Când din oglinda unei ploi
Mireasa inimii uitată
Îţi face semne înapoi.
Şi-atunci cobori în vechea gară
Cu gândul că vei revedea
Acelaşi tren de-odinioară
Din care ai plecat cândva.
Etern pasager, mai vine un tren.
Adio, mai trece un tren
Iubirea mereu aleargă spre noi
Cu-o floare şi-o gară în doi.
Va mai pleca un tren şi iată
Un vis pe care-l credem stins
Ne luminează viaţa toată
De mâna vremii neatins.
Şi ne grăbim atunci spre vara
Uitată pe un vechi peron
Şi alergăm să prindem scara
Sclipind la ultimul vagon.(Dan Verona)
