.....fără multe cuvinte......călătorie placută!
Munţii Bistriţei
Înconjurate de apele Bistriţei şi Bistricioarei, culmile bistriţene se desfăşoară pe aproape 50 km de la est la vest. Limita nord-estică este ferm marcată de firul vijelios al Bistriţei, peste care se învecinează cu masivul Rarău — Giumalau şi munţii Stânişoarei (est); la vest, dincolo de izvoarele Bistricioarei, munţii Călimani şi Giurgeu iar la sud masivul Ceahlău închid cu brâu de piatră laturile munţilor Bistriţei. Valea Negrei, principal afluent al Bistriţei, împarte în două sectoare montane, aproximativ egale ca suprafaţa: masivul Pietrosul şi masivul Budacu.
Munţii Bistriţei, şi în mod special partea nordică a crestei acestora, se impun în peisajul Ţării Dornelor prin culmile abrupte şi stâncoase, încă relativ bine împădurite.
În special în partea de nord a acestora s-au păstrat într-o stare foarte bună de conservare habitate, specii şi elemente naturale deosebite. În semn de recunoaştere a acestor valori şi pentru a asigura protejarea lor, Cheile Zugrenilor şi masivul Pietrosul au fost declarate rezervaţii naturale şi sunt astăzi integrate în reţeaua europeană de arii protejate Natura 2000, prin situl de importanţă comunitară Pietrosul Broştenilor – Cheile Zugrenilor.
Carnivorele mari (ursul, lupul, râsul), cervidele, tritonul carpatic, lostriţa, liliacul comun, cocoşul de munte, acvila de munte, acvila ţipătoare mare, ciocănitoarea, jderul de copac, floarea de colţ, vulturica de stâncă sunt doar câteva din speciile protejate în această zonă. Deşi pot fi considerate ca fiind comune pentru aria montană din România, aceste specii sunt foarte rare său complet dispărute în alte părţi ale Europei. Petrosia (Adryala laevitomentosa) – o plantă care nu creşte în altă parte în lume decât pe crestele Munţilor Bistriţei este o curiozitate şi o adevărată comoară pentru lumea ştiinţifică iar floarea de colţ se regăseşte aici la cea mai joasă altitudine din Moldova.
Cei pasionaţi de natură au posibilitatea de a observa animalele şi urmele acestora în întreg masivul şi în special în perioada boncănitului la cerb (de la jumătatea lunii septembrie până la jumătatea lunii octombrie) şi a rotitului la cocoşul de munte (martie-aprilie).
Obiective turistice
Munții Bistriței sunt ușor accesibili, însă potecile turistice au în general un grad de dificultate mediu-ridicat în partea de nord și mediu în sud, datorită diferenței relativ mari de nivel între zonele de acces și creastă precum și datorită versanților abrupți.
Marcajele turistice în partea de nord sunt relativ bine întreținute pe când în partea de sud cel mai adesea lipsesc cu desăvârșire, sau după porțiunea inițială unde sunt rare, dispar. În zona centrală a Masivului Budacu sunt rare și relativ frecvent dispar pe anumite porțiuni.
Crestele stâncoase și abrupte, parțial împădurite și natură sălbatică sunt habitatul ideal pentru viperă , fapt ce reprezintă un element de risc pentru turiști.
Nu există cabane montane. Singura cabană turistică din masiv este Cabana Zugreni care este situată la poalele Pietrosului Bistriței la intrarea în defileul Cheile Zugreni . Ea deservește atât traseele din această zonă cât și pe cele de legătura cu Munții Rarău — Giumalău .
Refugiile montane sunt inexistente. Există totuși cabane și cantoane forestiere situate pe văile interioare: Paltinul (valea Negrișoara), Cristișor (valea Neagră), Borca , Borca Chei (valea Borcii), Darda (lângă Grințieșul Mare) şi Păltiniş (valea Grințieșului ) care dispun de câte 4—8 locuri de cazare. Ele pot să asigure în caz de nevoie cazarea pentru grupuri mici în limita locurilor disponibile.
Acoperirea de servicii Salvamont se face exclusiv în zona de nord a Masivului Pietrosul Bistriței prin Intermediul Oficiului Salvamont Vatra Dornei .
Cheile Zugreni sunt de departe cel mai cunoscut obiectiv, este defileul parcurs de apa Bistriței care separă abrupturile Pietrosului Bistriței de Masivul Giumalău - Rarău .
Traseul de creastă din Masivul Pietrosul Bistriței oferă acces la Vârful Pietrosul Bistriței, precum și la frumoase perspective asupra Văii Bistriței , Depresiunii Dornelor , Masivului Giumalău - Rarău , Munților Stânișoarei în zona nordică, Masivului Ceahlău , a zonei de nord a Masivului Hășmaș și asupra Munților Călimani.
Avenul Hăleasa
Un aven puțin cunoscut și spectaculos, se află în imediata vecinătate a satului Hăleasa situat pe malul drept al Bistriței (administrativ pe raza Orașului Broșteni ). Intrarea în aven constă într-un puț vertical adânc de 3,6 m și este aproape eliptică, cu axa mare de 1,75 m iar cea mică de 1,6 m. Adâncimea care poate fi parcursă a avenului este de circa 18-19 metri.
Valea Bistricioarei
"Drumul ieșenilor"orientat pe axa nord - sud, face legătura între Valea Bistricioarei și Depresiunea Șaru Dornei.
Muntele Comarnicului
Muntele Comarnicului este un mic masiv cu înălţime puțin mai mare de 1500 m, aflat în extremitatea sud-vestică a Munților Bistriței. La aspect se aseamănă mult mai bine cu Munții Hășmaș cu care se învecinează. Cel mai bine poate fi admirat de pe DN15 la ieșirea din satul Corbu sau de pe DJ127 care unește Tulgheș de Ditrău , dar optim se face tocmai de sus de pe Higheșul Ascuţit.
Cel mai înalt vârf al său este Piatra Comarnicului (1519 m) numită și Piatra Șesul de la Comarnic, din cauza Platoului Comarnicului întins pe sute de metri în zona să somitală. Acesta se ridică precum o adevărată cetate deasupra localităţii Tulgheș . Puțin mai jos spre Tulgheș se găsește rezervația botanică Pietrele Roșii dominată de calcarele Piatrei Runcului (1215 m). Peste pârâul Prisecani care izvoreștede de sub Piatra Roșie (1508 m) aflată în zona în centrală, se vede Piatra Mocilor (1202 m). Spre Corbu peste pârâul Barasău, se zărește pe Bâtca Arsurilor (1384 m) - Piatra Șoimilor.
Rezervația botanică Pietrele Roșii.
Piatra Teiului
Aşezată pe malul stâng al Bistriţei, stanca Piatra Teiului este un bloc de calcar apţian formând, ca structură şi ca vârstă, continuarea spre nord a sinclinalului Ceahlăului, adică zona Bicaz, Bistricioara, Poiana Teiului, Capul Obcinii, Piatra Cornului.
Zona este cunoscută drept "Coada Lacului" şi este locul unde se întâlnesc cele patru drumuri care vin dinspre Moldova şi Transilvania. Aflată la o altitudine de 508 metri, stânca are o înălţime de 23 metri.
În cea mai mare parte a anului, ea este înconjurată de apă, cel mai bine putând fi observată de pe viaductul ce traversează lacul.
I se spune așa deoarece pe o brână a ei a crescut un tei. Forma ei și faptul că este izolată în zonă o fac imediat remarcată. În anii ploioși aici este apă, lacul de acumulare întinzându-se pană la stâncă.
Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului Dorna-Arini.
Biserica de lemn din Broșteni.
Biserica de lemn din Poiana Largului.
Lacul Izvorul Muntelui.
Viaductul "Poiana Teiului".
Viaductul "Poiana Teiului" traversează lacul Izvorul Muntelui, are o lungime de cca 800m şi a fost construit în 1960. Este o arteră strategică de legătură între Moldova(Piatra Neamţ/Tg Neamţ), Bucovina(Vatra Dornei) şi Tansilvania(Borsec/Tg Mureş).
V -a plăcut? ..................
Înconjurate de apele Bistriţei şi Bistricioarei, culmile bistriţene se desfăşoară pe aproape 50 km de la est la vest. Limita nord-estică este ferm marcată de firul vijelios al Bistriţei, peste care se învecinează cu masivul Rarău — Giumalau şi munţii Stânişoarei (est); la vest, dincolo de izvoarele Bistricioarei, munţii Călimani şi Giurgeu iar la sud masivul Ceahlău închid cu brâu de piatră laturile munţilor Bistriţei. Valea Negrei, principal afluent al Bistriţei, împarte în două sectoare montane, aproximativ egale ca suprafaţa: masivul Pietrosul şi masivul Budacu.
Munţii Bistriţei, şi în mod special partea nordică a crestei acestora, se impun în peisajul Ţării Dornelor prin culmile abrupte şi stâncoase, încă relativ bine împădurite.
În special în partea de nord a acestora s-au păstrat într-o stare foarte bună de conservare habitate, specii şi elemente naturale deosebite. În semn de recunoaştere a acestor valori şi pentru a asigura protejarea lor, Cheile Zugrenilor şi masivul Pietrosul au fost declarate rezervaţii naturale şi sunt astăzi integrate în reţeaua europeană de arii protejate Natura 2000, prin situl de importanţă comunitară Pietrosul Broştenilor – Cheile Zugrenilor.
Carnivorele mari (ursul, lupul, râsul), cervidele, tritonul carpatic, lostriţa, liliacul comun, cocoşul de munte, acvila de munte, acvila ţipătoare mare, ciocănitoarea, jderul de copac, floarea de colţ, vulturica de stâncă sunt doar câteva din speciile protejate în această zonă. Deşi pot fi considerate ca fiind comune pentru aria montană din România, aceste specii sunt foarte rare său complet dispărute în alte părţi ale Europei. Petrosia (Adryala laevitomentosa) – o plantă care nu creşte în altă parte în lume decât pe crestele Munţilor Bistriţei este o curiozitate şi o adevărată comoară pentru lumea ştiinţifică iar floarea de colţ se regăseşte aici la cea mai joasă altitudine din Moldova.
Cei pasionaţi de natură au posibilitatea de a observa animalele şi urmele acestora în întreg masivul şi în special în perioada boncănitului la cerb (de la jumătatea lunii septembrie până la jumătatea lunii octombrie) şi a rotitului la cocoşul de munte (martie-aprilie).
Obiective turistice
Munții Bistriței sunt ușor accesibili, însă potecile turistice au în general un grad de dificultate mediu-ridicat în partea de nord și mediu în sud, datorită diferenței relativ mari de nivel între zonele de acces și creastă precum și datorită versanților abrupți.
Marcajele turistice în partea de nord sunt relativ bine întreținute pe când în partea de sud cel mai adesea lipsesc cu desăvârșire, sau după porțiunea inițială unde sunt rare, dispar. În zona centrală a Masivului Budacu sunt rare și relativ frecvent dispar pe anumite porțiuni.
Crestele stâncoase și abrupte, parțial împădurite și natură sălbatică sunt habitatul ideal pentru viperă , fapt ce reprezintă un element de risc pentru turiști.
Nu există cabane montane. Singura cabană turistică din masiv este Cabana Zugreni care este situată la poalele Pietrosului Bistriței la intrarea în defileul Cheile Zugreni . Ea deservește atât traseele din această zonă cât și pe cele de legătura cu Munții Rarău — Giumalău .
Refugiile montane sunt inexistente. Există totuși cabane și cantoane forestiere situate pe văile interioare: Paltinul (valea Negrișoara), Cristișor (valea Neagră), Borca , Borca Chei (valea Borcii), Darda (lângă Grințieșul Mare) şi Păltiniş (valea Grințieșului ) care dispun de câte 4—8 locuri de cazare. Ele pot să asigure în caz de nevoie cazarea pentru grupuri mici în limita locurilor disponibile.
Acoperirea de servicii Salvamont se face exclusiv în zona de nord a Masivului Pietrosul Bistriței prin Intermediul Oficiului Salvamont Vatra Dornei .
Cheile Zugreni sunt de departe cel mai cunoscut obiectiv, este defileul parcurs de apa Bistriței care separă abrupturile Pietrosului Bistriței de Masivul Giumalău - Rarău .
Avenul Hăleasa
Un aven puțin cunoscut și spectaculos, se află în imediata vecinătate a satului Hăleasa situat pe malul drept al Bistriței (administrativ pe raza Orașului Broșteni ). Intrarea în aven constă într-un puț vertical adânc de 3,6 m și este aproape eliptică, cu axa mare de 1,75 m iar cea mică de 1,6 m. Adâncimea care poate fi parcursă a avenului este de circa 18-19 metri.
Valea Bistricioarei
"Drumul ieșenilor"orientat pe axa nord - sud, face legătura între Valea Bistricioarei și Depresiunea Șaru Dornei.
Muntele Comarnicului
Muntele Comarnicului este un mic masiv cu înălţime puțin mai mare de 1500 m, aflat în extremitatea sud-vestică a Munților Bistriței. La aspect se aseamănă mult mai bine cu Munții Hășmaș cu care se învecinează. Cel mai bine poate fi admirat de pe DN15 la ieșirea din satul Corbu sau de pe DJ127 care unește Tulgheș de Ditrău , dar optim se face tocmai de sus de pe Higheșul Ascuţit.
Cel mai înalt vârf al său este Piatra Comarnicului (1519 m) numită și Piatra Șesul de la Comarnic, din cauza Platoului Comarnicului întins pe sute de metri în zona să somitală. Acesta se ridică precum o adevărată cetate deasupra localităţii Tulgheș . Puțin mai jos spre Tulgheș se găsește rezervația botanică Pietrele Roșii dominată de calcarele Piatrei Runcului (1215 m). Peste pârâul Prisecani care izvoreștede de sub Piatra Roșie (1508 m) aflată în zona în centrală, se vede Piatra Mocilor (1202 m). Spre Corbu peste pârâul Barasău, se zărește pe Bâtca Arsurilor (1384 m) - Piatra Șoimilor.
Rezervația botanică Pietrele Roșii.
Piatra Teiului
Aşezată pe malul stâng al Bistriţei, stanca Piatra Teiului este un bloc de calcar apţian formând, ca structură şi ca vârstă, continuarea spre nord a sinclinalului Ceahlăului, adică zona Bicaz, Bistricioara, Poiana Teiului, Capul Obcinii, Piatra Cornului.
În cea mai mare parte a anului, ea este înconjurată de apă, cel mai bine putând fi observată de pe viaductul ce traversează lacul.
Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului Dorna-Arini.
Biserica de lemn din Broșteni.
Biserica de lemn din Poiana Largului.
Lacul Izvorul Muntelui.
Viaductul "Poiana Teiului".
Viaductul "Poiana Teiului" traversează lacul Izvorul Muntelui, are o lungime de cca 800m şi a fost construit în 1960. Este o arteră strategică de legătură între Moldova(Piatra Neamţ/Tg Neamţ), Bucovina(Vatra Dornei) şi Tansilvania(Borsec/Tg Mureş).
V -a plăcut? ..................
