A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici.
Buburuza şi licuriciul s-au îndrăgostit şi au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna... Numai că, şi-au dat seama că în pădure erau o mulţime de obstacole, lipsite de importanţă pentru alţii, dar care pe ei i-ar putea despărţi... o crenguţă, o pietricică, o frunză...
Şi atunci, buburuza şi licuriciul au hotărât să se ţină tot timpul de mână, pentru că nimic să nu-i poată despărţi... Se plimbau împreună prin pădure şi erau foarte fericiţi...
Dar într-o zi, licuriciul a constatat că buburuza dispăruse...
Nu mai ştia dacă el a lăsat-o din mâna sau dacă ea i-a dat lui drumul mâinii, dar asta nici nu contează în povestea noastră. Contează numai că licuriciul, singur şi trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguţă, dar nu a găsit-o...
Licuriciul era din ce în ce mai trist şi i se părea că pădurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec...
Şi cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică.
Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus:
- Licuriciule, poate dacă ai străluci tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi şi s-ar întoarce la tine...
- Ştii că ai dreptate? a spus licuriciul. Eram aşa de trist, încât am uitat să strălucesc!
Morala ........
De cele mai multe ori, tristeţea şi panica ne copleşesc în aşa măsură încât uitam cât de valoroşi suntem, nu ne mai permitem "să strălucim", ca atunci când aveam motive să o facem.
Dacă nu mai avem valorizarea exterioară, dacă nu ne este satisfăcută nevoia de a fi utili, ne considerăm lipsiţi de valoare.
Uneori, durerile provocate de eşecuri, de nereuşite, ne îmbracă într-o culoare lipsită de strălucire.
Ne cufundăm în apatie, în victimizare, refuzând, de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama, să mai fim văzuţi de persoanele dragi de lângă noi...
Azi fără tine septembrie vine,
"Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru că nu le-am privit niciodată cu adevărat, nu ne-am îndreptat niciodată atenţia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele în realitate. Încercaţi să creaţi numai lucruri frumoase, nu aduceţi la viaţă nimic urât. Nu aveţi prea mult timp şi nu aveţi nici multă energie de pierdut. Având o viaţă atât de scurtă, având o sursă de energie atât de mică, este pur şi simplu stupid să o pierdeţi în tristeţe, în furie, în ură, în gelozie. Folosiţi-vă energia în iubire, folosiţi-o în acţiuni creatoare, în prietenie, în meditaţie; îndreptaţi-vă spre ceva care să vă înalţe. Şi cu cât vă înălţaţi mai mult, cu atât întâlniţi mai multe izvoare de energie care stau la dispoziţia voastră. Depinde numai de voi". (Osho)
