- Acesta e capul superb al unui labrador negru. Un câine foarte inteligent, cu privire de filosof gnostic. Foarte dresabil. Chiar dacă nu e la fel de inteligent, un maidanez poate să devină prietenul tău de-o viaţă. E în gena canină.
De-a lungul timpului, mi-am făcut, numeric, mai mulţi prieteni printre câinii aceştia maidanezi decât printre oameni. Cine a privit în ochii unui câine ştie de ce. Câinele este sincer, afecţiunea lui este necondiţionată, iar agresivitatea sa are motivaţii simple.
Câinele este capabil de devotament necondiţionat, sincer, direct, radical, oamenii sunt capabili de aşa ceva foarte rar sau deloc. A ucide un câine este un gest cumplit. Nici un om nu ar trebui să fie responsabil de moartea unui câine nevinovat şi foarte mulţi oameni vor fi în curând foarte vinovaţi dacă acest lucru se va materializa dramatic, în primul rând în Capitală.
Va fi un semn dramatic al dezumanizării noastre. "Căci cel care ucide azi un câine / Omorâ-va oameni mâine".
Pe când eram copil, pe la începutul anilor 70, mergeam pe Calea Griviţei, pe la fostul Magazin Aşchiuţă. Fără nici o introducere, nici măcar un ham, ceva, un dog german imens, matur, mascul, absolut necunoscut, s-a ridicat de pe trotuar şi şi-a pus labele din faţă pe umerii mei, mai să mă dărâme.
Părinţii mei s-au speriat. Eu râdeam. Ăsta micul, dogul german, mă lingea de zor şi scâncea ca un pui…
