Ca să demonstreze că nu face umbră Parcului Izvor degeaba cu odioasa clădire a Parlamentului (Casa Poporului) - care probabil că şi-ar atinge gradul maxim de utilitate dacă ar fi dinamitată şi terenul ar fi retrocedat urmaşilor păgubiţilor anilor lui Ceauşescu, plătiţi cu bani serioşi pentru casele minunate din fostul cartier Uranus, de pe Dealul Spirii, făcute una cu pământul - o comisie de specialitate, formată majoritar din nespecialişti, a vizitat mina-muzeu de la Roşia Montană, în care au făcut greva foamei salariaţii RMGC, cu căştile albe ca sterilul şi şalopetele imaculate, de culoarea verdelui de Paris.
Iar aşa cum s-au dus acolo, aşa s-au întors: fără să priceapă nimic.
Nimic din ce s-a întâmplat până acum.
Nimic din ce se întâmplă acum.
Nimic din ce (li) se va întâmpla.
Nepricepând deloc un fapt simplu, pe care-l tot repetăm: ecologia unui stat nu este negociabilă la nici un preţ.
