar un câine flămând, prigonit nu este prietenul omului."

Perfect populist. Acesta a fost declanşatorul

Read More