„Foamea era îngrozitoare".

Mitică Popescu, deţinut politic pentru "trădare" în lagărul călăului Ficior.
 
Maestrul Mitică Popescu este unul dintre românii care au supravieţuit mizeriei închisorilor comuniste, fiind aruncat acolo, împreună cu alţi tineri de seamă lui, către finele „deceniului negru”.

"Eram la nişte vecini, de un Sfântu Ştefan, la onomastica unui prieten. Din una-n alta, cum povesteşti la întâlnirile astea tot ce-ţi trece prin minte, unii au spus că vor să plece în America. Eram în 1958. Îţi dai seama. Mie mi-a intrat pe o ureche şi mi-a ieşit pe cealaltă. După câteva zile mă trezesc umflat de Securitate", relatează actorul, precizând că a fost condamnat pentru "Nedenunţare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei".

„După arestare, o perioadă nu ne-au scos la muncă. Aşa era atunci. În vară, prin iunie, ne-au mutat, însă, de la Jilava la Periprava, la munci agricole, la porumb. E drept că n-am stat acolo decât vreo trei luni, până în septembrie. Pe urmă, ne-a mutat iar, în Balta Brăilei, la Salcia, într-o colonie de muncă - am lucrat la dig, la canalele de desecare. La Salcia am stat până în noiembrie 1961, când m-au liberat".

Mitică Popescu îşi aminteşte foarte bine condiţiile în care a trăit acele luni.
„Foamea era îngrozitoare. Ne dădea o zeamă de arpacaş şi un colţ de pâine. Mâncai cel mai bine când visai. Apa pe care o beam era scoasă direct din Dunăre, iar ţânţarii ne mâncau de vii”.

Despre morţi, maestrul îşi aduce aminte că la Salcia numărul lor a fost mare. „A venit tifoida peste noi; muncile erau crâncene. Mulţi au murit de foame şi de epuizare. Alţii de inimă rea. N-aveam voie să primim pachet sau să ne vedem rudele. Eram rupţi complet de lume. Oamenii, săracii, nu ştiau ce le face copilul; dacă le mai trăiesc părinţii; ce e cu soţia... Nimic. Sincer, eu am avut şansa că eram tânăr. Dar pentru cei în vârstă era îngrozitor. Se muncea pe rupte, trebuia să faci norma. Dacă nu, bătaia ta n-o lua nimeni”.

În 1961, când i-au dat drumul din puşcărie, securiştii i-au pus în vedere să nu discute nimic despre ce a trăit în aceşti ani. „Mă urmăreau zi de zi. Toţi eram urmăriţi atunci, dar noi, ăştia cu „tinicheaua”, în mod special. Fusesem dat afară din Institut, aveam probleme la dosar, nu mai aveam niciun rost. Abia după trei ani mi s-a permis să dau un nou examen la Teatru; şi asta datorită unor oameni care m-au apreciat în primii doi ani de şcoală”.
O singură satisfacţie spune că a avut. „Nu plăteam cotizaţia la partid, că pe noi, ăştia cu probleme, nu ne făceau membri de partid”.
Ani de zile, după ce s-a întors din „iad”, n-a vorbit cu niciunul dintre foştii colegi sau cu cei pe care îi cunoscuse în detenţie. „Mi-a fost frică. Abia după mulţi ani, m-am întâlnit cu Alexandru Paleologu, apoi şi cu Alexandru Ivasiuc şi am mai stat de vorbă. În puşcărie îl mai cunoscusem şi pe I.D. Sârbu, dar de atunci n-am mai vorbit cu el. I-am jucat o piesă, la Piatra Neamţ, dar atât. El se întorsese acasă, în Craiova”.

„Eu vreau să fiu bine înţeles! Nicio clipă n-am avut de gând să fug din ţară. Ce-au făcut ei a fost o mizerie...”.                                                  (Marian Sultănoiu, senior editor al ziarului Gândul)









"Lagărul de la Periprava, denumit în actele oficiale, ”formaţiunea” 0830, era situat pe grindul Letea, în Delta Dunării, la 30 de kilometri de punctul de vărsare al braţului Chilia în Marea Neagră. Periprava se află la 80 de kilometri de Tulcea. Un drum prin Deltă până la Periprava cu un catamaran Navrom, companie de stat, poate dura şi cinci ore, cu o şalupă de viteză, durează o oră şi jumătate.
Lagărul de la Periprava este amplasat într-o zonă izolată pe un perimetru de câţiva kilometri pătraţi; satul omonim este la 3 kilometri distanţă, la 8 kilometri comună C.A. Rosetti şi  la 10 kilometri satul Şfiştoca. Lagărul de la Periprava avea în perioada comunistă subcolonii precum Grind, Bac şi Şfiştoca.

Acum în clădirea centrală a lagărului funcţionează o pensiune deţinută de un investitor spaniol, care este administrată de un francez şi de un român. Pensiunea se numeşte “Ultima Frontieră” şi printre pescarii profesionişti este cunoscută ca având cele mai bune locuri de pescuit la ştiucă.
În perioda ‘58-’63, cât penitenciarul a fost condus de Ion Ficior, la primăria din localitate au fost înregistraţi 101 morţi proveniţi de la penitenciar. Majoritatea, aproximativ 80, erau deţinuţi politici.
La Periprava au fost încarceraţi între 1957 - 1964 deţinuţi de drept comun cu pedepse de până la 25 de ani, condamnaţi politici şi internaţi administrativ. Numărul deţinuţilor închişi în această formaţiune variază în funcţie de an şi de transferurile de la o colonie la alta. În august 1957, Periprava avea un efectiv 2.040 de deţinuţi, iar în mai 1959, acesta era de 1.800.  (sursă: Andrei Muraru (coord.), Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă (1945-1967), Editura Polirom, Iaşi, 2008)
În 1962 numărul deţinuţilor din colonie era de 3.255, dintre aceştia 709 erau internaţi administrativ, 1.800 condamnaţi „contrarevoluţionari”, 746 condamnaţi drept comun. Conform altor surse la Periprava au fost închişi între 1 august 1957 – 30 decembrie 1957 peste 5.000 de deţinuţi."
                                                                                                      (Biro Attila, ziarul Gândul)

Read More

Partidul Simulează şi Distruge

Întâi, pe vremea comuniştilor, în ultimii ani, au fost o conspiraţie, o clică de câţiva infractori, trădători de ţară, protejaţi de Moscova, care se întâlneau prin parcuri. În acest timp, agenţii GRU şi cei din unitatea anti-GRU supravegheau, beau cafele şi se anulau reciproc, uitându-se la golani cum pun calea la ţară.

În decembrie 1989 a fost o revoluţie a poporului, adevărată. Ei au venit pe valul acesteia, simulând că ei sunt poporul şi cu poporul. Unul dintre ei s-a erijat în şef. Apoi în şef interimar de stat. 

Apoi încă odată în şef de stat. Şi a treia oară. Apoi a fost şi a patra oară, el spunând că e a doua oară, pentru că a treia oară a fost fără o constituţie şi prima oară nu s-a pus la socoteală. Prima dată nu se pune niciodată la socoteală.

Ca să ajungă acolo, a simulat că sunt terorişti şi e nevoie de ordine şi linişte pe străzi. Pentru asta, a dat ordine în urma cărora au murit câteva sute sau mii de oameni nevinovaţi. Apoi a simulat că sunt unii, ce n-au mâncat salam cu soia aici, sub Ceauşescu, care vor să ne vândă ţara şi că el şi cu ai lui se opun.

Read More

Proteste la romani

Proteste la romani

        Ei da proteste ! Romanul mai ştie să îşi ceară drepturile ? El se mai poate uni şi ieşi în stradă pentru a-şi cere drepturile ? Ce spuneţi puteţi răspunde la această întrebare ? Eu vă spun ce cred eu, poate voi supăra multă lume, dar asta e părerea mea. Voi dacă vreţi spuneţi-vă părerea aici în comentarii !

        În 1989 romanii au ieşit spontan, ne spontan. Veţi spune de ce te contrazici odată spui spontan iar mai apoi ne spontan. Păi simplu a fost o scânteie regizata în Timişoara, au ieşit câţiva romani şi ştirea a fost amplificată de radio Europa liberă şi Vocea Americii (curios nu pe atunci nu existau zeci de televiziuni) Iată că pe urmă s-a alăturat Arad, Braşov, Bucureşti, toată ţara... şi că o furtună toată ţara. Mulţi au stat şi atunci ascunşi după perdele şi au aşteptat ca cei care au ieşit să facă ceva. Trei zile a fost o unire a sufletelor care au ieşit şi au dorit căderea COMUNISMULUI. Între timp au urcat pe podium cei care doreau să preia puterea şi au preluat-o încet prin veşnicul lor populism, da au sacrificat regele acea persoană oribilă care a condus ani la rând România, doar comunismul l-au lăsat. Romanul euforic că el putea de acum să meargă în străinătate a lăsat de la el, şi a lăsat să treacă neobservat faptul că de fapt tot comuniştii conduc. El s-a mulţumit cu faptul că Ceauşescu a fost omorât, şi a lăsat ca în continuare să îl conducă tot comuniştii.

        Ei bine hai să facem un arc în timp şi să vedem ce se întâmplă azi, mai bine zis de un an de zile. Păi da după 23 de ani unii romani prin prezenta la vot, alţii prin neprezenţa (cei care şi în 1989 au stat după perdea) au hotărât că Comunismul să revină cu drepturi depline. Aşa că iar s-a regizat în iarna anului trecut nişte proteste de data asta ne spontane de către mai multe televiziuni de data asta. Asta fost doar începutul, da doar începutul a urmat LOVITURA DE STAT care a zguduit o lume întreagă da o lume întreagă şi-a întors privirea către România. Întreaga lume nu putea înţelege cum într-o tară care a aderat la DEMOCRAŢIE poate să răspundă DEMOCRAŢIEI cu o preluare a puterii în acest mod. Da am şi primit sprijin de la ei, doar noi am stat inerţi şi iar am aşteptat de după perdea de data asta ca Europa să ne rezolve democraţia.

Şi iată că aşa încetul cu încetul cei care au preluat PUTEREA, o preiau la propriu şi noi tot stăm după perdea şi aşteptam ca alţii să ne rezolve problemele.

        Mai şi ieşim la proteste dar ieşim dispersaţi, nouă ne trebuie cică lideri. Mai vin şi cei de la Oltchim, mai ies cei de la Hidroelectrica... mai ies pentru apărarea Curţii Constituţionale. Păi da aşa dispersat pentru ca fiecare consideră că are dreptatea lui. Unii aşteaptă ca cei care au votat să se ardă şi să vadă că au votat greşit, alţii nu primesc între ei de exemplu pe cei de la Oltchim pentru că cică aia nu sunt intelectuali, alţii se consideră mai de dreaptă decât ceilalţi. Ei da o multitudine de păreri. Dar de fapt exista un motiv care este esenţial comoditatea, comoditatea celor de după perdea care stau acolo şi aşteaptă să li se rezolve problemele mai iasă din când în când la tastatură calculatorului şi mai spun că sunt mari şi tari, mai spun păi eu nu am ştiut, nu am putut venii pentru că... Îi condamn pe cei care cred în COMUNISM dar să ştiţi mai de condamnat sunt acea care STAU DUPĂ PERDEA şi aştepta.

       DOMNILOR în 1989 au murit oameni care au avut o singură dorinţă ŞTERGEREA COMUNISMULUI DIN ISTORIE, voi (şi să vă fie ruşine) aţi uitat acest lucru. NU UITAŢI JUDECATA VĂ VENII DE LA COPII VOŞTRI!

Aştept critici şi opinii, poate că iar am făcut un monolog, dar l-am făcut!

Semnat: UN CETĂŢEAN CARE S-A SĂTURAT DE IPOCRIZIE!

PS: Criticile vor continua!

Read More