De când mă simt tot mai bogat de tine.
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.
Şi uite n-are cine să ne-ajute
Abia-şi mai ţine lumea ale sale.
Şi-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.
Şi te iubesc cu milă şi cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie.
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru o veşnicie.
Prin gări descreierate accidente
Marfare triste vin în miezul verii.
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca să te apropii şi ca să te sperii.
Jur împrejur privelişti aberante
Copii fragili ducând părinţi în spate.
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Şi albastroşi venind spre zări uscate.
Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul
În fiecare margine a firii.
În podul palmei dacă iau nisipul
Simt un inel jucându-se de-a mirii.
I-aud prin bătălii din vreme-n vreme
Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină.
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chïp slavon şi nume de regină.
