Clipe trec, clipe vin şi mă dor,
Urma paşilor tăi în ţărână-o sărut
Pelegrin căutând paradisul pierdut.
Trandafirul albastru, aşa, eu te ştiu,
Te-am pierdut şi de-atunci sunt pustiu.
Nu trăiesc, doar exist şi mă mistui mereu
Rătăcind am rămas să-ţi duc dorul doar eu.
Trandafirule, ştii, cât de mult nenoroc
Am avut şi de-aceea te rog,
Trupul meu fă-l un rug, să-i dea foc mâna ta,
Fericit ţi-aş vorbi tot de dragostea mea.
Şi în flăcări arzând,vremi şi neguri deşi,
Poate-atunci m-ai ierta, m-ai iubi, trandafir.
Şi în flăcări arzând, viaţa mea să o dau
Poate-atunci, m-ai iubi, prea târziu.......
