Burnt by the Sun (1994). ; film

"Să nu-ţi fie teamă de duşmanul tău; cel mai rău lucru pe care ţi-l poate face este să te ucidă. Să nu te temi nici de prietenul tău; cel mai rău lucru pe care ţi-l poate face este să te trădeze. Teme-te însă de indiferenţă. Căci prin tăcerea ei, prin consimţământul ei tacit, te ucide şi te trădează în acelaşi timp."

La multi ani!

Nikita Sergheevici Mikhalkov (n. 21 octombrie 1945, Moscova)  este un actor și regizor de film rus, laureat al premiului Oscar pentru filmul Soare înșelător. Nikita  s-a născut într-o familie cu puternice ascendente artistice :Tatăl său Sergej Vladimirovic Mikhalkov era un scriitor şi poet celebru în Rusia, scriind literatură pentru copii, în timp ce mama, poeta Nataliâ Petrovia Konchalovska, era fata pictorului Petr Petrovic Konchalovsk şi nepoata pictorului Vasilij Ivanovic Surikov. Fratele său mai mare este regizorul Andrei Konchalovsk, recunoscut pentru filmele sale, pentru colaborarea cu Andrei Tarkovsky şi pentru filmele de acțiune făcute la Hollywood, cum ar fi "Tango" şi "Cash".
Mikhalkov învaţă actoria de mic copil la Teatrul Mare din Moskova,trecând în 1963 la şcoala de teatru Boris Schukin al Teatrului Vachtangov. În 1964, încă student, apare ca protagonist în filmul lui Georgi Daneli (Păşesc prin Moscova). Pasiunea pentru actorie rămâne o constantă, aşa că joacă, chiar dacă este în filmele lui sau ale altora .
În timp ce-şi continuă cariera ca actor, Mikhalkov se înscrie la VGIK, prestigioasa şcoală naţională de cinematografie din Moscova, unde urmează cursurile de regie ale lui Michail Ilici Romm. În această perioadă a regizat doua scurtmetraje ca probe de examen, iar în 1970 " O zi liniştită la sfârşitul războiului" pentru absolvire.
De asemeni a mai apărut în 1969 în filmul fratelui său Andrei Konchalovsky "Locul celor curajoşi" şi în 1970 în 'Unchiul Vania'. În anul 1974 îşi prezintă primul său lung metraj "Prieten între duşmani şi duşman între prieteni", o poveste în stil western care se petrece în timpul războiului civil .
Michalkov se impune în atenţia publicului în 1975 cu filmul "Sclava iubirii" şi îşi consolidează succesul în 1977 cu "Piesa neterminată pentru pianina mecanică", film pentru care va primi premiul pentru cel mai bun film la Festivalul de la San Sebastián în 1977.
În 1978 se întoarce din nou la actorie într-un film al fratelui său"Siberiada", după care regizează "Cinci seri", povestea de dragoste a unei perechi separate din cauza celui de-al doilea război mondial. În 1979 regizează "Oblomov", ecranizarea romanului omonim a scriitorului Ivan Aleksandrovic Goncarov.
În primii ani ai deceniului opt lucrează la două filme "Rubedeniile" şi "Fără martori" şi continuă să joace în unele filme ale lui Eldar Ryazanov, " Gară pentru doi" şi "Fata fără zestre". Încorporând numeroase proze scurte ale lui Cehov, Michalkov realizează în 1987 filmul "Ochii negri" având printre interpreţi pe Marcello Mastroianni care, pentru acest rol va câştiga Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul de la Cannes şi va fi nominalizat la Oscar. De asemeni în acest film apare pentru ultima dată pe marele ecran Silvana Mangano .
Următorul film "Urga" în 1992 povestea o lume mai puţin cunoscută, lumea mongolilor. Acest film a primit Leul de aur La Festivalul de la Veneţia şi a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin.  Cel mai celebru film al său este "Soare înşelător" realizat în anul 1994. Acţiunea filmului se desfăşoară în anii 30 sub conducerea lui Stalin, iar acţiunea este povestită de un colonel al Armatei Roşii, erou al revoluţiei interpretat de însăşi Mikhalkov. Filmul a primit în 1995 Oscar-ul pentru cel mai bun film străin
După acest succes, Mikhalkov regizează în 1998, un alt film istoric "Bărbierul din Siberia", în care regizorul va juca rolul țarului Alexandru al III lea. În 2007 regizează "12" versiunea rusească a celebrului "12 oameni furioşi" a lui Sidney Lumet.

Burnt by the Sun (1994);partea 1

 Burnt by the Sun (1994);partea 2 

 

Read More

Puricele

Este o adaptare după piesă "La Puce a l'oreille" de Georges Feydeau, tradusă de Erestis Sever.  Una dintre piesele de rezistenţă ale comediografiei româneşti de după 1990, "Puricele" s-a jucat, încă de la premieră cu casa închisă, fiind spectacolul care l-a consacrat pe Horaţiu Mălăele (aflat aici în dublă postură, de regizor şi interpret al rolului principal) ca unul dintre cei mai versaţi şi unici creatori de comedie din România. "Puricele" a făcut obiectul unor apreciate turnee în ţară şi în străinătate, publicul de pretutindeni fiind cucerit de umorul debordant al unei poveşti în care încurcăturile se ţin lanţ.
Cu un aer parizian al secolului XX, întregul decor reprezintă acele vremuri împreună cu costumele de epocă ale actorilor. Totul se învârte în jurul aceleiaşi probleme, bretelele. Doamna Chandebise îşi desfăşoară obişnuita activitate de a desface scrisorile soţului, doar pentru a vedea ce scrie-n ele, dar deschide şi un colet poştal ce conţinea bretelele domnului Chandebise. De aici încep îndoielile asupra soţului, care mai târziu se transformă “din ţânţar în armăsar”.
"Puricele" este un spectacol care vă va face să râdeţi datorită comicului alert, încurcăturilor de personaje şi triunghiurilor conjugale, adevărate sau închipuite. Piesa impune un teatru de relaţii, un teatru în care predomina comicul de situaţie, iar situaţiile, deşi simple, cu cât sunt mai încurcate şi mai imposibil de rezolvat, cu atât devin mai verosimile şi mai profund umane.
Universul personajelor este unul pestriţ, viu şi mereu în mişcare: înalta societate a saloanelor pariziene, doctorul, majordomul încornorat în faţa propriilor ochi, patronii unui bordel de lux, spaniolul împreuna cu soţia, bucătăreasa cochetă, englezul-scotian, toţi se perinda de la Hotelul “Motănaşul Gentilom” la Casa Chandebise, purtaţi de acelaşi carusel al încurcăturilor. Toată lumea fuge după toată lumea şi, în acelaşi timp, ei fug unii de alţii.

Read More

"Nu contează cât de lung am părul".

"Nu vă mai lăsați constrânși de nimeni și de nimic, nici de vremuri nici de oameni.
Fără ură, fără regrete, fără resentimente, mergeți înainte ca și cum timpul nu ar exista.
Eliberați-vă de tot și de toate, cu gândul că trebuie să trăiți pentru, și în adevăr.!
Căci doar ADEVĂRUL vă va face liberi, și liberi fiind, veți putea atinge în viață FERICIREA.

În rest prieteni, nu uitați că-n curtea școlii sub nuc, seara, se strâng tinerii pletoși și cântă la chitară!"


"Am trăit viaţa intens, ca pe o minune şi nu îmi pare rău de nimic din ceea ce am făcut".

"De întors în timp aş vrea, dar nu e nici o grabă, pentru că ne vom întălni Dincolo, după ce terminăm cu viaţa asta..."

"Nu îmi fac planuri niciodată, pentru că relaţia între gând şi timp e gravă. Până să ajung să materializez nişte lucruri pe care le-am gândit, mi-au venit altele în minte, la fel de frumoase. Aici e mai grav. Nu sunt obişnuit cu lucrul ăsta, să stau cu picioarele în apă rece şi să fac planuri."
A fost actor, regizor, traducător, interpret de muzică folk şi realizator de emisiuni radio. A scris texte pentru cântecele Andei Călugăreanu, pentru Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc şi alţii.
A lucrat la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra”, colaborând cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Şerban şi Alexandru Tocilescu.

A tradus şi a regizat piese de teatru. În domeniul muzical s-a făcut cunoscut într-un trio cu Anda Călugăreanu şi Dan Tufaru, iar mai târziu, în Cenaclul Flacăra. În anul 1992 întemeiază, alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Vladi Cnejevici, formaţia "Pasărea Colibri", la care activează până în 2001 şi împreună cu care înregistrează patru albume.

Semnează cronică muzicală în diverse publicaţii, iar în 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi să devină redactor-şef al postului de radio Radio3net.ro, ce emite exclusiv pe Internet. A adus o contribuţie notabilă în popularizarea muzicii pop-rock prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei Pittiş Show.


Florian Pittiş a tradus in limba română cântecele lui Bob Dylan: A Hard Rain's A-Gonna Fall (Va veni o ploaie grea), Death is Not the End (Sfârşitul nu-i aici), Don't Think Twice, It's All Right (Nu-i nimic, asta e! ), Mr. Tambourine Man, Rainy Day Women # 12 & 35 (Toţi suntem puţin luaţi...)], She Belongs to Me (Alo! Ea-i a mea), Silvio (Oameni buni).

Se naşte un mâine dintr-un ieri blestemat
Vine el, vine, ca un accelerat.
Nu, nu mă plâng prin câte-am trecut,
Se putea şi mai rău, dar cine-a ştiut ?

Oameni buni,
Oricât daţi in dar,
O inimă de piatră nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar morţii-o stiu.

Sincer, cinstit, dar şi treaz şi destept,
Când la uşa iţi bat, nu pomană aştept.
Sunt un suflet hai-hui, căutând adăpost,
Şi de nu-ţi e pe plac, îmi găsesc eu vreun rost.

Ploaie v-aduc oricând veţi dori
Şi soarele-l scot din norii cei gri.
În trupuri torn vlagă şi adio dureri,
Iar visele tale nu mai sunt doar păreri.

Oameni buni,
Oricât daţi în dar,
O inimă de piatră nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar morţii-o ştiu.


Am dat ce-am primit, pân' n-am mai avut ce,
Am luat ce mi-aţi dat şi n-am spus de ce,
Ştii, te iubesc şi etcetera,
Dar deschisă ţi-e uşa de spui: "Voi pleca"!.

O spun cu frumosul, pot să şi strig,
Îti vine şi plata, după orice câştig,
Cum orice plăcere se termină prost,
Plăteşte cât face, să plângi n-are rost.

Oameni buni,
Oricât daţi în dar,
O inima de piatră nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar morţii-o ştiu.

Azi sau mâine, foarte curând,
Mă duc într-o vale, un cântec să-ţi cânt.
O să-l cânt, o să-l strig, ascultă-l şi tu,
Ecou-mi răspunde de-am dreptate sau nu.

Oameni buni,
Oricât daţi în dar,
O inimă de piatră nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar morţii-o ştiu. 


În afara activităţii artistice, Pittiş a fost membru şi preşedinte la Senatul Clubului Aristocratic al Rapidului, fiind susţinător al acestei echipe de fotbal.


Florian Pittiş se stinge din viaţă la 5 august 2007 (ora 15,15).


..."A psevdofiarelor cânt viaţa-neviaţa
care nu se trece ca topită gheaţa,
nu se risipeşte în văzduh ca ceaţa,
nice nu se rumpe ca subţire aţa,
au se ovileşte ca bătrână faţa;
căci de zboară-mi zboară altfel decât raţa,

se ivesc pe lume nu din ou ca raţa,
nici nu-mi pasc fâneaţa-n toată dimineaţa,
ci-şi păstrează pururi harul şi verdeaţa,
taina şi dulceaţa,-
fiindcă nici viaţă nu le e viaţa!"

Read More