duminică, 4 august 2013

Ioan Bălan, episcop român unit, deținut politic în pușcăriile comuniste decedat 4 august 1959

"
Ioan Bălan (n. 11 februarie 1880Teiușcomitatul Alba de Jos - d. 4 august 1959, la Ciorogârla, lângă București) a fostepiscop greco-catolic de Lugoj, deținut politic.


Ioan Bălan s-a născut la 11 februarie 1880, la Teiuș, pe atunci în comitatul Alba de Jos, din părinții Ștefan Bălan și Ana, născută Muntean. A făcut studiile liceale la Blaj, iar studiile teologice la Budapesta și Viena.
A fost hirotonit preot în anul 1903. A activat ca paroh al Bisericii Sf. Vasile din str. Polonă și protopop al românilor greco-catolici din București. În anul 1936 a fost ales episcop de Lugoj. Consacrarea sa episcopală a avut loc la 18 octombrie 1936în Catedrala din Blaj.
În 29 octombrie 1948, în contextul interzicerii Bisericii Române Unite cu Roma(Greco-Catolice), a fost arestat de autoritățile comuniste. În ciuda vârstei înaintate a fost dus la vila patriarhală de la Dragoslavele, apoi la mănăstirea ortodoxă Căldărușani, iar din 1950, după refuzurile sale consecvente de a trece la Biserica Ortodoxă Română, a fost închis la Sighet. Acolo a fost supus unor munci istovitoare. În 1955 a fost internat cu domiciliu obligatoriu la Curtea de Argeș, ulterior a fost transferat la mănăstirea Ciorogârla, unde s-a stins din viață în anul1959.

Dr. IOAN BĂLAN, MARTYRUS PRO FIDE 
Erstmals hörte ich im Februar 1969 von Dr. Ioan Bălan Bischof von 
Lugoj als sein Weihbischof Ioan Ploscaru in einem Brief über seinen 
amtsbehinderten Ordinarius berichtete und mir 2 Documents mit der Signatur 
von Ep. Ioan Bălan für meine Bischofsautographensammlung schenkte. Dr. 
Ioan Bălan, geboren 11.II.1880 in Teiuş (Dreikirchen/ Tövis) Erzdiöcese 
Făgăraş, Priesterweihe 5.VII.1903, ist der achte Bischof, der mit der 
päpstlichen Bulle „Apostolicum Ministerium” von Papst Pius IX am 
26.XI.1853 kreierten rumänisch-unierten Diöcese Lugoj. Die Bischofsweihe 
des neuen Oberhirten Ioan Bălan wurde in Blaj am 18.X.1936 vollzogen, 
wobei dem neuen Hauptkonsekrator und Metropoliten Erzbischof Alexandru 
Nicolescu die Bischöfe Iuliu Hossu von Cluj-Gherla und Alexandru Rusu 
von Maramureş assistierten. 
Hier die Amtsvorgänger in der Döcese Lugoj: 
1. Alexandru Dobra (1854-1870; †13.IV.1870, Lugoj) 
2. Ioan Oltean (1870-1873; †29.X.1877, Beiuş) 
3. Victor Mihalyi de Apsa (1875-1895; †21.I.1918, Blaj) 
4. Demetriu Radu (1896-1903; †8.XII.1920, Bucureşti, Martyr im 
Senatsattentat) 
5. Vasile Hossu (1903-1912; †13.I.1916, Budapesta) 
6. Valeriu Traian Frenţiu (1912-1922; †11.VI.1952, Sighet, Martyr) 
7. Alexandru Nicolescu (1922-1936; †5.VI.1941, Blaj) 
8. Ioan Bălan (1936-1959; †4.VIII.1959, Martyr) 
9. Ioan Ploscaru (als Geheimbischof 1959-1990, 1990-1995; 
†31.VII.1998, Lugoj) 
10. Alexandru Mesian (seit 20.XI.1995) 
Das Pontificat von Bischof Dr. Bălan war geprägt von der hohen 
Spiritualität und Gelehrsamkeit des Oberhirten und seiner Liebe und seinem 
Verständnis für die Gläubigen. Besonders in den Jahren während des II-ten 
Weltkrieges und folgende veröffentlichte Bischof Bălan mehrere 
Diöcesan-Pastoralschreiben von grosser religiöser Tragweite und 
Aussagekraft zur Stärkung der Glaubenstreue seiner Diöcesanen. 
Viele Jahre war Bischof Bălan von den politischen Machthabern an der 
Ausübung seiner Apostolischen Arbeit gehindert. In seiner eigenen 
Glaubenstreue pro Ecclesia et Pontifice blieb er dennoch Vorbild bis zu 
seinem Ableben/ Ermordung am 4.VIII.1959. 
Sein Bischofsschicksal ist als Martyrium anzusehen und so gilt Bischof 
Bălan als Servus Dei in Rahmen des Beatificatiosprozesses in der Diöcese 
Lugoj. 
HOFRAT DR.MANFRED KIEREIN 
(VIENA/WIEN) 

Dr. IOAN BĂLAN, MARTYRUS PRO FIDE 
Pentru prima dată am auzit de Dr. Ioan Bălan, episcopul Lugojului în februarie 
1969, când într-o scrisoare coadjutorul său Ioan Ploscaru se referea la însărcinarea primită
din partea ordinariului său şi-mi trimitea două documente provenite de la episcopul Ioan 
Bălan pentru colecţia mea de autografe episcopale. 
Dr. Ioan Bălan, născut în 11 februarie 1880 în Teiuş, arhidieceza Făgăraşului, 
hirotonit preot în 5 iulie 1903 (stil nou), este al optulea episcop al diecezei Lugojului, 
create prin bula pontificală „Apostolicum Ministerium” în 26 noiembrie 1853, de către 
fericitul Papă Pius IX. Hirotonirea episcopală a noului păstor Ioan Bălan a fost împlinită
la Blaj în 18 octombrie 1936, consacrator principal fiind arhiepiscopul mitropolit 
Alexandru Nicolescu, avându-i ca asistenţi pe episcopii Iuliu Hossu de Cluj-Gherla şi 
Alexandru Rusu al Maramureşului. 
Oferim aici şirul întâi-stătătorilor diecezei Lugojului: 
1. Alexandru Dobra (1854-1870, †13.IV.1870, Lugoj) 
2. Ioan Oltean (1870-1873, †29.XI.1877, Beiuş) 
3. Victor Mihalyi de Apsa (1875-1895, †21.I.1918, Blaj) 
4. Demetriu Radu (1896-1903, †8.XII.1920, Bucureşti, ucis în atentatul de la Senat, 
de către bolşevici) 
5. Vasile Hossu (1903-1912, †13.I.1916, Budapesta, înhumat la Gherla) 
6. Valeriu Traian Frenţiu (1912-1922, †11.VI.1952, Sighet, martir) 
7. Alexandru Nicolescu (1922-1936, †5.VI.1941, Blaj) 
8. Ioan Bălan (1936-1959, †4.VIII.1959, Ciorogârla, înhumat la Bucureşti) 
9. Ioan Ploscaru (administrator apostolic 1959-1990, episcop diecezan între 
1990-1995, †31.VII.1998, Lugoj) 
10. Alexandru Mesian, din 20.XI.1995 
Pontificatul lui Ioan Bălan a fost impregnat de o înaltă spiritualitate, de erudiţia 
înaltului păstor şi de dragostea şi înţelegerea sa pentru credincioşi. 
Mai ales în vremurile tulburi din timpul şi următoare celui de-al doilea război 
mondial, episcopul Ioan Bălan a dat pastorale pentru întărirea şi încurajarea credincioşilor. 
Mulţi ani a fost chinuit episcopul Bălan de către puterea politică, pe când dorea 
să-şi împlinească lucrarea sa apostolică. 
În fidelitatea sa personală a credinţei pro Ecclesia et Pontifice a rămas neclintit 
până la trecerea în veşnicie (martiriul) din 4.VIII.1959. 
Soarta sa episcopală a fost împlinită în martiriu, astfel că episcopul Ioan Bălan este 
un Rob al Domnului, dorindu-se accelerarea procesului său de beatificare din dieceza 
Lugojului. 
DR.MANFRED KIEREIN,
Consilier Aulic 
(Viena)













"


sursa : WiKipedia ; Sfaturi pentru urmaşii în Hristos

"Nimicnicia şi absurdul vieţii"


"Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
lar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum- ce sens plecarea?

Un joc ce se repetă e viaţa- şi tu ştii:
Câştigul e durere şi moartea fără nume.
Ferice de copilul sfârşit în prima zi,
Mai fericit acela ce n-a venit pe lume.

Spun unii că există un Creator, şi zic
Că pentru a distruge, fiinţe a creat.
Fiindcă sunt urâte? Dar cine-i vinovat?
Sau pentru că-s frumoase? Nu mai pricep nimic.

Credinţă şi-ndoială, eroare şi-adevăr,
Ca boaba unei spume, uşoare sunt şi goale.
Opacă sau bogată în irizări de cer,
Această boabă-i chipul şi tâlcul vieţii tale.

Când am să plec din lume n-au să mai fie flori,
Nici chiparoşi, nici buze, nici vin cu-arome fine.
Nici zâmbet, nici tristeţe, nici înserări şi zori.
Nu va mai fi nici lumea- căci gândul meu o ţine.

Un punct pierdut e lumea în haosul imens
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis,
Zădarnic este gândul, iar existenţa- vis.


Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă.
lar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă
Şi apoi în cutia neantului ne-aruncă.

Tu ai să pleci spre ziuă sau poate chiar diseară.
E timpul să bei vinul cu sufletul uşure.
Tu te compari, nebune, cu o comoară rară
Şi crezi că hoţii-aşteaptă cadavrul- să ţi-l fure?

Toti cei care plecarâ au adormit pe rând
În pulberea săracă a vanităţii lor.
Să bem, şi-ascultă-aicea amarul adevăr:
Tot ce-a spus fiecare, o, Saki, a fost vânt.

Durere şi mâhnire în lumea nesfârşită,
Cu mii de taine plină - alt lucru n-am găsit.
Ai vrut mai mult să afli, o, inimă-ostenită,
Dar astăzi, la plecare, nu ştim de ce-am venit.

Se-ntunecă. Mesenii extenuaţi de viaţă
Au adormit. În umbră, priviţi ce palizi sunt!
Întinşi şi reci! Tot astfel vor fi şi în mormânt.
N-aduceti lampa! Morţii nu mai au dimineaţă.

Vreau beat să fiu într-una şi-aş vrea să dorm mereu.
Am renunţat să aflu ce-i bine şi ce-i rău.
Durerea, bucuria- la fel sunt pentru mine.
Căci zâmbetu-i solia tristeţii care vine.

Tu eşti, bătrână lume, palatul trist în care
Aleargă nopţi şi zile, spre moarte galopând.
Şi unde şahi de-a rândul visară fiecare
Mărire sau iubire - şi s-au trezit plângând.

Mă-ntreb: ce-mi aparţine cu-adevărat? Ce rost
Avui, când fără urmă am să mă pierd în moarte?
Un scurt incendiu-i viaţa. Văpăi de toţi uitate,
Cenuşă spulberată-n vânt: un om a fost.

N-aş fi venit aicea de-aş fi putut alege.
Şi chiar dacă-aş fi liber, spuneţi-mi, unde-aş merge?
Să nu te naşti mai bine-i. Dar cum să evităm?
...Acum însă că suntem - de ce să mai plecăm?".............

........................................................................................................
(Omar Khayyam - Nimicnicia şi absurdul vieţii)


4 august 2013 by Viorica Crainic

Bine v - am regăsit!

"Nu te teme de viitor, nu plânge după trecut". (Percy Bysshe Shelley )

 

Mondialele de kaiac-canoe juniori şi tineret.

Felicitări!

Echipajul feminin al României de kaiac-4 500 m, compus din Florida Ciuta, Elena Meroniac, Iuliana Croitoru şi Daniela Varona, şi-a adjudecat medaliile de bronz în prima zi a finalelor Campionatelor Mondiale de kaiac-canoe pentru juniori şi tineret U-23 de la Welland (Ontario/Canada), Informează Agerpres. Departajarea intre echipajul României şi cel al Rusiei, care a câştigat argintul, s-a făcut la fotografie, cele două echipe fiind foarte apropiate înainte de linia de final.
Proba a fost câştigată de Ungaria, în 1'36"432/1000, urmată de Rusia - 1'37"905/1000, la numai 9 miimi, în 1'37"914/1000, sosind în tinerele kaiaciste românce.
În cealaltă finală de sâmbătă cu prezenţa românească, cea pentru juniori la canoe-1 1.000 m, sportivul roman Valentin Carp a ocupat locul 4, în 4'03"401/100. Medalia de aur a fost cucerită de kazahul Serghei Emelianov - 3'55"753/1000, cea de argint - ungurului Kristof Khaut - 3'57"040/1000, iar cea de bronz ucraineanului Pavlo Altuhov - 3'59"473/1000.

Cristian David: Românii din străinătate pot fi un vector al modernizării ţării.


Românii din străinătate pot fi un vector al modernizării ţării prin utilizarea capitalului uman, dar şi încurajându-i să îşi investească în România economiile acumulate în anii de muncă peste hotare, afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David.
"În primul rând, mediul economic din România trebuie să fie extrem de primitor şi să îi încurajeze pe românii stabiliţi în alte state să îşi investească economiile pe care le-au făcut în cei câţiva ani de când lucrează acolo. Pe de altă parte, statul român ar putea veni cu un anumit fond de susţinere a acestor proiecte investiţionale în sectoare bine dirijate. Vorbim de acele domenii unde aceste investiţii sunt necesare şi au un potenţial de exploatare, pentru a putea genera locuri de muncă, de exemplu agricultură şi sectorul serviciilor. Pe scurt, ne trebuie un cadru propice pentru investiţii, noi locuri de muncă, salarii mai atractive. Ştiu, par deziderate greu de atins, dar nu imposibil. Există deja un program pentru susţinerea IMM-urilor, dar trebuie suplimentate resursele necesare", a spus Cristian David.

Guvernul României : Cu cât vor fi plătiţi membrii comisiei de selectare a consultantului în vederea vânzării acţiunilor pe care le mai deţine statul la Romtelecom.

Hotărârea de Guvern privind vânzarea acţiunilor pe care le mai deţine statul la Romtelecom a fost publicată vineri, 2 august, în Monitorul Oficial. Actul prevede şi indemnizaţiile pe care le vor primi membrii comisiei, dar şi ai secretariatului tehnic, care vor selecta consultantul ce va oferi statului toată asistenţa necesară vânzării pachetului de 45,99% din acţiuni. în documente se menţionează că indemnizaţia membrilor comisiei de evaluare şi selectare a consultantului, inclusiv a preşedintelui comisiei se stabilieste într-un cuantum lunar de maxim 2500 lei.

    "(6) La finalizarea procesului de vânzare de acţiuni la Societeta Comerciala 'Romtelecom' - SĂ, fiecare dintre membrii comisiei de evaluare şi selectare a consultantului şi ai secretariatului tehnic va beneficia, pentru activitatea desfăşurată, în funcţie de sumele aprobate în bugetul privind activitatea de privatizare al Ministerului pentru Societatea informaţională, de câte o indeminzatie, astfel:
    a) indemnizaţia membrilor comisiei de evaluare şi selectare a consultantului, inclusiv a preşedintelui comisiei se stabilieste într-un cuantum lunar de maxim 2500 lei;
    b) membrii secretariatului tehnic beneficiază de o indemnizaţie lunară reprezentând până la 50% din indemnizaţia lunară a membrilor comisiei de evaluare şi selectare a consultantului" se menţionează în Hotărârea de Guvern publicata vineri în Monitorul Oficial.

Palatul Voievodal Mogoşoaia : "Târgul 100 Metode de educaţie Nonformală".

Peste 700 de cercetaşi, mici şi mari, din ţară şi din străinătate (Argentina, Bulgaria, Franţa, Spania, Slovenia) participă sâmbătă şi duminică, la Palatul Voievodal Mogoşoaia la "Târgul 100 Metode de educaţie Nonformală", cu ocazia Centenarului Cercetăşiei. Cercetaşii desfăşoară, timp de două zile, 100 de metode de educaţie nonformală puse în practică sub formă de ateliere scurte, de aproximativ 1-3 ore. Metodele sunt active, interactive şi creative, au caracter inovativ plecând de la vorbire în public, teatru forum, photo-voice, bibliotecă vie, storytelling, origami, noduri cercetăşeşti, animaţie stradală la treasure hunting, improvizaţie şi multe altele.

Organizaţia Naţională "Cercetaşii României" (ONCR), reînfiinţată în 1990, este cea mai mare mişcare neguvernamentală de tineret din România, cu aproximativ 2.500 de membri în 61 de centre locale răspândite în toată ţara. Organizaţia naţională este integrată în cercetăşia mondială prin apartenenţa ei ca membră cu drepturi depline a Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout şi este singura din ţară recunoscută ca atare. Organizaţia mondială numără în prezent peste 31 milioane de membri activi în 216 ţări şi teritorii, existând doar trei ţări în lume care nu au organizaţii de cercetaşi.

IGPR: Peste 140 de infracţiuni economice, depistate în ultima săptămână.

Peste 140 de infracţiuni economice au fost depistate de poliţiştii structurilor de investigare a fraudelor în ultima săptămână, fiind cercetate aproximativ o sută de persoane suspectate de comiterea acestor fapte, informează IGPR într-un comunicat remis duminică AGERPRES.
"În perioada 26 iulie - 1 august, sub coordonarea Direcţiei de Investigare a Fraudelor din IGPR, în urma acţiunilor şi controalelor desfăşurate, la nivel naţional, poliţiştii formaţiunilor de investigare a fraudelor au depistat 141 de infracţiuni economice", se arată în comunicatul citat.
Potrivit IGPR, poliţiştii au descoperit, în ultima săptămână, 43 de infracţiuni de evaziune fiscală, opt delapidări, şase infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, patru fapte prevăzute de legislaţia privind spălarea banilor, o faptă privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale şi 26 infracţiuni de uz de fals.
De asemenea, poliţiştii cercetează 39 de înşelăciuni, patru infracţiuni de abuz în serviciu, două fapte de fals material în înscrisuri oficiale, o faptă prevăzută de Codul Vamal, două fapte de corupţie, două fapte prevăzute de Codul Fiscal, o infracţiune de contrabandă şi două fapte de fals intelectual.

MAE: Norvegia susţine aspiraţiile legitime ale României de aderare la Spaţiul Schengen.

''Ca urmare a apariţiei în presa română a unor ştiri de presă potrivit cărora Norvegia ar fi anunţat că se opune aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, MAE face următoarele precizări: Niciun oficial guvernamental norvegian nu a făcut recent vreo declaraţie publică în sensul articolului menţionat. Din contră, cu prilejul întâlnirilor avute la diverse niveluri cu oficialităţile norvegiene, partea română a fost asigurată de faptul că Norvegia susţine aspiraţiile legitime ale României de aderare la Spaţiul Schengen, având în vedere statutul şi relaţiile speciale pe care Norvegia le are cu UE'', se subliniază în comunicatul MAE.
''La nivelul Ambasadei României la Oslo nu există informaţii privind existenţa vreunui ONG norvegian care să strângă semnături pentru o petiţie contra aderării ţării noastre la Schengen. Libertatea de mişcare a cetăţenilor statelor membre UE (una dintre cele 4 libertăţi fundamentale) este garantată prin Tratatele de Aderare la Uniune şi nu are legătură directă cu apartenenţa la Spaţiul Schengen. Astfel, din momentul aderării României la UE, cetăţenii români pot călători liber în Spaţiul Economic European, deci şi în Norvegia, indiferent de apartenenţa ţării noastre la Spaţiul Schengen'', se precizează în comunicat.

Yémen: Forţele de securitate în alertă în faţa ambasadelor occidentale închise la Sanaa.


Forţele de securitate din Yemen erau, duminică, în stare de "alertă întărită" în faţa ambasadelor SUA, Marii Britanii, Franţei şi Germaniei, închise în urma avertismentului la ameninţări Al-Qaida lansat de Washington, relatează AFP.
Membri ai forţelor speciale, înarmaţi şi susţinuţi de blindate, erau duminică dimineaţa în faţa celor patru misiuni diplomatice, precum şi ale altor ţări occidentale, care nu au precizat când intenţionează să-şi redeschidă sediile."Noi suntem deja în stare de alertă, dar ne-am dublat vigilenţa", a declarat un poliţist, potrivit agenţiei menţionate.
SUA, Marea Britanie, Franţa şi Germania au decis să-şi închidă ambasadele lor la Sanaa, duminică, după anunţul făcut de Washington privind intenţia sa de a-şi închide 22 de consulate şi ambasade şi lansarea unei alerte asupra riscului ridicat de atentate Al-Qaida în luna august.

Egipt : Mediere americană în criza apărută.

Un important emisar american, secretarul de stat adjunct al SUA William Burns a efectuat sâmbătă în Egipt o misiune de mediere pentru a încerca să găsească o soluţie la periculosul conflict dintre partizanii preşedintelui islamist Mohamed Morsi şi puterea deţinută de armată, relatează AFP.
Vizita efectuată de responsabilul american pare a fi una dintre ultimele şanse pentru evitarea unei confruntări între poliţie şi miile de militanţi ai Fraţilor musulmani care protestează la Cairo împotriva unei lovituri de stat militare.

SUA : Reuniune la vârf la Casa Albă.

O reuniune la vârf consacrată ultimelor ameninţări teroriste emise de Al-Qaida s-a desfăşurat sâmbătă la Casa Albă, în urma închiderii temporare a mai multor ambasade americane din lumea arabă, din Israel, precum şi din Afganistan şi Bangladesh, conform unui comunicat oficial publicat în cursul serii, informează AFP.
Prezidată de consilierul pentru securitate naţională Susan Rice, reuniunea s-a ţinut în prezenţa secretarului de stat John Kerry, a secretarului apărării, Chuck Hagel şi a secretarului securităţii interne, Janet Napolitano.
De asemenea, la întrunire au participat şi şefi ai CIA, FBI şi ai Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA), precum şi ambasadoarea SUA la ONU, conform comunicatului emis de Casă Albă.
Preşedintele Barack Obama nu a asistat la această întrunire care a avut drept obiectiv "studierea mai aprofundată a situaţiei şi a măsurilor complementare", dar a fost informat cu privire la conţinutul discuţiilor purtate.

ŞTIRI METEO

 

LUNI, 5 AUGUST 2013


Vremea în România se va menține frumoasă și călduroasă în cea mai mare parte a țării. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 26 și 36 de grade Celsius, iar cele minime între 10 și 20 de grade, ușor mai ridicate pe litoral și în Dealurile de Vest. Cerul va prezenta înnorări în regiunile nordice, unde izolat vor fi ploi slabe de scurtă durată. Vântul va sufla slab și moderat.
Pe litoral cerul va fi senin, iar maxima zilei va atinge 27°C.
În Bucureşti temperatura maximă va atinge la amiază 30° Celsius. Cerul va fi variabil, cu soare.


PERSONALITĂŢI

Percy Bysshe Shelley

Percy Bysshe Shelley (n. 4 august 1792, d. 8 iulie 1822) a fost unul dintre cei mai importanți poeți ai romantismului englez, criticii considerându-l unul dintre cei mai de seamă lirici ai literaturii de limbă engleză.
Faima i-au adus-o poemele clasice Oyzmandias, Odă vântului de apus (Ode to the West Wind), Odă unei ciocârlii (To a Skylark) și Mascarada anarhiei (The Masque of Anarchy), care sunt printre cele mai populare și cele mai lăudate poeme de limbă engleză. Cu toate acestea, lucrările sale majore sunt poemele vizionare Prometeu descătușat (Prometheus Unbound), Alastor, Adonis (Adonais), Revolta islamului (The revolt of Islam), precum și piesa neterminată Triumful vieții (The Triumph of Life). Familia Cenci (The Cenci) și Prometeu descătușat sunt piese dramatice scrise în cinci, respectiv patru acte. De asemenea, a scris romanele în stil gotic Zastrozzi și St. Irvyne sau Cavalerul de Rozacruce (St. Irvyne, or the Rosicrucian), precum și proză scurtă Asasinii (The Assassins) și Colosseumul (The Coliseum).A scris versuri închinate fraternității și luptei pentru înlăturarea tiraniei: Crăiasa Maab; Laon și Cythna care a fost denumit apoi Revolta Islamului, Masca Anarhiei.

SCHIȚE PENTRU DOI OAMENI POLITICI ÎN 1819

Ca doi corbi înfometați
Stând la pândă într-un pom
Greu de ani, înverșunați,
Croncănind că apucați
Când miros vreun hoit de om;

Sau ca două cucuvăi
Ce din tainiţele crunte
Taie noaptea cu ochi răi
Când pe cer se sting văpăi
Iară luna se ascunde;

Sau ca doi rechini, pândind
Lângă-o insulă-n Atlantic,
Vreo corabie, vorbind
Despre prada ei, cu jind
Și cu sufletul romantic.

Sunteți dou hulpavi ereți;
Două scorpii sub o stâncă;
Doi lupi crânceni, hrăpăreți;
Doi corbi negri, certăreți;
Două vipere - și încă !

Shelley a fost de asemenea celebru pentru prieteniile sale cu John Keats și Lordul Byron. Cea de-a doua soție a lui Shelley a fost romanciera Mary Shelley, autoarea lui Frankenstein.
Shelley nu a trăit suficient să se bucure de succesul operei sale. Unele lucrări ale sale au fost publicate, dar nu puține, au fost mai apoi interzise după tipărire. Se spune că în timpul vieții nu a încasat mai mult de 50 de lire sterline din scrierile sale. Doar 50 de cititori, aproximativ, i-au citit lucrările până la moarte. În 1813, la vârsta de 21 de ani, a tipărit primul său poem Crăiasa Mab (Queen Mab), un poem radical și revoluționar, în 250 de exemplare. Crăiasa Mab a fost scrisă folosind excesiv un limbaj tehnico-ştiinţific și imortalizând recomandări morale pentru societatea oropsită din lumea industrializată.

 În seara zilei de 7 iulie, Shelley  se îmbarcă împreună cu Williams pe ambarcaţiune "Ariel", în ciuda zăpușelii prevestitoare de furtună.
La 18 iulie a fost găsit, pe plajă de lângă Via Reggio, cadavrul poetului naufragiat; a lui Williams fusese aruncat de mare ceva mai departe, cu o zi înainte, iar cadavrul tânărului marinar Charles Vivian - care-l ajută pe Williams să manevreze ambarcațiunea - avea să fie găsit abia peste trei săptămâni. Din buzunarele hainelor lui Shelley au fost scoase două cărți: un volum de poezii ale lui Keats și un volum al lui Sofocle.
La 16 august - pe plajă de la Via Reggio - cadavrul lui Shelley a fost ars în prezența lui Byron, a lui Leigh Hunt și a lui Trelawny. Ceremonia incinerării s-a desfășurat în tăcere, cu simplitatea și măreția ritualurilor funerare din vechea Eladă. Peste câteva ore, apropiindu-se de vatra încinsă, Trelawny a constatat cu uimire că inima poetului era încă întreagă: scoțând-o din flăcări, el i-a încredințat-o lui Hunt, care avea să i-o predea soției lui Shelley.

Augustin Bunea

Augustin Bunea (n. 4 august 1857, Vad, comitatul Făgăraș - d. 30 noiembrie 1909, Blaj, comitatul Alba de Jos) a fost un istoric și teolog greco-catolic român, membru titular al Academiei Române.
Primii ani de școală îi face la Școala Confesională din satul natal, apoi la Școala Grănicerească din satul vecin (la cca 3 km distanță de Văd), Ohaba, (azi în comună Șinca, din județul Brașov), încheind studiile primare în anul 1870. Studiile gimnaziale le face la Gimnaziul Românesc din Brașov (1870 - 1877), unde l-a avut coleg, între alții, pe Andrei Bârseanu, care îi va deveni bun prieten și colaborator în tot cursul vieții[3], iar apoi, începând din primăvara anului 1877, la Gimnaziul din Blaj. În toamna aceluiași an (1877), este trimis de către Mitropolitul blăjean Ioan Vancea, la Colegiul Urban Pontifical „De Propagandă fide” din Roma (1877 - 1882), unde a obținut doctoratul în teologie și în filosofie (1882). Încă înainte de terminarea studiilor superioare, este hirotonit preot la Roma, în 1881, în biserica grecească, „Sf. Atanasie”, de către arhiepiscopul grec Ștefan Stefanopoli. A fost angajat în serviciul Cancelariei mitropolitane din Blaj (1882-1886), profesor la Academia Teologică de acolo (1886-1888), ocupând catedra de teologie dogmatică; a fost secretar mitropolitan (1888-1895), canonic mitropolitan (din 1895), având și alte demnități în cadrul Mitropoliei Blajului.
A fost co-fondator al săptămânalului bisericesc-politic „Unirea”, apărut la Blaj, în 1890, alături avându-i pe Vasile Hossu, dr. Alexandru Grama, dr. Victor Smighelschi și dr. Izidor Marcu.
Augustin Bunea a publicat un mare număr de lucrări privitoare la istoria Transilvaniei și mai cu seamă de istorie bisericească, pe baza unor izvoare inedite până atunci. A fost prieten apropiat cu savantul istoric Nicolae Iorga și cu Andrei Bârseanu, fostul său coleg de la Brașov, cunoscut mai ales prin culegerea de folclor din Ardeal[4], făcută împreună cu cehul Jan Urban Jarník.
În 1901 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1909 a fost numit membru titular. A fost membru al secției istorice a Astrei, de la Sibiu.
Augustin Bunea a decedat la Blaj, comitatul Alba de Jos, azi județul Alba, la 30 noiembrie 1909, la puțin timp după alegerea să ca membru titular al Academiei Române, fără să mai aibă posibilitatea de a-și rosti Discursul de Recepție.

Louis Armstrong

Louis Armstrong (n. 4 august 1901, New Orleans, Louisiana - d. 6 iulie 1971, New York City), poreclit „Satchmo”, a fost un trompetist și cântăreț de jazz, unul din exponenții cei mai reprezentativi ai "stilului New Orleans" în muzică de jazz executată în Chicago în jurul anilor 1920 - 1930.
Louis Armstrong, născut în New Orleans (Louisiana) a avut o copilărie zbuciumată. Părinții săi s-au despărțit la puțin timp după nașterea sa. A fost încredințat să fie crescut unei mătușe, Josephine. A încercat pe rând diferite meserii (căruţaş, lăptar, vânzător ambulant, lustragiu). A fost atras de muzică din fragedă tinerețe, cânta la colțuri de stradă împreună cu grupuri improvizate, neavând posibilitatea și nici forța să folosească un instrument de suflat, care ar fi corespuns dorinței lui. Această practică muzicală spontană, neșlefuită i-a permis să dezvolte o intonație optimă și un deosebit simț al improvizației, caracteristică esențială a jazzului.

La 7 ani a cântat pe străzile orașului natal cu un cvartet de copii, la 13 ani a studiat cornetul și a condus orchestra școlii de corecție unde fusese internat pentru că a tras un foc de revolver în aer în noaptea de Anul Nou. După ce a fost eliberat, cutreieră străzile New Orleans-lui împreună cu o mică formație orchestrală simpatizată de populația orașului, executând, printre altele, bucata "When the Saints Go Marchin'in", care, ani mai târziu, avea să fie una din piesele sale cele mai interpretate. În cursul acelor peregrinări prin oraș, îl întâlnește pe Joe Oliver, considerat cel mai bun cornetist din New Orleans, supranumit "King Oliver", care îi dă lecții de trompetă, îl acceptă în formația sa și, într-o seară, Armstrong îl substituie cu succes pe trompetistul orchestrei, Kid Ory, el însuși o celebritate locală. Abia în noiembrie 1918, stimulat de performanțele efectuate pe "riverboats" - mici vase ce navigau pe Mississippi - începe să învețe notele muzicale și să descifreze partituri, devenind astfel un muzician profesionist complet.
În anul 1922 se mută la Chicago, care devenise în acea vreme centrul muzicii de jazz, în continuă dezvoltare. În această perioadă a maturizării sale artistice, Louis Armstrong.

Este angajat de "King Oliver", venit și el la Chicago, în formația "Creole Jazz Band", unde are posibilitatea ca trompetist solist să-și desfășoare întreaga virtuozitate pe care o dobândise între timp. Într-adevăr, iubitorii de jazz sunt unanimi în a recunoaște în execuțiile lui "Satchmo" inventivitate, fantezie ritmică și melodică, unite cu un impresionant volum sonor și un timbru de neuitat. În anul 1924 părăsește formația lui Oliver și intră în "Big Band"-ul lui Fletcher Henderson din New York, un colos al jazz-ului, care dispunea de una din cele mai bune orchestre ale timpului, cu interpreți de prestigiu. Cu această orchestră, Armstrong are posibilitatea să înregistreze discuri având ca parteneri celebrități ca Sidney Bechet, Bessie Smith și mulți alții. Se hotărăște să se dedice carierei de solist și înregistrează "Hot Fives and Hot Sevens", transformând jazz-ul în una din cele mai înalte expresii ale muzicii, cu sunetul clar și briliant al trompetei sale și cu vocea sa răgușită, pornită parcă din fundul gâtlejului. Urmează o serie de succese și, datorită prezenței sale carismatice, contribuie la ruperea oricăror bariere rasiale, devenind unul din primii "stars" de culoare în muzică americană.
În ultimii ani ai vieții, Louis Armstrong personifică la cel mai înalt nivel muzica de jazz și devine, împreună cu formația sa "All Stars", ambasadorul acestui gen în întreaga lume. Tendința comercializantă a unor impresari lipsiți de scrupule nu l-a scutit însă nici pe el de anumite concesii făcute succeselor ieftine, printre altele în unele filme pe care le-a turnat. Louis Armstrong, "The King of Jazz", cum a mai fost numit, se îmbolăvește, din păcate de cancer la gât. Deși medicul îi spune să renunțe la trompetă, Armstrong nu poate să o facă și în cele din urmă moare în ziua de 6 iulie 1971, în casa sa din cartierul Queens al orașului New York.

La mulţi ani!

Cezara Dafinescu

Cezara Marinella s-a născut pe 4 august 1948 , la Sibiu într-o familie foarte unită, formată de tata, Traian, general de armată şi mama medic, care nu-i refuzau nimic. A fost crescută mai mult de bunica sa, avocat, de origine poloneză “ Tarcinscki / Potorscki ! “, decât de părinţi, deoarece mama ei a fost nevoită să se ducă la facultate, pentru a deveni medic. Aşa că fetiţa a rămas în grija bunicii sale care nu numai că îi făcea toate nazurile şi poftele, dar uneori îi mai făcea şi lecţiile.După ce a împlinit opt ani paraseşte Sibiul şi vine împreună cu părinţii la Bucureşti.
Urmează doi ani de balet clasic dar pentru că este prea înaltă face sport. Se înscrie la liceul sportiv, devine campioana naţională de atletism la juniori, merge în străinătate...este colega de lot cu Mihaela Penes şi Ilie Năstase dar un accident – o ruptură profundă de muşchi îi întrerupe cariera sportivă.
Deşi părinţii o doreau medic, la îndemnul unui prieten se înscrie la Teatru şi cu trei poezii de Toparceanu pica cu succes, dar o ia Sergiu Nicolaescu la o filmare, ceeace o motivează şi anul următor intra cu succes.
A absolvit Institutul de Arta Teatrală şi Cinematografica în 1973, clasa profesorului universitar Moni Ghelerter luând la examenul de diploma nota 10. În anul trei de facultate se căsătoreşte cu George Motoi, un actor celebru din Cluj, la acea vreme, ce filmase “ Serata “ şi era în mare vogă, adulat de public, după o lună după ce-l cunoscuse şi în anul patru devine mămica unei fetiţe.După absolvire este repartizată la Teatrul Naţional din Bucureşti.Printre cele mai cunoscute roluri în care actriţa a încântat publicul prin talentul şi expresivitatea interpretării, se număra : Silvia, în "Sa nu-ţi faci prăvălie cu scara", de Eugen Barbu, Alta, în "Act veneţian", de Cămil Petrescu, Domnica, în "A treia teapa", de Marin Sorescu, Wanda, în "Gaiţele", de Al. Kiriţescu, Sendy, în "Zbor deasupra unui cuib de cuci", de D. Wasserman, Miză, în "Titanic vals", de T. Musatescu, Gloria, în "Nu se ştie niciodată", de Bernard Shaw, şi Arkadina, în "Maşinăria Cehov", de Matei Visniec, Mama în „Patimile Sfântului Tommaso d'Aquino" după Alex Mihai Stoenescu, regia Grigore Gonţa, 2005 sau Ana în „Încă-i bine" de Rodica Popescu Bitănescu, regia Rodica Popescu Bitănescu, 2008.În film merita amintite rolurile din "Al patrulea gard de lângă debarcader", în regia Cristianei Nicolae, "Războiul de independenta", în regia lui Sergiu Nicolaescu, "Dumbrava minunată", în regia lui Gh. Naghi, "Secretul lui Nemesis", în regia lui Geo Saizescu, dar şi cel din coproducţia romano-franceza "Şobolanii roşii".

După o căsătorie de 23 de ani cu actorul George Motoi, ea cunoaşte la 45 de ani ,“ marea dragoste “ : omul de afaceri Gelu Fronea, s-a îndrăgostit nebuneşte, divorţează în 1997, soţul se consolează în braţele tinerei actriţe Giliola Coconcea , şi ea se căsătoreşte cu acesta. Acesta era extrem de gelos, după cum afirma actriţa : "Cariera mea a cam fost afectată pentru ca Gelu nu ştia cum să mă oprească. Era foarte gelos. Venea la spectacole, stătea în fata şi se uita cum eu mă pupam acolo cu Florin Piersic, care era partenerul meu pe scena. Îl iubeam foarte mult pe soţul meu şi în perioada în care am fost cu el refuzam roluri, cariera era pe planul doi"
Când, în 2003 omul de afaceri decedează în urma unui stupid accident de motocicletă, actriţa este atât de bulversata şi deznădăjduita încât se retrage din activitate, se închide în casa şi se îmbolnăveşte de bulimie.Are o fiică, din căsătoria cu George Motoi şi doi nepoţi, Andrei şi Petru.

S -A ÎNTÂMPLAT ÎN 4 AUGUST...............

Evenimente

   
    1693: Monahul Dom Pérignon (1638–1715) a inventat șampania, băutură care a primit acest nume de la regiunea Champagne din nordul Franței.
    1789: În Franța a fost abolit sistemul feudal.
    1851: Misionarul și exploratorul David Livingstone a ajuns pe cursul superior al Zâmbezi.
    1892: Lizzie Borden găsește cadavrele mutilate ale tatălui și mamei ei vitrege în casa lor din Massachusetts. Acesta a dus la unul din cele mai faimoase procese de crimă din Statele Unite. Fiica omului de afaceri, Lizzie Borden, a fost arestată și acuzată dar a fost pusă în libertate din lipsă de probe.
    1914: Izbucnirea primului război mondial: Germania invadează Belgia; ca răspuns, Marea Britanie declară război Germaniei. Statele Unite își proclamă neutralitatea.
    2005: Începe prima conferință internațională Wikipedia la Frankfurt, Germania.
    2007: NAŞA a lansat sonda Phoenix Marş Lander, care ulterior a găsit dovezi ale existenței apei pe planeta Marte.

S -a născut în............

    1792: Percy Bysshe Shelley, poet englez (d. 1822)
    1805: William Hamilton, matematician irlandez (d. 1865)
    1834: John Venn, matematician englez (d. 1923)
    1857: Augustin Bunea, istoric și teolog român, membru al Academiei Române (d. 1909)
    1859: Knut Hamsun (Knut Pedersen), scriitor norvegian, laureat al Premiului Nobel (d. 1952)
    1870: Simion Sanielevici, matematician român de etnie evreiască, membru de onoare (1948) al Academiei Române (d. 1963)
    1884: Béla Balázs, om de litere, ziarist, teoretician maghiar (d. 1949)
    1900: Vasile Pavelcu, psiholog român, membru al Academiei Române (d. 1991)
    1901: Louis Armstrong, muzician american (d. 1971)
    1928: Romulus Cristescu, matematician român
    1929: Yasser Arafat, politician palestinian (d. 2004)
    1948: Cezara Dafinescu, actriță româncă
    1961: Barack Obama, politician american, al 44-lea președinte al SUA, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe 2009

Decese


    1526: Juan Sebastian del Cano, navigator spaniol (n. 1460)
    1859: Jean Vianney, preot (n. 1786)
    1875: Hâns Christian Andersen, scriitor danez (n. 1805)
    1879: Ștefan Micle, fizician român, profesor universitar (n. 1820)
    1900: Jean Joseph Etienne Lenoir, inventator, inginer francez de origine valonă (n. 1822)
    1900: Isaac Levitan, pictor rus (n. 1860)
    1953: Francisc Șirato, pictor și grafician român (n. 1877)
    1957: Washington Luís Pereira de Sousa, politician brazilian (n.1869)
    1959: Ioan Bălan, episcop român unit, deținut politic (n. 1880)
    1959: Nicolae Dărăscu, pictor român (n. 1883)
    1997: Jeanne Calment, cel mai logeviv om din lume, în vârstă de 122 ani și 164 de zile (n. 1877)
    2000: Victor Parhon, critic român de teatru (n. 1943)
    2003: Valentina Crețoiu, soprană română (n. 1909)


Virgil Ierunca Fenomenul Pitesti ( Pdf )


Are doar 37 de pagini ... trebuie citita  și văzuta ! O istorie care nu se învață la școală . 

Ei  încearcă sa revină , ei se reinstalează ,ei iar nu se mai tem de nimic . 

NU ... trebuie lăsați ...trebuie șterși de la "butoane " odată pentru totdeauna !


Eroii nu mor niciodată!







Ceea ce s-a petrecut la inchisoarea din Pitesti intre 1949 si 1952 merita un loc aparte in inspaimantatorul repertoriu al ororilor concentrationare ale veacului al XX-lea. "Fenomenul Pitesti" apartine aceluiasi registru, la care vine insa cu o trasatura specifica: utilizarea sistematica a torturarii detinutilor de catre alti detinuti. Ideea ii apartine pedagogului sovietic Makarenko (1888-1939), specialist in delincventa juvenila si partizan al reeducarii detinutilor tineri cu ajutorul detinutilor mai vechi, aflati pe calea cea buna, dar facand parte din aceeasi clasa de varsta. Virgil Ierunca povesteste una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra. Detinuti torturati cu un sadism de-a dreptul extravagant -- daca sadismul poate fi astfel --, tortionarii lor impunandu-le sa tortureze la randul lor, ca sa li se conteste insasi calitatea de victime. In ultima faza a ciclului, nefericitii sunt constransi sa-si tortureze cei mai buni prieteni, ca dovada a convertirii lor launtrice. Toata lumea a fost torturata, toata lumea a torturat. Cei morti acolo si cei care au supravietuit au fost privati pana si de propria lor nefericire. Virgil Ierunca a avut curajul sa intre in acest infern si sa-i devina istoric, pentru edificarea generatiilor viitoare.














Si vazut ! Fenomenul Pitești - „Reeducare". Mai mult decât tortură. Genocidul Sufletelor


 

O istorie care nu se învață la școală

 


Eroii nu mor niciodată !

sâmbătă, 3 august 2013

Gânduri de seară..................

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.



Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Sub stele de ieri,
sub trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.(Lucian Blaga)

Dorul

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii. (Lucian Blaga)

















  

GREVA MINERILOR DIN VALEA JIULUI - 1977


GREVA MINERILOR DIN VALEA JIULUI :1 - 3 august 1977

Greva minerilor din Valea Jiului  a avut loc între 1 și 3 august 1977, fiind una dintre mișcările de protest cele mai ample din perioada comunistă. Valea Jiului este o zonă minieră importantă a României, cu un număr mare de muncitori. Greva cea mai mare, care a precedat-o pe cea din 1977 a fost Greva minerilor din Lupeni, din 1929.


Minerii din Valea Jiului au lucrat întotdeauna în condiții foarte grele. Chiar și cu folosirea tehnologiei celei mai moderne - ceea ce nu era cazul în minele României socialiste din anii 1970 - lucrul în minele de cărbune era greu și periculos. Accidentele de mină erau destul de dese. De exemplu, pe 2 noiembrie 1972, în urma unei explozii au murit 43 de oameni la Mina Uricani.
Anul 1977 a fost un an greu pentru economia României. Urmările crizei energetice mondiale începută în 1973-74 încă erau resimțite pe deplin, iar cutremurul din 4 martie 1977 a îngreunat și mai mult situația. În pofida acestor greutăți, Ceaușescu nu a acceptat reducerea cifrelor de plan și a insistat ca toți indicatorii stabiliți anterior să fie îndepliniți.
La scurt timp după mișcarea pentru drepturile omului Charta 77 inițiată în Cehoslovacia, un protest similar, a fost organizat și în România, de dizidentul Paul Goma. La 23 martie 1977, minerul din Valea Jiului, Dumitru Blaj a plecat la București pentru a semna apelul lui Goma. Nota sa adresată scriitorului a fost citită ulterior la Radio Europa Liberă, și ca urmare, Blaj a fost criticat în fața colectivului de muncă, degradat pe post de vagonetar, apoi supraveghetor la un depozit de lemne. El a murit în anii ’80 în circumstanțe dubioase.
Pe 30 iunie 1977 a fost adoptată Legea nr. 3 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, care interzicea plata simultană a salariului și pensiei de invaliditate (erau mulți mineri care au ieșit la pensie cu grad de invaliditate III, și mai lucrau în mină), și prevedea schimbarea limitei de vârstă de pensionare a minerilor de la 50 la 52 de ani. Tot în aceeași perioadă programul de lucru a fost mărit de la 6 la 8 ore.
Minerii erau nemulțumiți și de aprovizionarea proastă cu bunuri de consum, de munca prelungită peste program (inclusiv duminicile), de condițiile de locuit și trăi precare.
Pe 14 iulie 1977, minerul Gheorghe Dumitrache („Ispitu”) a trimis un memoriu („Spinoasa mărturisire”) la CC al PCR, Ministerului Minelor și Televiziunii Române, dar nu i s-a răspuns imediat. A fost arestat după încetarea grevei din august, și condamnat la doi ani de închisoare pentru „instigare și ultraj la bunele moravuri.”
Greva propriu-zisă a început la Mina Lupeni pe 1 august 1977 și a fost încheiată pe 3 august 1977.
În primele momente, unii mineri au propus ca o delegație de-a lor să plece la București, dar s-a renunțat la această idee, poate și datorită faptului, că trenurile erau oprite. Unii șefi de sectoare au încercat să împiedice organizarea greviștilor, dar minerii au reacționat prompt, câteodată dur. Greviștii au luat legătura cu alte mine din Valea Jiului (pe vremea aceea erau 10 mine în Valea Jiului: Anina, Aninoasa, Bărbăteni, Dâlja, Livezeni, Paroșeni, Petrila, Petroșani, Uricani, Vulcan) și cu populația orașelor pentru a strânge cât mai mulți simpatizanți, și s-au adunat până la urmă în curtea Minei Lupeni, unde țineau discursuri revendicative. Cifrele provenite din surse diferite referitoare la numărul participanților variază între 10 000 și 40 000 (chiar 90 000). Cei care susțin cifrele mai scăzute greșesc, întrucât se bazează numai pe numărul de angajați, și nu iau în considerare membrii de familie și alte persoane din afară care s-au alăturat greviștilor (din simpatie sau numai din curiozitate).
Greviștii sunt organizați și conduși de câțiva lideri, în special de muncitorii Constantin Dobre, Gheorghe Maniliuc și inginerul Jurcă. Acesta din urmă se retrage în scurt timp în planul doi, lăsând conducerea în mâinile primilor doi. Din București au fost trimiși să poarte tratative doi reprezentanți de frunte ai puterii: secretarul CC al PCR Ilie Verdeț, Gheorghe Pană, președintele Consiliului Central al UGSR și ministru al muncii, și Constantin Băbălău, ministrul Minelor, Petrolului și Geologiei, cărora li se alătură șefi locali ai conducerii de partid și de stat, în special Clement Negruț, primarul și primul-secretar de partid din Petroșani. Primul secretar al județului Hunedoara, Ilie Rădulescu era în concediu la Karlovy Vary (Cehoslovacia).
Ilie Verdeț și Clement Negruț se deplasează la fața locului, dar minerii nici nu au încercat să negocieze cu ei, și au cerut să discute direct cu secretarul general. Cei doi au fost sechestrați în ghereta portarului de la intrarea nr. 2 a Minei Lupeni.
Conform relatărilor lui Constantin Dobre, Maniliuc i-ar fi amenințat cu moartea pe cei doi activiști superiori de partid, pe Verdeț chiar trântindu-l de perete de câteva ori. Ilie Verdet neagă categoric episodul sechestrării: "E o prostie… Eu nu am fost bruscat, nu am fost agresat". Ilie Verdeț a mai făcut și alte declarații importante despre începuturile grevei: "Nu a existat comitet de grevă, care să pregătească greva. Nu au fost revendicări formulate. A fost, doar, acest protest în legătură cu legea pensiilor. Comitetul de grevă s-a format în timpul desfăşurării grevei, mai ales spre sfârșit".
Între timp, se infiltrează în zonă și oamenii Securității, dar sunt deocamdată pe poziție de așteptare. Autoritățile întăresc paza obiectivelor importante din zonă, în mod deosebit a depozitelor de arme.
La insistența greviștilor, Verdeț îl sună prin telefon pe Ceaușescu, care se afla în concediu pe litoralul Mării Negre. Ceaușescu își întrerupe concediul, și se deplasează mai întâi la Craiova, apoi la Târgu-Jiu și Deva, și preia comanda trupelor de Securitate și a funcționarilor de partid, care vor fi angajate în stingerea focarului protestatar. Când Ceaușescu ajunge în curtea Minei Lupeni, numărul participanților la manifestație se dublează. Atmosfera este tensionată, dar sunt totuși voci în mulțimea care la sosirea primului om al țării strigă „Ceauşescu şi minerii!”, dar treptat se aud lozinci din ce în ce mai ascuțite, ca „Lupeni '29!” (aluzie la greva din 1929), „Jos burghezia proletară!”.

Constantin Dobre citește în fața lui Ceaușescu revendicările minerilor, constând din 26 de puncte cu caracter tipic sindicalist, referitoare la programul de lucru, norme, pensii, aprovizionare, locuințe, investiții. Ceaușescu prezent la fața locului timp de circa 3 ore, la început se arată refractar, la care greviștii vociferează, se aud de câteva ori huiduieli, fluierături, se scandează chiar „Jos Ceauşescu!”. El cedează până la urmă, mai ales după ce gardul depozitului de lemne se prăbușește brusc sub greutatea minerilor urcați pe el, producând un zgomot infernal și speriind pe cei prezenți. Ceauşescu promite să îmbunătățească condițiile de muncă și de trai ale minerilor, și în final este aplaudat. Un miner tânăr entuziasmat (poate un om al partidului său Securității) a propus ca lui Nicolae Ceaușescu să-i fie atribuit titlul de „miner de onoare”.

După o asemenea dezamorsare a situației, secretarul general - obosit și epuizat și el - părăsește locul în mijlocul escortei sale. Revine la Petroșani, unde s-a desfășurat un miting după moda vremii, cu urale și aplauze prelungite, în cadrul căruia nici nu s-a pomenit de greva din Lupeni.
În perioada imediat următoare grevei nu au fost represalii. S-a hotărât ca până la 31 decembrie 1977 pensionarii de invaliditate care lucrează să-și păstreze atât pensia cât și salariul. Ceaușescu a ordonat să fie satisfăcute unele din promisiunile sale, respectiv reducerea zilei de lucru de la 8 la 6 ore, aprovizionarea magazinelor din zonă a fost îmbunătățită, dar revendicările referitoare la limita de vârstă de pensionare și programul de lucru nu sunt îndeplinite.

După sărbătorirea Zilei Minerilor pe 8 august, vor începe acțiuni crunte de reprimare împotriva participanților mai activi la grevă.

În prima etapă, au fost organizate ședințe de partid și de sindicat, în care greviștii au fost catalogați drept elemente anarhiste, declasate, „oameni de nimic”, „derbedei”, „impostori”, „infractori” etc. Greviștii care erau membri de partid au fost sancționați sau excluși din PCR.

Forțele de Securitate și Miliție din zonă au fost dublate, iar după 15 septembrie au fost desfășurate unități militare (inclusiv blindate) în preajma tuturor minelor din Valea Jiului.

Organele specializate ale Securității, Miliției și procuraturii, au efectuat recunoașterea minerilor care au participat în mod activ la grevă. Au fost chemați la sediul Securității unii ingineri și șefi de sectoare pentru a identifica cu ajutorul fotografiilor și înregistrărilor filmate făcute pe ascuns a celor cu rol important în grevă. Cel puțin 600 de greviști au fost interogați la sediul Securității din Petroșani și maltratați de mai multe ori (lovituri la cap, strângerea degetelor la ușă etc.).  

Operațiunile Securității au fost conduse de generalii Emil Macri și Nicolae Pleșiță.

A urmat apoi întocmirea dosarelor penale. Se intentează procese de drept comun, cu acuzațiile de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice, și în cazurile mai grave de lovire și vătămare corporală. Au fost întocmite 150 de dosare, și în urma proceselor au fost internați la psihiatrie 50 de protestatari, au fost condamnați la închisoare între 2-5 ani 15 greviști:

  -  Constantin Ilie, Vasile Guzu, Gheorghe Costache, Adolf Flaman, Gheorghe Dumitrache și       Gheorghe Vitez : 2 ani pentru ultraj;
  -  Petru Daragics și Ion Toderașcu: 4 ani pentru ultraj și 1,5 ani pentru vătămare corporală;
  -  Alexandru Dabelea: 3 ani pentru ultraj și 1 an pentru vătămare corporală;
  -  Ioja Sortan: 3 ani pentru ultraj;
  -  Vasile Căilă: 2,5 ani pentru ultraj şi apologia infracțiunilor;
  -  Gheorghe Maniliuc: 3,5 ani pentru ofensă adusă autorității și 3 ani pentru ultraj;
 -   Carol Nagy: 5 ani pentru ofensă adusă autorității;
 -   Cornel Silvester: 3,5 ani pentru ofensă adusă autorității, 3 ani pentru ultraj şi 10 luni pentru lovire:
 -   Petru Petaca: 4 ani pentru ofensa adusă autorității, 3 ani pentru ultraj şi 1 an pentru lovire.

Pentru majoritatea condamnaților la închisoare, pedeapsa a trebuit ispășită la un loc de muncă în afara Văii Jiului, deci deportare și muncă corecțională. Au fost siliți să părăsească domiciliul și să se mute într-o localitate desemnată de autorități cel puțin 300 de greviști, împreună cu familiile lor. Au fost concediați între 2000-4000 de mineri.
După terminarea pedepsei, cei mai mulți au rămas sub stricta supraveghere a Securității, și hărțuiți ani lungi după evenimente.

Agenți ai Securității au fost angajați ca muncitori în mine, în scop de culegere de informații, supraveghere și chiar intimidare fizică. Au fost detașați sau angajați în întreprinderile miniere din zonă foști delincvenți de drept comun. Pentru a suplimenta lipsa de forță de muncă, au fost trimiși să lucreze la exploatările miniere și militari în termeni.

Pe termen lung, organele de partid au sporit activitatea ideologică în zonă. S-au ținut lecții de ideologie comunistă obligatorii, și diverse instituții de psihologie din București, la ordinele date de conducerea centrală, au făcut mai multe teste și sondaje în Valea Jiului.

Consecințe politice

„Greva a avut un caracter pașnic, dar protestele au fost ferme, categorice. Deși ea a prezentat un caracter revendicativ, Ceaușescu a revenit asupra prevederilor din Legea pensiilor și a regimului de lucru, promițând elaborarea unui program social și de îmbunătățire a condițiilor de viață, program care s-a făcut și în mare parte înfăptuit... După părerea mea, ca participant direct la acest măreț eveniment, greva din 1977 a reprezentat cea mai reușită manifestare a forței minerilor, care, fără jertfe, dar printr-un ridicat grad de organizare, a obținut toate revendicările.” (Ilie Verdeț)

Greva a avut repercusiuni importante și asupra aparatului de partid și de stat. Au fost schimbați din funcție mai mulți funcționari de partid și de stat, atât la nivel local, județean, cât și în București.
Cazul a fost dezbătut de ședința Consiliului de Stat din 3 septembrie, care a hotărât primele destituiri, și apoi - inclus pe ordinea de zi la cererea explicită a comunistului ilegalist Alexandru Sencovici - de Plenara CC al PCR din 26 octombrie 1977. Potrivit lui Ilie Verdeț, Ceaușescu a calificat greva din Valea Jiului din 1977 drept consecință a unei propagande necorespunzătoare. „La mijloc au stat probleme de conștiință. Adică muncă de propagandă slabă, nu s-au popularizat hotărârile partidului.” - ar fi declarat secretarul general al PCR.

Ilie Verdeț nu a fost făcut răspunzător pentru evenimente. În ședințele de partid care au urmat el a dat vina pe conducătorii locali pentru „unele lipsuri”, și a pledat consecvent pentru întărirea ordinii și disciplinei în sectorul mineritului, conform „indicațiilor prețioase” ale secretarului general. La 7 martie 1978, el a fost numit în funcția de prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și președinte al Comitetului de Stat al Planificării (după ce fostul președinte al C.S.P. Mihai Marinescu a fost epurat). La data de 29 martie 1979, Ilie Verdeț este desemnat în funcția de prim-ministru al Guvernului Republicii Socialiste Românie.
Gheorghe Pană  a primit un „vot de blam” la Plenara CC al PCR din 26 octombrie, și a fost schimbat din funcția de ministru al minelor.

Pe plan județean și local a fost schimbat primul-secretar al județului Hunedoara, Ilie Rădulescu, primii secretari orășenești și de întreprindere, atât de partid cât și de UTC, și conducătorii de la sindicate. Clement Negruț, primarul din Petroșani a rămas în funcție, probabil datorită reușitei adunării populare organizate de el la Petroșani, imediat după terminarea grevei. Ca o altă excepție, nici conducătorii orașului Vulcan nu au fost schimbați.
Opinia publică internă și internațională primea știri foarte puține despre grevă. Nu au fost informați nici măcar membrii CC al PCR. Numărul din 5 august 1977 al ziarului Steagul Roșu nici nu pomenea de grevă, ci scria de „vizită de lucru a tovarășului Nicolae Ceaușescu în Valea Jiului”.
Pentru a împiedica scurgerea de informații, Valea Jiului a fost declarată zonă interzisă până la 1 ianuarie 1978.Totuși, cu timpul, informațiile, din păcate, uneori deformate, încep să se scurgă spre  lumea din exterior.
Conform propriei sale aprecieri, Buletinul de informare a românilor din exil (prescurtat: BIRE sau B.I.R.E.) a fost prima publicație care a relatat în detaliu despre grevă minerilor în ediția din 16 septembrie 1977.
A doua sursă de informații a fost minerul maghiar Hosszú István, participant și el la grevă, care a subliniat lipsa oricăror tensiuni cu caracter național între minerii de diferite etnii. În 1986 el a acordat lui Neculai Constantin Munteanu un interviu, difuzat de Radio Europa Liberă și publicat de Mihnea Berindei sub titlul „La gréve des mineurs roumains en 1977. Un témoignage” (în: L’Autre Europe).
22 de mineri protestatari au reușit să trimită în numele altor 800 o scrisoare („Scrisoarea minerilor din Valea Jiului” finalizată pe 18 septembrie 1977) ziarului francez Libération, care a publicat-o în 12 octombrie 1977. O variantă prescurtată a acestei scrisori a fost publicată și în revista "Lupta"din 22 martie 1987.
Există și o a doua scrisoare a minerilor din Valea Jiului, apărută în 1984 în "Cuvântul românesc", semnată de „grupul de ingineri și muncitori mineri din Valea Jiului” care abordează și aspecte politice (inclusiv de politică internațională).

Liderii grevei și soarta lor ulterioară.
Constantin Dobre
Imediat după grevă, minerii i-au păzit locuința, ca să nu fie arestat, dar până la urmă a fost mutat forțat la Craiova, și angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Reparații Auto (IRA). Mai multe surse afirmă că a fost racolat de Securitate. Conform relatărilor lui Ilie Verdeț, în noiembrie 1977, Dobre era deja student la Academia Ștefan Gheorghiu, trimis de Inspectoratul Ministerului de Interne Craiova. Teodor Rusu (secretar cu probleme de propagandă la Comitetul municipal de partid, responsabil pentru zona estică a Văii Jiului, pentru orașul Petrila și pentru minele Lonea și Petrila) afirma pe baza unei discuții purtate cu Gheorghe Pană în vara anului 1978, la stațiunea Neptun, că Dobre ar fi avut o încercare nereușită de a-l vedea pe Ceaușescu, pentru a-i reproșa neîndeplinirea tuturor revendicărilor minerilor, dar a fost pasat la ministrul Muncii, Gheorghe Pană.
În anii 1980 a terminat la fără frecvență cursurile de economie ale Academiei Ștefan Gheorghiu (care pregătea activiști de partid), unde vine în contact cu Virgil Măgureanu, viitor șef al SRI. În zilele revoluției din decembrie 1989 a încercat să se implice în desfășurarea evenimentelor, dar nu a reușit să ocupe nici o funcție importantă.
Pompiliu Prip – avocatul minerilor în procesul reabilitării celor condamnați în 1977 – a afirmat, că Dobre s-a întors în Valea Jiului după fuga dictatorului, dar a avut a o primire rece din partea minerilor, și a plecat la București, unde a apărut pe 23 decembrie la televiziune, și „a vorbit în numele minerilor”.
În 1990 a fost numit casier al ambasadei României de la Londra.

În ianuarie 2007 intervine la Comisia Tismăneanu, care întocmise un raport în care era menționat decesul lui. În august 2007 sunt date publicității informații din dosarul de urmărire al lui Constantin Dobre (nume de cod „Dodu”). În 5 decembrie 2007, Dobre a publicat o scrisoare deschisă în care respingea afirmațiile lui Miron Cozma, conform cărora cel din urmă ar fi fost unul dintre conducătorii grevei din 1977.

Gheorghe Maniliuc
A fost arestat și interogat de Securitate. Dosarul său enumeră și antecedentele penale, conform cărora Maniliuc mai fusese condamnat la trei luni închisoare în 1953 pentru vătămare corporală, iar în 1968, la un an și jumătate pentru furtul unei motociclete, cu care a făcut un accident, și a rămas invalid. După grevă, a fost condamnat la trei ani și jumătate închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și ofensă adusă autorității, cu executarea pedepsei la locul de muncă. A fost despărțit de familie, care s-a întors în județul Suceava. La terminarea pedepsei a vrut și el să se întoarcă în satul natal, dar a murit în împrejurări suspecte.
Pe lângă Dobre și Maniliuc mai sunt menționați ca lideri ai grevei: inginerul Jurcă (care după primele momente ale grevei a preferat să treacă în panul doi), și o femeie – „șefa tineretului comunist din Lupeni” - care ar fi fost și ea închisă ulterior.
În aprilie 1990, Curtea Supremă de Justiție a casat sentințele de condamnare ale minerilor pronunțate de Judecătoria Petroșani la 16 și 17 septembrie 1977.
surse : (ro.wikipedia.org/wiki/Greva_minerilor_din_Valea_Jiului_din_1977)‎



Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More