Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri,
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru,
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Şi pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme,
Se plimbă Toamna prin grădini,
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia păşeşte-n mers,
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Se uita-n urmă-i cu surpriză.
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară,
A-ngălbenit, s-a veştejit,
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
