Nici nu și-au șters bine lacrimile și învinșii au început vânătoarea de capete primul vizat fiind al lui Dragnea – cerere refuzată de Ponta. Prost, bun e singurul cap pe care-l are. După care Ponta a recunoscut: „sunt trist, familia suferă și mai mult”. Aluzie, probabil, la Daciana despre care premierul mărturisise un secret de familie bine păstrat: „a fost europarlamentară înainte de a fi fiica lui Ilie Sârbu”. Precoce fată! Pesemne că văzând-o în PE, Ilie Sârbu a remarcat-o și s-a decis s-o conceapă. La timp, altfel risca să ajungă socru înainte de a fi tată. Politica produce adesea salturi neobișnuite în biografii.
Câștigător detașat (și calm) al alegerilor, Iohannis a cerut Parlamentului „să pice legea amnistiei, să încuviințeze toate cererile justiției” (în privința aleșilor penali), să urgenteze legea votului electronic și „ a poftit guvernul să prezinte bugetul pe 2015”. La toate acestea Ponta a răspuns spășit: da, vom pica, da, vom încuviința, da, vom urgenta, da, vom prezenta. Ei, vezi că se poate? Când n-are încotro, Ponta știe să se prefacă și în om de dialog și în orice e nevoie. Lângă el, Tăriceanu, lingându-i rănile lui Ponta, a revenit la obsesiile sale: „Iohannis va continua regimul Băsescu”. Păi, dacă apără independența justiției, statul de drept, lupta anticorupție, libertatea de exprimare și parteneriatele cu SUA, UE și NATO, e foarte bine. Doar n-o să continue regimul Iliescu-Năstase care a ctitorit marea corupție și furtul organizat – și pe care Ponta amenința să-l continue în mod și mai brutal. Noroc că i s-a dat peste mână la timp.(Tia Șerbănescu)
