10 iulie 2013 by Viorica Crainic

Bine v - am regăsit!

 „Nu căuta răspunsuri imposibile. Mai bine schimbă întrebările.”(Confucius)

Preşedintele Traian Băsescu, invitat la Kiev.

Preşedintele Traian Băsescu şi Patriarhul Daniel au fost invitaţi de autorităţile din Ucraina la festivităţile de celebrare a 1025 de ani de la creştinarea Rusiei Kievene, care vor avea avea loc în perioada 27-28 iulie, a afirmat un oficial al Ambasadei Ucrainei de la Bucureşti.
Din partea Bisericii Ortodoxe Române s-a confirmat prezenţa la festivităţile respective a mitropolitului Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale, în timp ce cu Preşedinţia sunt încă discuţii privind nivelul de reprezentare, a declarat Teofil Rendiuk, ministru-consilier al Ambasadei Ucrainei în România. Acesta a precizat că la festivităţile şi ceremoniile de la Kiev au fost invitaţi inclusiv preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, precum şi patriarhul Kiril al Bisericii Ortodoxe Ruse.
În 988 sfântul cneaz Vladimir i-a botezat în apele Niprului pe locuitorii păgâni ai Rusiei Kievene, creştinarea fiind considerată extrem de importantă pentru istoria poporului rus.

Vasile Blaga şi Roberta Anastase, decoraţi de statul italian.

"Preşedintele PDL, Vasile Blaga , a primit din partea statului italian decoraţia «Steaua Solidarităţii Italiei» în grad de Mare Ofiţer. Decoraţia i-a fost înmânată de către ambasadorul italian la Bucureşti, domnul Diego Brasioli, în cadrul unei ceremonii oficiale organizată la sediul Ambasadei, marţi, 9 iulie. În cadrul aceleiaşi ceremonii, vicepreşedintelui PDL Ro Roberta Anastase-a fost conferită decoraţia «Ordinul de merit al Republicii Italiene» în grad de Comandor", se arată într-un comunicat al PDL. Potrivit sursei citate, cei doi lideri ai PDL au fost decoraţi "pentru contribuţia la consolidarea relaţiilor bilaterale româno-italiene şi dezvoltarea relaţiilor politice între cele două state, în perioada în care au deţinut poziţii oficiale la nivelul statului".

Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale a fostului ministru al Educaţiei Liviu Pop.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale în cazul lui Liviu Pop, fost ministru interimar al Educaţiei şi actual senator, în dosarul în care ANI l-a reclamat că ar fi avantajat patrimoniul FSLI, au declarat  surse judiciare. Procurorii au apreciat că în această cauză nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Fostul ministru a fost reprezentat juridic de către casa de avocatură "Boştină şi Asociaţii" care confirmă că Parchetul de pe lângă ICCJ a dispus neînceperea urmăririi penale : "În urma solicitărilor venite din partea presei, casa de avocatură Boştină şi Asociaţii confirmă că l-a asistat pe domnul Liviu Marian Pop, fost ministru interimar al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi actual senator în Parlamentul României, atât în derularea verificărilor efectuate de Agenţia Naţională de Integritate, cât şi ulterior în faţa reprezentanţilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Parchetul a fost sesizat prin adresa nr.51086/G/1I/9.11.2012 emisă de Agenţia Naţională de Integritate (A.N.l.) care a susţinut faptul că a identificat elemente de încălcare a legislaţiei penale sub aspectul posibilei săvârşiri a infracţiunilor prevăzute de art.2531  alin.1 Cod penal şi art.248 Cod penal", se arată în comunicat."Această decizie nu mai poate fi atacată de către Agenţia Naţională de Integritate, fiind astfel irevocabil infirmate concluziile raportului de evaluare al ANI":, afirmă, în comunicat, Ovidiu Mihuţ, avocat partener în cadrul casei de avocatură Boştină şi Asociaţii, cel care a condus echipa de avocaţi implicaţi în acest caz.

PICCJ a respins contestaţia la NUP în cazul de plagiat al lui Ponta.

 În 7 iunie, avocatul denunţătorilor lui Victor Ponta în cazul plagiatului a contestat la procurorul superior celui de caz soluţia de neîncepere a urmăririi penale (NUP) primită de premier, pe motiv că procurorul de caz a administrat probe fără să înceapă urmărirea penală şi a preluat integral expertizele Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA). Avocatul denunţătorilor Adrian Răzvan Papahagi, George Mihail Neamţu şi Augustin Mânel Ofiţeru a solicitat astfel infirmarea soluţiei de NUP, redeschiderea dosarului de plagiat, începerea urmăririi penale pe numele premierului şi administrarea legală a probelor propuse. Săptămâna trecută, un procuror ierarhic superior celui de caz a respins contestaţia, astfel că, în acest moment, soluţia de NUP mai poate fi atacată doar în instanţă, a cărei soluţie ar urma să fie definitivă, potrivit oficialilor din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ).
Rezoluţia Parchetului ICCJ prin care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale în cazul lui Victor Ponta, sub aspectul infracţiunii prevăzute de articolul 141 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată, a fost emisă în luna mai.
Denunţul la Parchetul instanţei supreme în acest caz a fost făcut în 22 august 2012, de către Mihail Neamţu, Adrian Papahagi şi Mânel Augustin Ofiţeru.

Emil Boc: Guvernul a dat un tun administraţiilor locale.

"Guvernul Ponta a dat un tun administraţiilor locale, naţionalizând nişte sume de bani din taxele de timbru judiciar. În urma unei ordonanţe de guvern, Guvernul Ponta dă bugetului municipiului Cluj-Napoca pe 2014 un tun de un milion de euro şi un tun de 1,3 milioane de lei pentru ultimele şase luni ale anului 2013. Este vorba despre OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care stabileşte că, de la 1 iulie, 30 la sută din ce se încasează din taxe judiciare la primării merge la bugetul de stat, iar 70 la sută rămâne la bugetul local. Până acum, sută la sută din aceste taxe rămâneau la bugetul local", a spus Boc. Potrivit acestuia, "partea cea mai neagră" este că, de la 1 ianuarie 2014, bugetul local rămâne cu 55 la sută din aceste taxe judicicare, iar Guvernul ia 45 la sută.
"Sunt bani luaţi cu japca din buzunarele clujenilor şi duşi la Bucureşti fără să ni se ia vreo atribuţie suplimentară pe care să n-o mai plătim, încălcând şi sfidând autonomia locală, banii comunităţilor locale, într-un climat de totală dictatură a Guvernului, fără consultarea primăriilor şi fără a le lua vreo povară fiscală. Pentru a acoperi lipsa locurilor de muncă şi incapacitatea de a avea o creştere economică, Guvernul ia banii primăriilor", a spus Emil Boc.
"Vom vedea cum ne vom adapta. Anul viitor vom avea o cădere de venituri de un milion de euro. Politica lor este de a lua banii de la cei care produc şi să îi ducă la Bucureşti", a menţionat el.

Victor Ponta : E un lucru bun ce a vrut să facă doamna Udrea.

Guvernul va angaja, prin licitaţie, o firmă care să realizeze cadastrul în zona urbană, în parteneriat cu statul, a declarat premierul Victor Ponta. Finanţarea realizării proiectului este efectuată exclusiv de către ofertantul desemnat câştigător al procedurii de atribuire, iar recuperarea investiţiei se realizează exclusiv pe baza veniturilor colectate.
 "E un lucru bun ce a vrut să facă doamna Udrea, îl facem noi acum, nu au fost ei în stare să îl facă, şi anume: în zona rurală, unde oamenii nu au bani să îşi facă cadastru, am pus, în programul 2014-2020, 500 milioane euro pentru ca să cadastrăm practic tot teritoriul rural ,  iar în zona urbană, acolo unde sunt alte venituri - şi în general e vorba de firme, de investiţii imobiliare - într-un parteneriat, nu se privatizează, ci vine o firmă privată, prin licitaţie publică face cadastru acolo unde nu s-a făcut, şi din taxa pe care o încasează statul o parte plăteşte datoria la firma respectivă" , a spus Ponta.

Titus Corlăţean :  Partea rusă e deschisă pentru reluarea lucrărilor comisiei privind Tezaurul.

Ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a declarat, că a propus părţii ruse, reluarea lucrărilor comisiei mixte privind problemele istorice, inclusiv cea a Tezaurului, primind deschidere pentru fixarea unei date clare a viitoare reuniuni a comisiei.
 "Putem discuta cu deschidere subiecte care prezintă o simbolistică specială, aparte, pentru cele două părţi, inclusiv - şi aceasta a fost propunerea pe care am făcut-o şi am primit deschidere - de a stabili o dată clară şi cu o agendă bine definită pentru o nouă reuniune a comisiei mixte româno-ruse", a afirmat Corlăţean, după întrevederea cu omologul rus Serghei Lavrov. El a mai precizat că "din păcate" după 2006 această comisie nu a mai avut reuniuni oficiale. Titus Corlăţean a mai precizat că este "satisfăcut" de conţinutul şi spiritul deschis al discuţiilor de la Moscova.

Institutul Naţional de Statistică : Deficitul comercial a scăzut în primele cinci luni.

Deficitul comercial a scăzut în primele cinci luni cu 6,53 miliarde lei (1,48 miliarde euro) faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, la 9,54 miliarde lei (2,18 miliarde euro), ca urmare a creşterii exporturilor şi reducerii importurilor, a anunţat miercuri Institutul Naţional de Statistică (INS).
Comparativ cu primele cinci luni din 2012, exporturile au crescut cu 6% în lei şi cu 5,7% în euro, în timp ce importurile au scăzut cu 1,7% în lei, respectiv cu 1,9% în euro, se arată într-un comunicat al INS. Valoarea schimburilor intracomunitare de bunuri a fost de 60,68 miliarde lei (13,87 miliarde euro) la expedieri şi de 73,54 miliarde lei (16,81 miliarde euro) la introduceri, reprezentând 70,5% din exporturi şi 76,9% din importuri.
În luna mai exporturile FOB au însumat 17,48 miliarde lei (4,02 miliarde euro), iar importurile CIF au însumat 19,64 miliarde lei (4,52 miliarde euro), ducând la înjumătăţirea deficitului.
"Comparativ cu luna mai 2012, exporturile au scăzut cu 1,6% la valori exprimate în lei (au crescut cu 0,1% la valori exprimate în euro), iar importurile au scăzut cu 12,0% la valori exprimate în lei (10,5% la valori exprimate în euro). Faţă de luna aprilie 2013, exporturile din luna mai 2013 au scăzut cu 2,6% la valori exprimate în lei (1,6% la valori exprimate în euro), iar importurile au scăzut cu 4,8% la valori exprimate în lei (3,8% la valori exprimate în euro)", se precizează în comunicat.

Guvernul României : Schimbări pentru bugetari.

"Legea lui Boc nu s-a aplicat niciodată pentru că a pornit de la o ficţiune: salariile nu pot să meargă decât în sus. Nu se poate, să măresc salariile la cei mai buni, mai dai afară pe alţii. Din punctul meu de vedere, salariul minim pe economie poate fi în administraţie puţin mai mare, poate să fie 1.000 lei. Eu am venit cu un raport care multora li s-a părut exagerat, eu cred că mai mult de 1 la 7 nu poate să fie raportul", a spus Ponta.
În cadrul acestei grile, salariul minim în administraţie ar putea fi mai mare decât salariul minim brut pe economie, respectiv de 1.000 lei faţă de 800 lei, dar fără a depăşi anvelopa cheltuielilor de personal, de 7% din PIB.
"În limita cheltuielilor cu personalul de 7% din PIB şi raportat la bugetul de anul ăsta, vreau să las, nu să spun eu de la Ministerul de Finanţe cât câştigă un angajat dintr-o primărie sau dintr-un minister, o posibilitate mai flexibilă, pentru că între un minim - nu poţi să dai sub salariul minim pe economie - şi un maxim - pentru că eu cred că există în sectorul bugetar salarii mult prea mari - să dau mai multă flexibilitate conducătorului fiecărei instituţii în parte în a-şi aranja oamenii. Eventual, dacă nu mai are nevoie de 100, ci doar de 80, dar îi plăteşte mai bine, e în regulă, poate că mai taie salariile mari şi le măreşte pe cele mici, deci un tip de flexibilitate care să ţină cont de performanţa şi ncesitatea fiecărui angajat", a spus Ponta El a susţinut că vor fi stabilite criterii de performanţă pentru aceste salarii, dar că va fi modificată şi Legea funcţionarului public.

Filipeştii de Pădure :  Staţie de producere a energiei regenerabile.

Consorţiul Genesis Biopartner, format din firma românească Baupartner şi din firma suedeză Vireo Energy a inaugurat, marţi, în comună Filipeştii de Pădure din judeţul Prahova, prima staţie românească de producere a energiei regenerabile în cogenerare din biogaz, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Potrivit fondatorului Genesis Biopartner, Michael Dietrich, investiţia în această staţie a fost de 5 milioane de euro, fonduri proprii ale celor două firme, aportul firmei româneşti fiind de 40% din totalul investiţiei.
Conform lui Dietrich, staţia inaugurată marţi, care este prima de acest gen din România, are o putere de 1 MW pe oră energie electrică şi o capacitate de lucru de aproximativ 8.000 de ore pe an, ceea ce înseamnă că această staţie produce anual aproximativ 8.500 MW/h energie electrică. Capacitatea centralei este echivalentul a 1,2 MW/H energie termică a explicat Dietrich.
"Primim trei certificate verzi pentru fiecare MW/h injectat în reţea. În cel mai rău caz sperăm să recuperăm investiţia într-o perioadă de opt, zece ani", a afirmat Michael Dietrich într-o conferinţă de presă susţinută cu ocazia inaugurări staţiei.

UE dă în judecată pentru prima dată Rusia la Organizaţia Mondială a Comerţului.

UE a deschis primul proces de până acum împotriva Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), contestând o taxă de reciclare impusă pentru autovehiculele importate despre care Uniunea susţine că este discriminatorie. Potrivit legislaţiei din Rusia, pentru autovehiculele importate trebuie plătită o taxă începând de la 420 de euro, care să acopere viitoarele costuri cu reciclarea, scrie Financial Times. Oficialii UE susţin că prin această taxă se acordă un avantaj incorect industriei auto interne, sub masca unei măsuri de protejare a mediului. UE a deschis cazul la OMC după aproape un an de sesizări transmise Rusiei, inclusiv un avertisment dur în decembrie al comisarului pentru comerţ al blocului comunitar, Karel De Gucht.
Rusia a aderat la OMC în august anul trecut, după aproape două decenii de negocieri.
Moscova a introdus taxa de reciclare la numai câteva zile de la intrarea în OMC, iar între timp nu a corectat o serie de alte politici despre care Comisia Europeană afirmă că încalcă regulile organizaţiei.
Rusia a avertizat că ar putea deschide un caz împotriva UE la OMC, dacă nu se decide în această săptămână retragerea taxelor de dumping impuse producătorilor ruşi de îngrăşăminte chimice, a afirmat o sursă apropiată situaţiei. Ţările UE au exportat autovehicule în valoare de 10 miliarde de euro în Rusia anul trecut, reprezentând 40% din piaţa auto. Livrările din UE au scăzut cu 7% de la introducerea taxei.

Franţa : Primarii şi locuitorii  îi alungă pe nomazi fără să aştepte deciziile justiţiei.

Primarii şi locuitorii din Franţa alungă caravanele de nomazi instalate ilegal pe teritoriile lor fără să mai aştepte deciziile judiciare de expulzare, considerând legea franceză prea favorabilă acestora.
Marţi, la Guérande, un orăşel sitat în apropiere de Nantes (vest), primarul Christophe Priou, deputat UMP (dreapta), a ameninţat că îşi va da demisia pentru a protesta faţă de instalarea ilegală a 150 de familii pe un teren de fotbal.
"L-am sunat pe subprefect pentru a-i spune că dacă ordinea republicană nu poate fi menţinută, vom constata eşecul că în calitate de aleşi nu avem mijloacele necesare pentru a administra comuna", a explicat el. Într-o seară de sfârşit de mai, "aproximativ 50 de cetăţeni" din Montévrain, situat la doi kilometri de Disneyland, în apropiere de Paris, au răspuns unui apel lansat pe Facebook de primarul de dreapta Christian Robache, în faţa a ceea ce el a calificat drept o "invazie sălbatică".
Edilul acestei comune de 8.700 de locuitori încerca să împiedice instalarea a 150 de caravane ale ţiganilor evanghelici într-un parc municipal. El a dispus săparea în grabă a două tranşee pentru a le împiedica intrarea.
"În zece minute, aveam oameni la faţa locului (...) până la ora 03.00 dimineaţa", povesteşte el. În prezenţa poliţiei, a urmat o noapte tensionată de confruntare directă, după care ţiganii şi-au reluat drumul. Pe Facebook, aproximativ 100 de persoane au comentat mesajul lui Robache, unii locuitori mulţumindu-i şi calificând nomazii drept "dăunători" sau "purici".

Topul ţărilor cu cele mai multe cazuri de dare de mită.

Sondajul, sau Barometrul Global al Corupţiei din 2013, pentru care au fost chestionaţi 114.000 de oameni din 107 ţări, a evidenţiat câteva aspecte principale privind corupţia la nivel mondial, potrivit bbc.co.uk. Astfel, posibilitatea de a da mită este de două ori mai ridicată în cazul locuitorilor unei ţări sărace decât în cazul celor din statele mai dezvoltate. În una din trei ţări, cea mai multă mită îi revine poliţiei, iar în aproape una din cinci ţări, topul corupţiei este condus de instituţiile de justiţie. În ansamblu, unul din patru respondenţi a recunoscut că a plătit mită cel puţin o dată.
 Din harta interactivă realizată de Transparency Internaţional, se observă că Sierra Leone are cel mai mare număr de respondenţi care au recunoscut că au plătit mită - 84%.
Ţările cu cea mai joasă rată de acordare a mitei - 1% - sunt Danemarca, Finlanda, Japonia şi Australia. Din Europa au participat 28 de ţări, dintre care cea mai mare rată de acordare a mitei (dintre cele participante la sondaj) a fost calculată în Ucraina (37%), urmată de Republică Moldova (29%) şi Bosnia şi Herţegovina (28%).
În România, rata de acordare a mitei apare ca fiind de 17 la sută, pe a opta poziţie dintre ţările europene participante. La nivel mondial, ţara noastră este situată la acelaşi nivel cu Macedonia şi Sudan.

Direcţia Antifraudă : Angajaţii ANAF, Vamă şi Garda Financiară, obligaţi să  susţină teste.

Guvernul a avizat, la sfârşitul lunii iunie, reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) şi a decis înfiinţarea Direcţiei Antifraudă, care va funcţiona inclusiv sub supravegherea Parchetului de cercetare penală. ANAF este astfel reorganizată ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi Gărzii Financiare.
"ANAF se restructurează. Posturile se păstrează, dar nu înseamnă că absolut toată lumea va fi trecută, sunt nişte teste pe care trebuie să le dea cei de acolo şi s-ar putea că nu toţi să corespundă", a spus Ponta.

Promovarea atracţiilor turistice româneşti.

România va fi promovată în Uzbekistan şi Coreea de Sud cu circuitele culturale, Delta Dunării şi turismul balnear, dar sunt vizate şi alte pieţe, printre care China, Japonia, India, Israel şi Dubai, a declarat   Răzvan Filipescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism (ANT).
 "Avem în vedere Uzbekistanul, pe care l-am vizitat recent şi am constatat că cei de acolo sunt interesaţi de România. Ne dorim ca în luna octombrie să participăm la târgul de turism care se desfăşoară în Uzbekistan şi să ne promovăm în acea zonă. Am văzut un interes şi din zona Coreei de Sud. Vrem să ne promovăm pe noi destinaţii, dar în contextul economic internaţional este foarte greu să prevăd de acum, pentru o perioadă de 4-5 ani, pe ce pieţe să ne promovăm. Pot apărea pe parcurs diverse oportunităţi sau pot apărea probleme în alte zone", a spus Filipescu.
El a afirmat că turiştii din Uzbekistan şi Coreea de Sud pot fi atraşi în România cu circuitele culturale şi cu Delta Dunării, dar pe aceştia "îi interesează foarte mult" turismul de sănătate şi turismul balnear.
"Nu ne mai dorim să facem campanii de promovare punctuale, într-o anumită perioadă, şi care să nu aibă niciun fel de efect. În acest sens am comandat un studiu de impact, vrem să vedem ce au făcut predecesorii şi să avem un moment zero. Facem o analiză a profilului turistului în fiecare piaţă şi a perioadelor în care este oportun să ne promovăm, perioadele în care ei îşi aleg concediile", a mai spus oficialul din turism.

ŞTIRI METEO

JOI 11  IULIE  2013.

În vestul, centrul şi nordul ţării, vremea va fi în general instabilă, cerul va prezenta înnorări temporar accentuate şi vor fi averse, descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului. Izolat va cădea grindină, iar cantităţile de apă vor fi mai însemnate. În restul teritoriului, vremea va fi călduroasă, cerul va fi variabil, iar astfel de fenomene se vor semnala pe arii restrânse, mai ales spre seară şi noaptea. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 24 şi 30 de grade, mai ridicate în sud-est, iar cele minime în general între 12 şi 20 de grade. Presiunea atmosferică va fi uşor variabilă.

PERSONALITĂŢI

LA MULŢI ANI!

Vasile Șeicaru

Vasile Șeicaru este un cântăreț și autor român de muzică folk.
Născut la 10 iulie 1951 la Galați, Vasile Șeicaru debutează în formația "Cristal"ca solist vocal în 1970. Din 1978 devine membru al Cenaclului Flacără, desfășurând o susținută activitate solistică. În 1984 părăsește Cenaclul Flacăra, dar continuă activitatea de solist folk, apărând pe scenă alături de cunoscuți artiști din zona rock, pop și folk. Din 1990 evoluează în exclusivitate solo, efectuând numeroase turnee în țară și peste hotare (Germania, China, Coreea, Rusia, Statele Unite, Canada, Suedia).


 Participă la cele mai importante manifestări folk naționale (Festivalul Primăvara Baladelor, unde este laureat pentru piesa „Dacă toate-acestea fi-vor învățate”, Festivalul Naţional de Muzică Folk Om Bun, în cadrul căruia primește în 1996 Marele Premiu pentru întreaga activitate), dar și internaționale (Festivalul Rock Pop Folk de la Moscova, unde primește premiul presei pentru piesa „Lumina”).
Din 1996 reia sporadic colaborarea cu Ștefan Hrușcă, dar și cu Victor Socaciu, împreună cu care concertează în țară și mai ales în afară: SUA, Canada, Irlanda, Germania, Austria, Franța, Belgia, Grecia, Italia etc.
În prezent, susține prin țară concerte live, spectacole „de autor” organizate de o echipă completă (manager, sunetiști, tehnicieni). În anul 2006 primește din partea Președintelui României „Ordinul Cultural în Grad de Cavaler”.

Nikola Tesla

Nikola Tesla ( n. 10 iulie 1856, satul Smiljan, în apropiere de Gospić, Croaţia, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar - d. 7 ianuarie 1943, New York) a fost un inventator, fizician, inginer mecanic şi inginer electrician și unul dintre promotorii cei mai importanți ai nașterii electricității comerciale. Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință ai sfârșitului de secol 19 și începutului de secol 20. Invențiile, precum și munca teoretică ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluție Industrială.
Prin demonstrația lui de comunicare fără fir prin intermediul undelor radio în 1894 și după victoria în "războiul curenților", a fost recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari ingineri electricieni ai S.U.A. Mare parte din munca sa inițială a fost pionierat în ingineria electrică modernă și multe dintre descoperirile lui au fost de foarte mare importanță. În toată această perioadă, în Statele Unite faima lui Tesla rivaliza cu a oricărui inventator sau om de știință al vremii, dar din cauza afirmațiilor sale aparent incredibile și în unele cazuri aproape neverosimile despre dezvoltarea invențiilor și inovațiilor științifice și tehnologice, Tesla a fost în final etichetat drept un om de știință nebun. Amprenta lui Tesla poate fi observată în civilizația modernă oriunde este folosită electricitatea. Pe lângă descoperirile sale despre electromagnetism și inginerie, Tesla este considerat un pionier în domeniile roboticii, balisticii, știință calculatoarelor, fizicii nucleare și fizicii teoretice. Tesla consideră cercetarea diferitelor întrebări ridicate de către știință drept cea mai nobilă metoda de îmbunătățire a condiției umane cu ajutorul principiilor științei și progresului industrial și una care să fie compatibilă cu natura. Totuși, o parte din munca să a fost ultilizata într-un mod mai puțin ortodox și într-un mod controversat, pentru a susține pseudo teorii științifice, teorii despre OZN-uri și ocultism-ul New Age. Cu numele sau a fost botezată unitatea de măsură a inducției magnetice din Sistemul Internațional (1 Tesla = 1T).

Marcel Proust

Marcel-Valentin-Louis-Eugène-Georges Proust (n.10 iulie 1871 – d.18 noimebrie 1922) a fost un romancier, eseist și critic francez, cunoscut mai ales datorită romanului "În căutarea timpului pierdut" (" À la recherche du temps perdu"), operă monumentală de ficțiune a secolului XX, publicată de Gallimard în șapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani. Această colaborare cu Gallimard nu a fost lipsită de peripeții, autorul a propus volumul editurii, care în epocă purta titulatura de Nouveau Revue Francais, dar marele scriitor André Gâde a respins manuscrisul, astfel încât autorul a publicat prima parte a romanului pe speze proprii la editura Grasset. Ulterior Gaston Gallimard însuși a cumpărat drepturile de publicare pentru editura pe care o patrona și care deține și azi copy-right-ul operei proustiene.
Proust a scris și a publicat din tinerețe. Pe lângă revistele literare în care publică încă din epoca în care era elev de liceu, "La revue vert" și "La Revue lilas", din 1890-1891, Proust a publicat un articol periodic în ziarul "Le Mensuel" (Tadié). În 1892 a fondat o revistă literară care se numea "Le Banquet" (titlul francez al celebrului dialog al lui Platon, Banchetul, cunoscut și sub denumirea de Symposium). În anii următori Proust a publicat povestiri și eseuri în extrem de prestigioasa revistă literară "La Revue Blanche".
În 1896 apare "Leş Plaisirs et leş Jours", o antologie în care au fost adunate multe dintre aceste opere de tinerețe. Cartea era însoțită de o prefață a unui autor în vogă la acea vreme, și anume Anatole France, de desenele unei Mme. Lemaire, și era atât de dichisită încât atingea prețul dublu față de cel al unei cărți normale. Cu toate acestea critica nu i-a acordat nici un fel de atenție.
În același an Proust a început să lucreze la un roman care a fost publicat abia postum în 1954 și care se numea "Jean Santeuil "(titlul nu-i aparținea lui Proust ci editorului sau postum). Multe dintre motivele din "În căutarea timpului pierdut" au fost pentru prima oară schițate aici, mai multe părți din romanul fluviu sunt acum pregătite în Jean Santeuil. Portretul părinților e ceva mai dur în Jean Santeuil în contrast evident cu cel din romanul cel mare unde părinții sunt văzuți în culori mai calde, mai pastelate. Din pricina primirii destul de proaste de care s-a bucurat "Leş Plaisirs et leş Jours", și a unor dificultăți interne de construcție, Proust a abandonat treptat "Jean Santeuil în 1897 şi s-a oprit complet în 1899".

S -A ÎNTÂMPLAT ÎN  10 IULIE ...........

Evenimente

    1890: Wyoming a fost admis că cel de-al 44-lea stat al Statelor Unite.
    1925: A fost înființată agenția rusă de presă TASS (din 22 ianuarie 1992, ITARTASS).
    1943: Armatele anglo–americane debarcă în insula Sicilia, deschizând un nou front în cel de–Al Doilea Război Mondial (Operațiunea Husky)
    1955: S-a înființat Comitetul pentru Energie Nucleară.
    1955: Uniunea Sovietică - Primul zbor al avionului TU–104, pionier al aviației civile cu reacție
    1962: A fost lansat, de la Cape Canaveral, Telsar, primul satelit de telecomunicații, făcând posibilă transmiterea de programe de televiziune peste Oceanul Atlantic
    1970: A fost creată Banca Internațională de Investiții (BII)
    1997: Președinții S.U.A. și Franței, Bill Clinton și Jacques Chirac, au devenit cetățeni de onoare ai Capitalei, printr-o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București.
    1985: A fost reintrodusă în Statele Unite ale Americii vechea formulă clasică a „Coca-Cola", în urma controverselor legate de schimbarea numelui din „Coca-Cola" în „New Coke".
    1985: Nava Greenpeace Rainbow Warrior este bombardată și scufundată în Auckland, Noua Zeelandă de către agenții francezi DGSE, omorându-l pe Fernando Pereira.
    1991: Boris Elțân a devenit primul președinte rus ales de un electorat.
    1992: La Miami, Florida, fostul lider panamaian Manuel Noriega este condamnat la 40 de ani de închisoare pentru trafic d edroguri.
    1994: România pierde în fața Suediei, calificarea în semifinale Campionatului Mondial de Fotbal din SUA, unde putea întâlni echipa Braziliei
    2000: 30 milioane de oameni, din peste 2.000 orașe, au participat la un „Marș al lui Isus" pentru celebrarea celor 2.000 ani de creștinism.
    2000: Israel: Președintele Ezer Weizman își dă demisia, cu trei ani înainte de încheierea celui de–al doilea mandat în fruntea statului.

S -a născut în............

    1509: Jean Calvin, reformator religios francez (d. 1564)
    1682: Roger Cotes, matematician englez (d. 1716)
    1830: Camille Pissarro, pictor francez (d. 1903)
    1835: Henryk Wieniawski, compozitor polonez (d. 1880)
    1856: Nikola Tesla, fizician și inventator american de origine sârbă (d. 1943)
    1871: Marcel Proust, scriitor francez (d. 1922)
    1888: Giorgio de Chirico, pictor italian (d. 1978)
    1895: Carl Orff, compozitor și dirijor german (d. 1982)
    1902: Nicolás Guillén, poet cubanez (d. 1989)
    1902: Kurt Alder, chimist german, laureat Nobel (d. 1958)
    1919: Pierre Gamarra, scriitor francez (n. 2009)
    1920: Teodor Oroveanu, inginer român, membru al Academiei Române (d. 2005)
    1920: Owen Chamberlain, fizician american, laureat Nobel (d. 2006)
    1933: Peter Jankowitsch, diplomat și politician austriac
    1945: Andrei Voiculescu, jurnalist din România
    1951: Vasile Șeicaru, autor și interpret român de muzică folk
    1955: Maria Dragomiroiu, interpretă româncă de folclor
    1980: Jessica Simpson, cântăreață americană
    1984: María Julia Mantilla, model peruvian, Miss World 2004

Decese

1096: El Cid, erou național spaniol (n. 1043)
1557: Giambattista Ramusio din Treviso, om politic italian, geograf și literat de formație umanistă 
1851: Louis Jacques Mande Daguerre, pictor, decorator francez, inventatorul daghereotipului 
1863: Clement Clarke Moore, compozitor și poet american (n. 1779)
1884: Karl Richard Lepsius, lingvist prusac (n. 1810)
2005: A. J. Quinnell, scriitor britanic (n. 1940) 

 

Read More

Moş Nichifor Coţcariul de Ion Creangă

Moş Nichifor Coţcariul

de Ion Creangă

Ascultați aici : 

Citiți aici :        

       Moş Nichifor nu-i o închipuire din poveşti, ci e un om ca toţi oamenii; el a fost odată, când a fost, trăitor din mahalaua Ţuţuenii din Târgul Neamţului, dinspre satul Vânătorii Neamţului. Cam pe vremea aceea trăia moş Nichifor în Ţuţueni, pe când bunicul bunicului meu fusese cimpoiaş la cumătria lui moş Dediu din Vânători, fiind cumătru mare Ciubăr-vodă, căruia moş Dediu i-a dăruit patruzeci şi nouă de mioare, oacheşe numai de câte un ochi; iară popă, unchiul unchiului mamei mele, Ciubuc Clopotarul de la Mănăstirea Neamţului, care făcuse un clopot mare la acea mănăstire, cu cheltuiala lui, şi avea dragoste să-l tragă singur la sărbători mari; pentru aceea îi şi ziceau Clopotarul. Tocmai pe acea vreme trăia şi moş Nichifor din Ţuţueni.

       Moş Nichifor era harabagiu. Căruţa lui, deşi era ferecată cu teie, cu curmeie, însă era o căruţă bună, încăpătoare şi îndemânatică. Un poclit de rogojini oprea şi soarele şi ploaia de a răzbate în căruţa lui moş Nichifor. De inima căruţei atârnau păcorniţa cu feleştiocul şi posteuca, care se izbeau una de alta, când mergea căruţa, şi făceau: tronca, tranca! tronca, tranca! Iară în belciugul de la carâmbul dedesubt, din stânga, era aninată o bărdiţă, pentru felurite întâmplări. Două iepe, albe ca zăpada şi iuţi ca focul, se sprijineau mai totdeauna de oiştea căruţei; mai totdeauna, dar nu totdeauna, căci moş Nichifor era şi geambaş de cai, şi când îi venea la socoteală, făcea schimb, ori vindea câte-o iapă chiar în mijlocul drumului, şi atunci rămânea oiştea goală pe de-o parte. Îi plăcea moşneagului să aibă tot iepe tinere şi curăţele; asta era slăbiciunea lui. Mă veţi întreba, poate: De ce iepe, şi totdeauna albe? Vă voi spune şi aceasta: iepe, pentru că moş Nichifor ţinea să aibă prăsilă; albe, pentru că albeaţa iepelor, zicea el, îi slujea de fanar noaptea la drum.

        Moş Nichifor nu era dintre aceia care să nu ştie "că nu-i bine să te pui viziteu la cai albi şi slugă la femei"; el ştia şi aceasta, dar iepele erau ale lui, şi, când le grijea, grijite erau, iar când nu, n-avea cine să-i bănuiască.

        Moş Nichifor fugea de cărăuşie, de-şi scotea ochii; el se ferea de ridicături, pentru că se temea de surpătură.

        Harabagia, zicea el, e mai bună, că ai a face tot cu marfă vie, care la deal se dă pe jos, la vale, pe jos, iar la popas, în căruţă. Moş Nichifor avea o biciuşcă de cele de cânepă, împletită de mâna lui şi cu şfichiul de mătase, cu care pocnea de-ţi lua auzul. Şi cu încărcat şi cu descărcat, la deal moş Nichifor se da pe jos şi trăgea de-a valma cu iepele. La vale iar se da jos, ca să nu se spetească iepele. Chiriaşii, vrând- nevrând, trebuiau să se dea şi ei, căci le era lehamete de morocăneala lui moş Nichifor, care îndată troncănea câte una cam de aceste:

        - Ia mai daţi-vă şi pe jos, căci calul nu-i ca dobitocul, să poată vorbi...

        Dacă ştiai să potriveşti din gât pe moş Nichifor, apoi era cât se poate de şăgalnic. De întâlnea vrun om călare, pe drum, întreba: "Departe ai lăsat pe vodă, voinice?" Şi apoi îndată da bici iepelor, zicând:

                                Alba-nainte, alba la roate,

                                Oiştea goală pe de-o parte.

        Hii! opt-un cal, că nu-s departe Galaţii, hii!!! De întâlnea pe drum neveste şi fete mari, cânta cântece şăgalnice, de-alde-aceste:

                                Când cu baba m-am luat

                                Opt ibovnice-au oftat:

                                Trei neveste cu bărbat

                                Şi cinci fete dintr-un sat ş.a.

        Ei, ei! Apoi zi că nu-ţi venea să porneşti la drum, mai ales în luna lui mai, cu asemenea om vrednic şi de-a pururea vesel! Câteodată numai, când prin dreptul crâşmei te făceai niznai şi nu ştiai să potriveşti din gât pe moş Nichifor, nu-l prea vedeai în cheji buni, dar şi atunci tot repede mâna de la o crâşmă până la alta.

        Mai ales într-un rând îi plăcea lui moş Nichifor două iepuşoare, care mergeau de minune la drum. Dar la crâşmă, mort-copt, trebuiau să stea, căci le cumpărase de la un popă, nefiind pe vremea aceea pojărnicii, de unde să cumpere altele, care să ţină fuga tot întruna!

        Spunea tata că i-au spus şi lui bătrânii, care auziseră din gura lui moş Nichifor, că pe vremea aceea era bine să fii harabagiu în Târgul-Neamţului, că te-apucau pe-a-mâinile. Cum ieşeai din Văratic, intrai în Agapia, şi cum ieşeai din Agapia, intrai în Văratic: apoi în Războieni, apoi pe la mitoace, şi aveai muşterii, de nu erai bucuros; ba să-i duci la Piatra, ba la Folticeni, ba pe la iarmaroace, ba la Mănăstirea Neamţului, ba la Secu, ba la Râşca, ba în toate părţile, pe la hramuri.

        Tot tata mai spunea că ar fi auzit de la bunicul bunicului meu că protopopul de la Neamţ, de pe vremea aceea, ar fi zis unor călugăriţe, care pribegeau în săptămâna mare prin târg:

        - Maicelor!

        - Blagosloveşte, cinstite părinte!

        - De ce nu vă astâmpăraţi în mănăstire şi să vă căutaţi de suflet, măcar în săptămâna patimilor?

        - Apoi dă, cinstite părinte, cică ar fi răspuns ele cu smerenie, lâna asta ne mănâncă, păcatele noastre... Dar n-am mai veni noi, căci, cum ştii sfinţia-ta, mai mult cu şiacul ne hrănim, şi apoi, de nu curge, măcar picură, şi cine mişcă tot pişcă.

        Protopopul atunci, sărmanul, cic-ar fi oftat din greu, înghiţind noduri..., şi ar fi dat vina tot pe moş Nichifor, zicând:

        - De-ar crăpa odată să crape şi harabagiul care v-a adus! C-atunci ştiu că n-ar avea cine să vă mai cărăbănească aşa de des pe la târg.

        Şi cică auzind moş Nichifor de aceasta, tare s-ar fi mâhnit în sufletul său şi s-ar fi jurat cu jurământ ca să nu mai aibă a face cu parte duhovnicească cât a trăi el; căci, din păcate, era şi evlavios moş Nichifor şi tare se mai temea să nu cadă sub blestemul preoţesc! De-aceea, cu fuga a alergat la schitul Vovidenia, la pusnicul Chiriac din sfânta Agură, care-şi cănea părul şi barba cu cireşe negre, şi în Vinerea Seacă, prea cuviosul cocea oul la lumânare, ca să mai uşureze din cele păcate. Şi apoi s-a hotărât el ca de-acum înainte să aibă a face mai mult cu parte negustorească.

        - Numai negustorul, zicea moş Nichifor, trăieşte din seul său şi pe seama lui. Când întrebai: "Pentru ce?" moş Nichifor răspundea, tot glumeţ: "Pentru că n-are Dumnezeu stăpân".

        De glumeţ, glumeţ era moş Nichifor, nu-i vorbă, dar de multe ce dăduse peste dânsul, se făcuse cam hursuz.

        Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu ştiu ce avea, că începuse a scârţâi: ba c-o doare ceea, ba c-o doare ceea, ba i-e făcut de năjit, ba că i-e făcut pe ursită, ba că i-e făcut de plânsori şi tot umbla din babă în babă cu descântece şi cu oblojeli, încât lui moş Nichifor acestea nu-i prea veneau la socoteală, şi de-aceea nu-i erau acum mai niciodată boii acasă. Ba chiar se făcuse buclucaş, hărţăgos şi de tot hapsân, când sta câte două-trei zile pe lângă casă, încât biata băbuşca lui era bucuroasă uneori şi răsbucuroasă în sufletul ei să-l vadă cum l-a vedea urnit de-acasă.

        Se vede lucru că şi moş Nichifor era făcut pe drumuri, căci cum ieşea afară la drum parcă era altul; nu mai sta din pocnit cu biciul, de şuguit cu toţi drumeţii pe câţi îi întâlnea şi de povestit despre toate locurile însemnate pe unde trecea.

        Într-o dimineaţă, miercuri înainte de Duminica Mare, moş Nichifor deciocălase căruţa şi-o ungea; când numai iaca se trezeşte la spatele lui cu jupân Strul din Târgul-Neamţului, negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimeneală, boia de păr, chiclazuri, piatră-vânătă, piatra sulimanului sau piatră bună pentru făcut alifie de obraz, salcie, fumuri şi alte otrăvuri.

        Pe vremea aceea nu era spiţerie în Târgul-Neamţului, şi jupânul Strul aducea, pentru hatârul călugărilor şi al călug ăriţelor, tot ce le trebuia. Mai făcea el, nu-i vorbă, şi alte negustorii... În sfârşit, nu ştiu cum să vă spun, era mai mult decât duhovnicul, că fără de dânsul nu puteau mănăstirile.

        - Muni dimineaţă, moş Nichifor!

        - Bună să-ţi fie inima... jupâne Strul. Da' cu ce treabă ai venit pe la noi?

        - Ia, noră-mea vrea să meargă la Piatra. Cât să-ţi dau ca să mi-o duci?

        - D-apoi a fi având chilotă multă, cum e treaba d-voastră, jupâne, zise moş Nichifor, scărpinându-se în cap; numai nu-i vorbă, că poate să aibă, căci şi căruţa mea e largă; poate să încapă într-însa cât de mult. Apoi, fără să ne zbatem, jupâne Strul, mi-i da şasesprezece lei, un irmilic de aur, şi ţi-oi duce-o, ştii cole, ca pe palmă; că, după cum vezi, căruţa acum am adus-o de la încălţat şi i-am mai tras şi o unsoare de cele a dracului, de are să meargă cum e sucala.

        - Ai să laşi cu nouă lei, moş Nichifor, şi te-a mai cinsti şi fecioru-meu la Piatra.

        - Apoi dar, dă! cu bine să dea Dumnezeu, jupâne Strul! Mă bucur şi eu că-i tocmai în dricul iarmarocului şi poate mi-a pica ceva şi când voi veni înapoi. Numai aş vrea să ştiu, când avem să pornim?

        - Şi acuma, moş Nichifor, dacă eşti gata.

        - Gata, jupâne Strul, numai s-adăp iepuşoarele aceste. Du-te şi d-ta de-ţi pune nora la cale, că acuş te-ajung şi eu din urmă.

        Şi cum era moş Nichifor strădalnic şi iute la trebile lui, repede zvârle nişte coşolină în căruţă, aşterne deasupra o pereche de poclăzi, înhamă iepuşoarele, îşi ia cojocul între umeri şi biciul în mână şi tiva, băiete! N-apucase jupânul Strul a ajunge bine acasă, şi moş Nichifor şi trăsese căruţa dinaintea uşii.

        Malca, aşa era numele nurorii lui jupân Strul, a ieşit afară să-şi vadă harabagiul. Ş-apoi, povestea cântecului; las' că era de la Piatră de locul ei, dar era şi îmbujorată Malca... din pricina plânsului, că se despărţeşte de socri, pentru că întâiaşi dată venise ea la Neamţ, de cale primară la socri, cum se zice la noi. Căci nu erau mai mult decât două săptămâni de când se măritase ea după Iţic, feciorul lui jupân Strul, sau mai bine ar fi să zic, în voia cea bună, că se măritase Iţic după Malca; căci el lăsase casa părintească, după cum li-i obiceiul, şi la două săptămâni Iţic au adus pe Malca la Neamţ, a încredinţat-o în mâna părinţilor lui şi s-a întors repede la Piatra, să se gândească pe negustorie.

        - Da' te-ai ţinut de cuvânt, moş Nichifor!

        - Apoi dă, jupâne Strul, vorba-i vorbă: eu nu mă cioşmolesc atâta, că la drum e bine să porneşti cât de dimineaţă, iar seara să poposeşti devreme!

        - Oare-i ajunge până deseară la Piatra, moş Nichifor?

        - Ă... ra! da' ce stai de vorbeşti, jupâne Strul? Eu gândesc, de mi-a ajuta Dumnezeu, pe după amiază să-ţi pun nora în Piatra.

        - D-ta, moş Nichifor, eşti om purtat, ştii mai bine decât mine, dar tot te rog să mâi cu băgare de seamă, ca să nu-mi prăvali nora!

        - Dacă doar nu-s harabagiu de ieri de-alaltăieri, jupâne Strul! Am mai umblat eu cu cucoane, cu maice boieroaice şi cu alte feţe cinstite, şi, slavă Domnului! nu s-au plâns de mine... Ia, numai cu maica Evlampia, desăgăriţa din Văratic, am avut eu odată oleacă de clenci: că, oriunde mergea, avea obicei să-şi lege vaca dinapoia căruţei, pentru schiverniseală, ca să aibă lăptişor la drum; şi cu asta-mi aducea mare supărare, pentru că vaca, ca vaca, îmi irosea ogrinjii din căruţă, ba câteodată rupea leuca, ba la deal se smuncea, de era, într-un rând, cât pe ce să-mi gâtuiască iepuşoarele. Şi eu, cum îi omul la necaz, îndrăzneam să zic: "Măicuţă, de ce eşti scumpă la tărâţe şi ieftină la făină?" Ea atunci se uita galeş la mine şi-mi zicea cu glas duios: "Ia taci şi d-ta, moş Nichifor, taci, nu mai striga atâta pe biata văcuşoară, pentru că ea, mititica, nu-i vinovată cu nimic. Părinţii pusnici din sfânta Agură mi-au dat canon să mănânc lapte numai de la o vacă, ca să nu îmbătrânesc degrabă; şi dă, ce să fac? trebuie să-i ascultăm, că sfinţiile lor ştiu mai multe decât noi, păcătoasele!" Dacă am auzit aşa, am zis şi eu, în gândul meu, că are întrucâtva dreptate maica desăgăriţa, şi am lăsat-o în plata lui Dumnezeu, pentru că am văzut-o că este pidosnică şi voieşte cu orice chip să se adape de la un izvor. D-ta, jupâne Strul, cred că nu mi-i face necaz la drum şi cu vaci. Şi apoi, giupâneşica Malca, unde-a fi vale mare ori deal mare, s-a mai da şi pe jos câte-oleacă; mai ales că acum e o frumuseţe afară la câmp, de turbă haita! Da' ia să nu ne trecem vremea cu vorbele. Hai sus, giupâneşică Malca, să te duc la bărbăţel acasă; ştiu eu cum îi treaba nevestelor celor tinere, când nu-s bărbaţii cu dânsele: fac zâmbre şi trag acasă, cum trage calul la traista cu orz.

        - Iaca, mă sui, moş Nichifor!

        Şi îndată încep cu toţii a cărăbăni la saltele cu puf, perini moi, o legătură cu demâncare şi alte mărunţişuri. Apoi Malca îşi ia ziua bună de la socri şi se suie deasupra saltelelor, în fundul căruţei. Iară moş Nichifor se azvârle pe capră, dă bici iepelor şi lasă pe jupânul Strul şi cu ai săi cu lacrimile pe obraz.

        Prin târg, aşa mâna de tare moş Nichifor, de ţi se părea că zboară iepele, nu altăceva.

        Prundul, satul şi dealul Humuleştilor le-a trecut într-o clipă. De la Ocea până aproape de Grumăzeşti a ţinut numai o fugă.

        Dar de pe la Grumăzeşti încolo, moş Nichifor a ras o duşcă de rachiu din plosca lui cea de Braşov, şi-a aprins luleaua şi a început a lăsa iepele mai la voie.

        - Doamne, jupâneşică, Doamne! Vezi satul ista mare şi frumos? se cheamă Grumăzeştii. De-aş avea eu atâţia gonitori în ocol şi d-ta atâţia băieţi, câţi cazaci, căpcâni şi alte lifte spurcate au căzut morţi aici din vreme în vreme, bine- ar mai fi de noi!

        - Să te-audă Dumnezeu, să am băieţi, moş Nichifor!

        - Asemene şi eu gonitori, jupâneşică... că de băieţi nu mai trag nădejde, pentru că baba mea e o sterpătură; n-a fost harnică să-mi facă nici unul, nu i-ar muri mulţi înainte să-i moară! De oi pune eu mâinile pe piept, are să rămână căruţa asta de haimana şi iepuşoarele de izbelişte!

        - Nu te supăra, moş Nichifor, zise Malca, că poate aşa a fost să fie de la Dumnezeu; pentru că aşa scrie şi la noi în cărţi despre unii, că tocmai la bătrâneţe au făcut copii!

        - Ia lasă-mă, jupâneasă, cu cărţile cele a d-voastre în pace, că eu ştiu ce ştiu eu, degeaba mai baţi apa-n chiuă să s-aleagă unt, că nu s-a alege niciodată! Am auzit şi eu spunând în biserică la noi că "Pomul care nu face roadă se taie şi în foc se aruncă". Apoi ce-ţi trebuie mai bună vorbă decât asta? Ba zău, încă mă mir c-am avut răbdare să ţin casa cu baba pân-acum. În privinţa asta, îi mai bună legea d-voastră de-o mie de ori. Nu-ţi face una copii, iei alta, nu face nici aceea, alta. Şi de la o vreme trebuie să nimereşti una blagoslovită de Dumnezeu; da nu ca la noi, să fii nevoit să trăieşti cu una beteagă până la sfârşitul vieţii, şi copii, tufă! Că doar Dumnezeu cel mare şi puternic nu s-a răstignit numai pentru un om pe lumea asta! Nu-i aşa, jupâneşică? Mai zi, dacă ai ce!

        - Poate să fie ş-aşa, moş Nichifor.

        - Ba chiar aşa-i, jupâneşică dragă, cum îţi spun eu. Ptru! ciii! Da' bună bucată am mers! Doamne, cum se ia omul la drum cu vorba şi, când se trezeşte, cine ştie unde a ajuns; bun lucru a mai lăsat Dumnezeu sfântul şi tovărăşia asta! Hi!!! zmeoaicele tatei, îndemnaţi înainte! Iaca şi codrul Grumăzeştilor, grija negustorilor şi spaima ciocoilor. Hei! jupâneşică, când ar avea codrul ista gură să spună câte a văzut, cumplită pătăranie ne-ar mai auzi urechile; ştiu că am avea ce asculta!

        - Da' ce-a fost pe-aici, moş Nichifor?

        - Of! jupâneşică, of! Ce-a fost, să nu dea Dumnezeu să mai fie! Dar avea cineva chip să treacă pe-aici, fără să fie jefuit, bătut ori omorât? Nu-i vorbă, că acestea se întâmplă mai mult noaptea decât ziua. Însă pe mine, unul, de n-aş grăi într-un ceas rău, până acum, dă, m-a ferit Dumnezeu. Lupi şi alte dihănii mi-au ieşit înainte câteodată, dar nu le-am făcut nimica; le-am dat bună pace, m-am făcut că nici nu-i văd, şi ei s-au dus în treaba lor.

        - Ă...ra! moş Nichifor, nu mai spune de lup, că tare mă tem! V-am spus că era şăgalnic moş Nichifor, şi, când spunea câte una, ori te ţineai cu mâna de inimă, râzând, ori te făcea să-ţi sară inima din loc, de frică.

        - Iaca un lup vine spre noi, jupâneşică!

        - Vai de mine, moş Nichifor, unde să mă ascund eu?

        - Despre mine, ascunde-te unde ştii, că eu, unul, ţi-am spus că nu mă tem nici de-o potaie întreagă.

        Atunci biata Malcă, de frică, s-a încleştat de gâtul lui moş Nichifor şi s-a lipit de dânsul, ca lipitoarea. A şezut ea aşa cât a şezut şi apoi a zis tremurând:

        - Unde-i lupul, moş Nichifor?

        - Unde să fie?! Ia, a trecut drumul pe dinaintea noastră şi a intrat iar în pădure. Dar cât pe ce erai să mă gâtui, jupâneşică, ş-apoi, dacă scăpam iepele, ştiu că era frumos.

        N-apucă a sfârşi bine moş Nichifor, şi Malca zice cătinel:

        - Să nu mai zici că vine lupul, moş Nichifor, că mă vâri în toate boalele!

        - Nu că zic eu, da' chiar vine, iacătă-l-ăi!

        - Valeu! Ce spui? Şi iar se ascunde lângă moş Nichifor.

        - Ce-i tânăr, tot tânăr; îţi vine a te juca, jupâneşică, aşa-i? şi, după cum văd, ai noroc că eu îmi ţin firea, nu mă prea tem de lup; dar să fie altul în locul meu...

        - Nu mai vine lupul, moş Nichifor?

        - Apoi, na! eşti de tot poznaşă şi d-ta; prea des vrei să vină, că doar nu-i de tot copacul câte un lup! Ia, pe la Sfântul Andrei umblă şi ei mai câte mulţi la un loc. Ş-apoi, vânătorii ce păzesc? La goană mare, crezi d-ta că puţini lupi dau cinstea pe ruşine, lăsându-şi pieile zălog? Să mai răsuflăm iepele oleacă. Iaca şi Dealul Balaurului, jupâneşică! Ia, aici a căzut odată un balaur grozav de mare, care vărsa jăratic pe gură, şi când şuiera, clocotea codrul, gemeau văile, fiarele tremurau şi se băteau cap în cap, de spaimă, şi ţipenie de om nu cuteza să mai treacă pe aici.

        - Valeu! şi unde-i balaurul, moş Nichifor?

        - D-apoi mai ştiu eu, jupâneşică? Pădurea-i mare, el ştie unde s-a fi înfundat! Unii spun că după ce a mâncat foarte mulţi oameni şi a ros toată coaja copacilor din codru, ar fi crăpat chiar aici, în locul acesta. De la unii am auzit spunând că i-ar fi dat lapte de vacă neagră şi cu acesta l-ar fi făcut să se ridice iar la cer, de unde a căzut. Mai ştiu eu pe cine să cred? Că oamenii vorbesc vrute şi nevrute. Noroc numai că eu unul ştiu solomonii şi nu mă prea tem nici de balauri. Pot să prind şarpele din culcuş, cum ai prinde d-ta un pui de găină din pătul.

        - Da' ce-s acele solomonii, moş Nichifor?

        - Ei, jupâneşică dragă, asta nu se poate spune. Eu, babei mele, că merge pe douăzeci şi patru de ani, de când trăiesc cu dânsa, şi ce n-a făcut ea şi cât nu m-a cihăit de cap să-i spun, şi tot nu i-am spus. Şi ea, din pricina asta are să moară, când a muri, de nu i-ar muri mulţi înainte; că atunci mi-aş lua şi eu una tinerică, şi macar trei zile să trăiesc în ticnă cu dânsa, cum ştiu eu, şi apoi să mor! M-am săturat până-n gât de mucegaiul de babă, că hojma mă morocăneşte şi-mi scoate ochii cu cele tinere. Când gândesc, amărâtul de mine, că am să mă întorc iar la dânsa acasă, îmi vine să turbez, să iau câmpii, nu altăceva.

        - Ia lasă, lasă, moş Nichifor, că aşa sunteţi d-voastră, bărbaţii.

        - Ei, ei! jupâneşică, iată-ne şi aproape de vârful codrului! Ia mai dă-te şi d-ta oleacă pe jos, pân' vom sui dealul, că nu mi-i de alta, dar mă tem că-i înţepeni în căruţă. Uite florile cele frumoase de prin marginea pădurii cum umplu văzduhul de miroznă! Şi d-ta să şezi ghemuită acolo, nu-i păcat de Dumnezeu?

        - Mă tem de lup, moş Nichifor, zise Malca, tremurând.

        - Ia mai sfârşeşte odată cu lupul cela! Altăceva n-ai de vorbit?

        - Stai dară să mă dau jos!

        - Ptru! ciii! Sai binişor pe ici, pe crucea căruţei. Ho... pa! Ia, acum te văd şi eu că eşti voinică; aşa mi-e drag să fie omul: fătat, nu ouat.

        Şi pe când Malca culegea nişte dumbravnic, să ducă lui Iţic, moş Nichifor stătuse în loc şi nu ştiu ce bichirea şi cisluia primprejurul căruţei. Apoi repede strigă:

        - Gata eşti, jupâneşică? Hai, sui, şi să pornim cu ajutorul lui Dumnezeu, că de-acum e tot vale mai mult.

        Malca, după ce se suie, întreabă:

        - Oare nu-i târziu, moş Nichifor?

        - D-apoi de acum suntem scăpaţi deasupra nevoii; acuş te pun în Piatra. Ş-odată dă bici iepelor, zicând:

                                Alba-nainte, alba la roate,

                                Oiştea goală pe de-o parte.

        Hii! opt-un cal, că nu-s departe Galaţii, hii!!! N-apucă a merge nici douăzeci de prăjini, şi prrr! se rupse un capăt!

        - Na, asta încă-i una!

        - Vai de mine, moş Nichifor, avem să înnoptăm în pădure!

        - Ia nu mai meni a rău, jupâneşică, că doar n-am păţit eu asta numai o dată în viaţa mea. Până-i îmbuca d-ta ceva, şi iepele iestea ş-or şterge gura c-oleacă de coşolină, eu am şi pus capătul.

        Când se uită moş Nichifor la belciug, bărdiţa nicăieri!

        - Apoi toate-au fost cum au fost, zise moş Nichifor, încreţind din sprâncene şi oţărându-se, dar asta pică de coaptă. Bat-o Dumnezeu de babă s-o bată! Iaca cum îngrijeşte ea de mine! Aşa-i că nu-i securea?

        Malca, sărmana, când mai aude şi asta, începe a suspina şi a zice:

        - Moş Nichifor, ce facem noi?

        - Ia las', jupâneşică, nu te împuţina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde.

        Ş-odată scoate bulicherul din teacă, îl dă pe amânar şi începe a ciocârti un gârneţ de stejar din anul trecut... L-a tăiat el cum l-a tăiat, apoi a început a cotrobăi prin chilna căruţei, să găsească nişte frânghie; dar de unde să iei dacă n-ai pus?

        Dacă vede şi vede, taie băierile de la traistă, mai căpeţala din capul unei iepe şi face cum poate, de leagă gârneţul unde trebuia; pune roata la loc, vâră leuca, suceşte lamba ş-o strânge la scară; apoi îşi aprinde cioanca şi zice:

        - Iaca, jupâneşică dragă, cum învaţă nevoia pe om ce să facă... Cu moş Nichifor ţuţuianul nu piere nimene la drum. De-acum, numai să te ţii bine de carâmbi şi de speteze, că am să mân iepele iestea de au să scapere fugind. Da' să ştii d-ta că babei mele n-are să-i fie moale când m-oi întoarce acasă... Am s-o iau de cânepa dracului şi am s-o învăţ eu cum trebuie să caute altă dată de bărbat; că femeia nebătută e ca moara neferecată. Ţine-te, jupâneşică! Hi, ha!!!

        Ş-odată încep iepele a fugi, de pârâiau roatele şi sărea colbul în naltul cerului. La vro câteva obraţuri, gârneţul s-a înfierbântat, s-a muiat şi... folfenchiu! iar sare roata!

        - Bre! c-anapoda lucru; se vede că azi-dimineaţă mi-a ieşit înainte vrun popă, sau dracu ştie ce!

        - Moş Nichifor, ce facem noi?

        - Om face noi ce-om face, jupâneşică. Dar acum, deodată, linişteşte-te acolo şi taci molcum. Bine că nu s-a întâmplat asta în mijlocul câmpului, undeva. Lemne, slavă Domnului, sunt deajuns şi de-ntrecut în pădure. Poate să ne-ajungă cineva din urmă ori să ne întâmpine cineva dinainte şi să-mi împrumute vro secure. Şi cum vorbea, numai iaca că vede venind un om din urmă cu traista în băţ.

        - Bun ajuns, om bun! Aşă-i că s-a stricat drumul în mijlocul căruţei?

        - Ia las' şaga la o parte, măi omule, şi mai bine vin' de-mi ajută să pun capătul ista, că vezi că-mi crapă inima de necaz.

        - D'apoi eu mă grăbesc să ajung la Oşlobeni. D-ta poţi să mâi astă-noapte şi în pădure; nu cred că-i muri de urât!

        - Mă mir că nu ţi-e oarecum, să-ţi fie, zise Nichifor posomorât; eşti un cheag zbârcit, mai ca şi mine, şi iaca ce-ţi urlă prin cap!

        - Da' nu-ţi fie cu bănat, om bun, că am şuguit şi eu. Bun rămas! Te-a învăţa Dumnezeu ce să faci... şi s-a tot dus înainte.

        - Vezi, jupâneşică, câtu-i de-a dracului lumea asta? Numai de pleşcuit umblă. Ia să fie un antal cu vin ori cu rachiu, şi să vezi atunci, ar şedea carul stricat atâta timp în mijlocul drumului? Cum văd eu, tot moş Nichifor are să facă ce a face. Ia să mai fac o încercare.

        Şi iar începe a tăia alt gârneţ. Mocoşeşte el cât mocoşeşte, până îl pune şi pe acela. Apoi dă bici iepelor şi iar mai trage un ropot; când, numai iaca ce ajunge roata de-o teşitură, şi iar se rupe capătul.

        - Acuma, jupâneşică, mai că-mi vine să zic şi eu ca omul cela, că are să ne fie masul în pădure.

        - Vai de mine şi de mine, moş Nichifor, ce spui?!

        - Ia! spun şi eu ce văd cu ochii. Uită-te! Nu vezi şi d-ta că dă soarele după deal, şi noi tot pe loc stăm? Da' nu-i nimica, jupâneşică, să n-ai nici o grijă, că ştiu eu o poiană în pădure, chiar aici, pe-aproape; să tragem acolo, şi suntem ca şi în casă la noi. Locul e ferit, şi iepele au ce paşte. D-ta te-i culca în căruţă, şi eu te-oi străjui toată noaptea. Helbet, o noapte nu-i legată de gard, a trece ea cum a trece, dar a pomeni ea baba mea, câte zilişoare a avea, de necazul acesta, că numai din pricina ei mi se trage...

        - Apoi dar, fă cum ştii, moş Nichifor, numai să fie bine.

        - Las', jupâneşică, nu-ţi face voie rea, că are să fie cât se poate de bine.

        Ş-odată moş Nichifor apucă iepele de dârlog, cârneşte căruţa ş-o târăşte cum poate până în poiană.

        - Iaca, jupâneşică, ce rai al lui Dumnezeu e aici; să tot trăieşti şi să nu mai mori! Numai d-voastră nu sunteţi deprinşi cu ce-i frumos pe lume. Ia mai dă-te oleacă pe jos, până se mai vede, ca să strângem nişte târşuri şi să facem toată noaptea foc, să fugă tânţarii şi toate gângăniile pe lume!

        Biata Malca vede şi ea că tot de una îi e acum. Se dă jos şi începe a strânge la târşuri.

        - Doamne! bine-ţi mai şede, jupâneşică; parcă eşti una de-a noastre! Nu cumva a ţinut vreodată tatăl d-tale orândă în sat, undeva?

        - Ba a ţinut mult timp ratoşul de la Bodeşti.

        - Apoi mă miram eu de ce vorbeşti aşa de bine moldoveneşte şi aduci la mers cu de-a noastre. De-acum n-am să te mai cred că te temi de lup. Ei! ei! cum ţi se pare aici în poiană? Aşă-i că erai să mori şi să nu ştii ce-i frumos pe lume? Ia auzi privighetorile ce haz fac! Ia auzi turturelele cum se îngână!

        - Moş Nichifor, oare n-om păţi ceva în noaptea asta? Ce-a zice Iţic?

        - Iţic? Lui Iţic i s-a părea c-a prins pe Dumnezeu de-un picior, când te-a vedea acasă. Da' ce crezi d-ta, că Iţic ştie ce-i pe lume? Cum sunt întâmplările la drum? Aşa, numai să se mute de pe vatră pe cuptor, ştie şi hleabul de baba mea, de-acasă. Jupâneşică, ia să te vedem, ştii cum să faci focul?

        Malca aşază gătejele, moş Nichifor scapără, şi îndată amândoi aţâţă focul. Apoi moş Nichifor zice:

        - Vezi, jupâneşică, cum pârâie de frumos gătejele?

        - Văd, moş Nichifor, dar îmi tremură inima în mine de frică!

        - Ă... ra? Da' ce, Doamne iartă-mă, parcă eşti din neamul lui Iţic. Da' fii mai cu inimă oleacă! Ori, dacă eşti aşa de fricoasă, apoi sui în căruţă şi te-aşterne pe somn, că noaptea-i numai un ceas; acuş se face ziuă!

        Malca, îmbărbătată de moş Nichifor, se suie în căruţă şi se culcă. Iară moş Nichifor îşi aprinde luleaua, aşterne cojocul şi se pune într-o râlă jos, lângă foc; şi pâc! pâc! pâc! pâc! din lulea, cât pe ce era să-l prindă somnul, când numai iaca că-i sare o scânteie pe nas!

        - Ptiu, drace! asta trebuie să fie scânteie din gătejele culese de Malca, că tare m-a fript... Dormi, jupâneşică Malcă?

        - Parcă era să mă prindă somnul oleacă, moş Nichifor, dar mi-au venit o mulţime de năluciri prin cap, şi m-am trezit.

        - Şi eu mai tot aşa am păţit: mi-a sărit o scânteie pe nas, şi mi s-a speriat somnul, de parcă am dormit o noapte întreagă. Las' că poate să mai doarmă cineva de răul nebunelor istor de privighetori? parcă-şi fac de cap, nu altăceva! Da' acum li-e şi lor vremea să se drăgostească... Dormi, jupâneşică?

        - Parcă iar era să mă prindă somnul, moş Nichifor.

        - Ştii una, jupâneşică? Mie-mi vine să sting focul, că tocmai acum, în durătul ista, mi-am adus aminte că dihania de lup adulmecă şi vine după fum.

        - Stinge-l, moş Nichifor, dacă-i aşa. Atunci moş Nichifor odată începe a turna la ţărnă peste foc şi-l înnăduşă.

        - De-acum, jupâneşică, dormi fără grijă, că acuş se face ziuă. Na, c-am stins focul şi am uitat să-mi aprind luleaua! Dar las' că am scăpărător. Bată-vă pustia, privighetori, să vă bată, că ştiu că vă drăgostiţi bine!

        Mai şede moş Nichifor aşa pe gânduri, până-şi găteşte de băut luleaua, apoi se scoală binişor şi se duce în vârful degetelor lângă căruţă. Malca începuse a horăi puţin. Moş Nichifor o clatină încetişor şi zice:

        - Jupâneşică, jupâneşică!

        - Aud, moş Nichifor, răspunse Malca tresărind spăimântată.

        - Ştii ce-am gândit eu cât am stat lângă foc?

        - Ce, moş Nichifor?

        - Ia, după ce-i adormi d-ta, să încalec pe o iapă şi să mă reped acasă la mine, să-mi aduc un capăt şi securea şi, când s-a zări de ziuă, sunt aici.

        - Vai de mine, moş Nichifor, ce vorbeşti? Vrei să mă găseşti moartă de frică când îi veni?

        - Ba să te ferească Dumnezeu de una ca asta, jupâ- neşică! Ia las', nu te spăimânta, că am zis şi eu, ia aşa, o vorbă în vânt...

        - Ba nu, moş Nichifor! De-acum nici nu vreau să mai dorm; mă dau jos şi am să şed toată noaptea lângă d-ta.

        - Ba păzeşte-ţi treaba, jupâneşică; şezi binişor unde şezi, că bine şezi.

        - Ba iaca vin; ş-odată se dă jos şi vine pe iarbă, lângă moş Nichifor.

        Şi ba unul una, ba altul alta, de la o vreme i-a furat somnul pe amândoi, şi-au adormit duşi. Şi când s-au trezit ei, era ziulica albă!

        - Iaca, jupâneşică, şi sfânta ziuă! Scoală-te şi hai să vedem ce-i de făcut. Vezi că nu te-a mâncat nimica? Numai frica ţi-a fost mai mare.

        Malca, în vorbele acestea, iar a adormit... Iar moş Nichifor, ca cel cu grija, s-a suit în căruţă şi a început a scormoli în toate părţile pe sub coşolină, şi numai iaca că dă de secure, de-o funie şi de un sfredeleac pe pomoştina căruţei!

        - Iaca, păcatele mele! Cine-i cu pagubă, şi cu păcat; mă miram eu să nu se îngrijească biata babă de mine, până într-atâta. Pentru c-am năpăstuit-o chiar pe sfânta dreptate, am să-i duc un fes roş şi un tulpan undelemniu, ca să-şi mai aducă aminte din tinereţe. Eu se vede că m-am luat ieri cu luleaua. Dar biata baba mea, bună, rea, cum este, tot a ştiut ce-mi trebuie la drum, numai nu le-a pus la locul lor... Dar ţi-ai găsit să ştie femeia trebile bărbatului!

        - Jupâneşică, jupâneşică!

        - Ce-i, moş Nichifor?

        - Da' nu ştii una! Scoală-te, că am găsit şi secure şi frânghie, şi sfredel, şi tot ce-mi trebuie.

        - Unde, moş Nichifor?

        - Ia, pe sub buclucurile d-tale. Numai n-au avut gură să răspundă. Am păţit şi noi ca un cerşetor care şedea pe comoară şi cerea milostenie... Da' bine că s-au găsit şi acum; tot biata babă se vede că le-a pus.

        - Vezi cât eşti de avan, moş Nichifor, cum îţi încarci sufletul de păcate?

        - Apoi dă, jupâneşică, văd şi eu că am greşit, de-am ponegrit-o aşa de tare către d-ta. Da de-acum am să-i cânt şi eu un cântec de împăcare:

                                Sărmana băbuşca mea!

                                Fie bună, fie rea,

                                Am să ţin casă cu ea.

        Ş-odată suflecă moş Nichifor mânecile, taie un stuhariu de fag şi face un capăt minunat. Apoi îl aşază cum trebuie, pune roata la loc, înhamă iepele, iese încet-încet la drum şi zice:

        - Sui, jupâneşică, şi haidem să mergem de acum! Iepele, fiind hrănite şi odihnite bine, pe la prânzul cel mare i-au pus în Piatra.

        - Iaca, te-am văzut ş-acasă, jupâneşică!

        - Slavă lui Dumnezeu, moş Nichifor, că şi-n pădure nu mi-a fost rău...

        - Aşa este, jupâneşică, nu-i vorbă, dar ca la casa omului nu-i nicăiurea.

        Şi, din vorbă în vorbă, au şi ajuns la poarta lui jupân Iţic. Iţic tocmai atunci venea de la şcoală şi, când a văzut pe Malca, nu mai ştia ce să facă de bucurie. Dar când a mai auzit şi despre întâmplarea ce au avut, şi cum i-a scăpat Dumnezeu din primejdie, nu ştia cum să mulţumească lui moş Nichifor. Cu ce nu l-au dăruit ei? Că se mira şi el singur ce dăduse peste dânsul.

        A doua zi, moş Nichifor a pornit înapoi cu alţi muşterii. Şi când au ajuns acasă, era foarte vesel, încât nu ştia baba lui ce l-a găsit, de-i aşa cu chef, cum nu mai fusese de multă vreme. După aceasta, tot la două-trei săptămâni, jupâneşica Malca venea la Neamţ la socri şi se întorcea acasă numai cu moş Nichifor, fără să se mai teamă de lup...

        După un an, sau după mai mulţi, moş Nichifor s-a răsuflat, la un pahar cu vin, către un prieten al său, despre întâmplarea din codrul Grumăzeştilor şi frica ce a tras jupâneasa Malca... Prietenul lui moş Nichifor s-a răsuflat şi el către alţi prieteni ai săi, şi de-atunci oamenii, cum sunt oamenii, ca să-i pună sânge rău la inimă... au început a porecli pe moş Nichifor şi a-i zice: "Nichifor Coţcariul, Nichifor Coţcariul". Şi poate acum a fi oale şi ulcioare, şi tot Nichifor Coţcariul i-a rămas bietului om numele şi până în ziulica de astăzi.

Read More

Mirabela Dauer - Plânge un artist

Mirabela Dauer - Plânge un artist

N-aveţi cum să ştiţi, plânge un artist. 

Este doar un om şi-atât.

Plânge un artist, oameni, nu fiţi trişti,

Spuneţi ceva, faceţi ceva, vă rog!

Plânge artistul, scena e goală,

Nimeni nu-i spune "hai", nimeni nu-i spune "stai!",

Nimeni nu-l vede trist,

Dar vreau să ştiţi: plânge un artist.

Este doar un semn, poate un blestem,

A cântat şi-a râs cu voi.

Plânge un artist, oameni, nu fiţi trişti!

Spuneţi ceva, faceţi ceva, vă rog!

Plânge artistul, scena e goală,

Nimeni nu-i spune "hai", nimeni nu-i spune "stai!",

Nimeni nu-l vede trist,

Dar vreau să ştiţi: plânge un artist. 




Plânge artistul, scena e goală,

Nimeni nu-i spune "hai", nimeni nu-i spune "stai!",

Nimeni nu-l vede trist,

Dar vreau să ştiţi: plânge un artist. 

Read More

La multi ani Angela Similea ,Margareta Pâslaru,Mirabela Dauer ,,, !

Trei voci de aur și-au serbat ieri ziua de naștere Angela Similea ,Margareta Pâslaru,Mirabela Dauer!

LA MULŢI ANI!

Margareta Pâslaru

 

Margareta Pâslaru (n. 9 iulie 1943, București) este o cântăreață, compozitoare și textieră română de muzică ușoară-pop, folclor, actriță de teatru și film, realizatoare TV și Radio. A scris cartea „Eu și Timpul”
Eleva Margareta Pâslaru a debutat în muzică ușoară la Casa de Cultură Grivița Roșie în 1958, acompaniată de Paul Ghentzer. Prima apariție în public, la vârsta de 4 ani și jumătate, a avut loc pe scena Operei în rolul copilului din Madame Butterfly de Puccini.





După o carieră de excepție, Margareta Pâslaru a fost sărbătorita la Uniunea Compozitorilor în 2008 cu prilejul aniversării a 50 de ani de la debutul său. Anul 2010 i-a adus artistei cu multiple valențe „Trofeul Electrecord“ la împlinirea unei jumătăți de secol de la prima înregistrare discografică.
Descoperită de Ileana Pop în 1959 ca artist amator, apare pe 10 iulie 1960 în emisiunea lui Valeriu Lazarov "Toată lumea face sport" dedicată câștigătorilor români la Olimpiada de la Roma. Margareta a interpretat cu acea ocazie „Piccolissima serenata“ în limba italiană; în studio mai apar: Coca Andronescu, Trio Grigoriu și Mircea Albulescu. În următoarea emisiune, în duet cu Marina Voica, lansează versiunea românească a piesei "Pe aripa vântului". În 1961 Margareta Pâslaru obține Premiul I la faza orășenească a celui de-al VI-lea concurs al artiștilor amatori din raionul Grivița Roșie.
Impresionat de timbrul aparte al Margaretei, tânărul George Grigoriu din „Trio Grigoriu“, compune special pentru ea, în 1959, „Chemarea mării“ (numit de public "Și-n apa mării"). În interpretarea originală a talentatei cântărețe, piesa devine mare șlagăr la Radio România. Ca urmare a succesului, în 1960 și Casa de Discuri Electrecord înregistrează cântecul pe primul disc al Margaretei, nr.3002, care bate recordul vânzărilor de muzică ușoară în anul următor. Discul de Aur primit în 1968 o catapultează la Cannes în 1969 unde i se decernează Trofeul M.I.D.E.M. și apare pe aceeași scenă cu Ginette Reno, James Last, Tunes Dizzeie, Muslim Magomaev, Patty Pravo, Jaffa Jarkoni, Juan Manuel Serrat, Amalia Rodriguez, Dalida, Mireille Mathieu, Udo Jurgens, Adriano Celentano.
A studiat: pian, balet, pictură, cursul de perfecționare de pe lângă Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă (Ministerul Culturii) clasa Camelia Dăscălescu.

LA MULŢI ANI!

Angela Similea

Ioana Angela Similea, cunoscută publicului sub numele Angela Similea (n. 9 iulie 1946, 1 Decembrie, Ilfov, România) este o cântăreață româncă de muzică ușoară, cu stil interpretativ propriu, de mare succes în anii '70 - '80 ai secolului al XX-lea. Născută pe 9 iulie 1946 în comună 1 Decembrie, Ilfov, România, Angela Similea a fost cel mai mare din cei trei copii ai cuplului Petre și Gherghina Similea, având doi frați mai mici.[2] Atracția față de muzică și-a manifestat-o încă din copilărie, când, deși foarte timidă, obișnuia să cânte atunci când călătorea cu tramvaiul, spre neplăcerea mamei sale, care încerca mereu să o facă să se oprească.[3] Că adolescentă, severitatea mamei, precum și faptul că nu o lăsa să iasă la ceai alături de prietenele ei i-a provocat un complex de inferioritate.  O mare influență în alegerea carierei de cântăreață a fost când a asistat pentru prima dată la un concert al Mariei Tănase. Totuși, din cauza refuzului categoric al mamei de a o lăsa să urmeze o carieră care nu-i oferea siguranță materială, spunându-i că trebuie să aibă o „meserie decentă”, a vrut să urmeze o facultate de medicină pentru a deveni medic pediatru.

În timpul liceului, profesorul de muzică Marin Teofil i-a descoperit talentul, îndrumând-o către compozitorul George Grigoriu, care conducea atunci ansamblul UTC. Acesta a stabilit că Angela Similea să ia lecții de canto cu Florica Orăscu, care a lucrat cu mulți alți interpreți din aceeași generație precum Aura Urziceanu, Dida Drăgan, Mihai Constantinescu și Olimpia Panciu. Deoarece Florica Orăscu a considerat că viitoarea artistă avea o voce „prea cristalină” i-a recomandat să se apuce de fumat pentru a căpăta gravitate. După o perioadă relativ scurtă, vocea Angelei Similea s-a maturizat, coborând și devenind mai profundă. Începe să cânte în 1965 în mișcarea de amatori, afirmându-se în cadrul Festivalului artiștilor amatori, obținând locul III cu piesa „Câmpia sub lună” de V. Veselovski, obținând apoi premiul I la concursul Primăvara bucureșteană.
Primul succes îl obține odată cu premiul II de la Festivalul Internațional „Cerbul de aur”, din 1970 când a obținut Cerbul de Argint. La televiziune debutează în cadrul emisiunii-concurs Emoții în premieră cu melodiile Așa ești tu și Guantanamera .

LA MULŢI ANI!

Mirabela Dauer

Mirabela Dauer, născută Mirabela Scorțaru, (n. 9 iulie 1947, București) este o cântăreață română de muzică ușoară. Mirabela Dauer este considerată de unii critici muzicali ca fiind cea mai bună voce feminină a muzicii pop românești din ultimii 30 de ani. Alături de Corina Chiriac și Angela Similea, Mirabela Dauer a fost una din cele mai frecvente și iubite prezențe pe scena muzicală și de divertisment TV din anii'70-'80.2 A lansat până în prezent 28 de albume.





În anul 1963 debutează alături de formația rock Roșu și Negru cu care interpreta în special melodii din repertoriul Ritei Pavone. Din 1967 urmează cursurile Școlii Populare de Artă la clasa profesoarei Florica Orăscu, corepetitori Marius Țeicu și Marius Popp. În 1970 se produce debutul la Televiziune în emisiunea "Tele-Top", unde a interpretat melodia "De când te-am întâlnit" compusă de Marius Țeicu. Mirabelă devine în scurt timp o prezență constantă a emisiunilor de televiziune. A interpretat melodiile compuse de: Marcel Dragomir, Marius Țeicu, Vasile Vasilache, Marian Nistor, Ionel Tudorache, Anton Șuteu, Temistocle Popăa Ion Cristinoiu, George Grigoriu, Vasile Șirli, Mircea Drăgan etc. Începând cu 2004 colaborează cu interpretul de muzică ușoara Rareș Borlea (Raoul).

Read More

MANIPULARE PRIN MESAJE.

Ne aflam pe FB, cea mai mare comunitate de socializare. Nu cred ca exista cineva care posteaza doar ca sa se auda vocea sa intr-un grup restrans si inchis. Ideea unei comunitati de socializare este ca mesajul sa ajunga la cat mai multi.

Cu toate acestea, in ultimele doua saptamani a inceput sa circule mesajul:

Salutare tuturor celor din lista mea de contacte ! Vă cer un serviciu… Facebook a schimbat, din nou, setările de confidenţialitate. Datorită noului « graphic app », oricine din reţeaua FB (chiar şi dintr-o ţară străină) vă poate vedea fotografiile, vă poate cunoaşte gusturile şi citi comentariile. Voi afişa acest mesaj timp de 2 săptămâni, vă rog, o dată ce aţi îndeplinit cererea mea, lăsaţi un comentariu cu textul « Gata ! »Atunci cand prietenii vostri va dau un « Like » sau un « Comment », în mod automat, şi prietenii lor ne pot vedea conţinuturile. Din păcate nu putem schimba aceasta configuraţie de unii singuri. De aceea, vă rog, puneţi cursorul (mouse-ul) pe numele meu, fără a da click. Va apărea o fereastră. Mutaţi cursorul (tot fără click) pe « Prieteni » şi apoi daţi click pe « Parametri » sau >. Va apărea o listă. Demarcaţi, din acea listă « evenimente marcante » şi « comentarii şi menţiuni like ». Astfel activitatea mea pe FB nu va mai fi publică.Acum, faceţi un COPY – PASTE şi puneţi acest mesaj pe peretele vostru ( repet : COPY – PASTE , nu « Distribuie »). O dată ce voi vedea mesajul la voi, şi eu voi proceda la fel. Merci!

Mesajul de mai sus indeamna la inchiderea discutiilor si diminuarea sanselor ca informatiile sa ajunga la cat mai multe persoane. E o manevra de control sau o gluma proasta. Multi utilizatori ai FB nu au citit atent si in plus, avand in vedere ca acest mesaj venea de la un prieten (la fel de neatent sau poate rauvoitor) au urmat cu sfintenie instructiunile. 

Cine este speriat de propria umbra si nu vrea sa faca publice anumite postari, comentarii, cine nu vrea sa se stie in ce grupuri activeaza si ce pagini ii plac are posibilitatea de a selecta nivelul de confidentialitate din setarile paginii (figura 1).

Cine vrea ca albumele foto si video sa fie private are posibilitatea sa selecteze nivelul de expunere (figura 2).

Iar cine nu doreste sa aiba de-a-face cu o anumita persoana poate sa-l blocheze pur si simplu.

CINE VA PROPAGA IN CONTINUARE MESAJUL DE MAI SUS IN CIUDA ATENTIONARII DIN NOTA VA ZBURA DIN LISTA MEA DE PRIETENI.

Figura 1

Figura 2

Read More

Gânduri de seară..........

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar,
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir,
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele… (Ana Blandiana)

Read More