14 august 2013 by Viorica Crainic

Bine v - am regăsit!

"Omul înţelept se adaptează lumii; cel lipsit de judecată persistă în încercarea de a adapta lumea la sine însuşi."(George Bernard Show)

Monica Macovei: Modificarea Legii ANI se va reflecta "foarte prost" în raportul MCV, cu efecte pe Schengen.

Fostul ministru al Justiţiei a explicat la RFI de ce sunt în incompatibilitate, în opinia sa, aleşii locali care se află în acelaşi timp în conducerea unor regii:
"Să luăm exemplul unui primar sau preşedinte de Consiliu Judeţean. El este ales full-time de oameni să conducă Primăria sau Consiliul Judeţean, deci o slujbă permanentă. În acelaşi timp, el este membru în AGA sau în Consiliul de Administraţie al unei companii, cu care Primăria unde el este primar are contracte. De exemplu, o companie de transport, o companie de energie termică, gaz, companie de electricitate, companie de apă-canal. Noi nu vom şti ale cui interese le reprezintă primarul: ale cetăţenilor, care, evident, vor preţuri mai mici la apă, gaz, canal, gunoi, electricitate sau ale companiei respective, care vrea un profit cât mai mare, ca atare şi un preţ mai mare".
"O altă mare problemă dureroasă este că există societăţi comerciale, firme, care lucrează pentru aceste companii şi regii autonome, de exemplu produc ţevi sau multe alte piese de care ele au nevoie şi care sunt conduse de oameni din partid şi banii se duc la partid, deci sunt firme controlate de partide, care produc bani pentru partide", spune Monica Macovei.
Monica Macovei declară că "premierul iarăşi se bagă unde nu e treaba lui şi intervine iarăşi în justiţie", în contextul Legii ANI.
"Eu reţin că a afirmat ceva de genul «Nu putem declara incompatibili atâţia primari, trebuie să găsim o soluţie». În opinia mea, asta este o intervenţie, pentru că nu e rolul lui să declare incompatibil pe nimeni, el nu se ocupă de incompatibilităţi, se ocupă ANI şi instanţele de judecată, acolo unde oamenii au contestat şi există procese pe rol", spune ea.
"Dacă sunt atât de mulţi primari, înţeleg peste o sută, în această situaţie, soluţia într-un stat de drept, adică unde se respectă legea, este că toţi primarii şi premierul să-şi adapteze comportamentul la lege, nu să modifice legea, ca să continue ei un comportament absolut păgubos pentru oameni. Asta este ideea, nu să găsim soluţii să salvăm primarii, ci să găsim soluţii ca aceşti primari să nu mai fie incompatibili, adică să le spunem clar: plecaţi din Consiliile de Administraţie ale acestor companii. Deci, nu trebuie modificată această lege".

Emil Boc : Ceea ce face Guvernul este un atac sistematic la creşterea economică pe termen lung a României.

Emil Boc a declarat, astăzi, într-o conferinţă de presă, că anul 2013 era "unul extraordinar de favorabil" pentru a avea o creştere economică de peste 3 la sută, dacă banii erau lăsaţi la investiţii.

"Ceea ce face Guvernul în momentul de faţă este un atac sistematic la ceea ce înseamnă creşterea economică pe termen lung a României. Nu este posibil ca la fiecare rectificare bugetară să iei bani de la investiţii şi să îi duci în altă parte. Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă, şi mă refer la, probabil, cel mai bun an agricol din istoria României. Cu toate acestea, creşterea economică este sub 2,2 la sută, dacă nu se dau bani pentru investiţii să nu ne aşteptăm la o creştere economică serioasă. Anul acesta era unul extraordinar de favorabil pentru a avea o creştere economică de peste 3 la sută, dacă banii erau lăsaţi la investiţii. Din nefericire, şi de această dată, banii sunt luaţi de la investiţii şi duşi pentru a satisface alte proiecte cu componentă electorală ale USL. Asta este realitatea crudă", a spus Boc.
"Guvernul de la Bucureşti sfidează Transilvania, sfidează legăturile de infrastructură cu Bucureştiul, demonstrând că nu le pasă ce se întâmplă peste Carpaţi. Zero lei pentru Autostrada Transilvania, este respectul pentru ceea ce înseamnă contribuabilul la bugetul de stat din această parte a ţării. Nici nu se arată la orizont vreo intenţie a Guvernului de a continua sau finaliza Autostrada Transilvania", a spus Emil Boc.

Mihai-Răzvan Ungureanu :  Alianţa DA îşi va prezenta candidatul la prezidenţiale până la începutul lunii decembrie.

"Variantă la prezidenţiale a Forţei Civice, varianta Alianţei pentru Dreptate şi Adevăr, opţiunea noastră de fapt, o veţi avea în fapt, sper eu, până la începutul lunii decembrie a acestui an. Înţelegerea noastră la nivelul Alianţei pentru Dreptate şi Adevăr, alianţă pe cale să se extindă, este de a sprijini un unic candidat la prezidenţiale. Şi înclinăm să luăm această decizie nominalizând persoana în cauză până la începutul lunii decembrie a acestui an", a declarat preşedintele Forţei Civice, Mihai-Răzvan Ungureanu, într-o conferinţă de presă.

Întrebat dacă Iniţiativa România Liberală se va alătura Alianţei DA, Ungureanu a spus că IRL le este oricum alături.
"Iniţiativa România Liberală este oricum alături de noi. Toamna acestui an ne va aduce în situaţia de a formaliza relaţia dintre Alianţa pentru Dreptate şi Adevăr şi IRL. Avem discuţii destul de avansate cu mai multe formaţiuni politice de centru-dreapta", a spus acesta.
"Există o matrice de candidat la Preşedinţie. Acea matrice, de fapt, o susţinem, nu vorbim de nume, nu vorbim de principii. Şi unul dintre aceste principii spune în felul următor: un preşedinte capabil să-şi asume prin greutatea poziţiei sale executive şi pe seama votului pe care-l are continuarea proceselor de reformă structurală a statului. Şi cred că există destule nume în politica românească, mai ales din generaţia căreia eu îi aparţin, capabile să facă acest lucru. (...) În condiţiile în care domnul Antonescu candidează cred că este o datorie civică a oricărui cetăţean al României să-l contracandideze", a adăugat preşedintele FC.
El a precizat că şi în privinţa candidaţilor pentru alegerile europarlamentare Forţa Civică va merge pe o "listă comună" în cadrul Alianţei DA.
"Suntem convinşi că o listă comună alcătuită din nume de notorietate naţională şi cu biografie profesională şi politică ireproşabilă pot aduce succes. Vorbesc în numele Alianţei pentru Dreptate şi Adevăr acum. Face parte din principiile fondatoare ale alianţei: listă comună la europarlamentare, candidat unic la prezidenţiale, colaborare pe politică strânsă în localele şi generalele din 2016", a precizat acesta.

Victor Ponta : Şi recunosc că am murit de râs.

Premierul Victor Ponta a declarat marţi seară la RTV :
"Nu ştiu să vă spun aşa ceva. Nu am pe nimeni în vizor, vreau să schimb pe X sau pe Y. La sfârşitul lunii avem, în primul rând, ca fiecare partid în parte, PSD, PNL, o serie de întâlniri cu toate structurile noastre politice culminând cu întâlnirea cu grupurile parlamentare, după care avem o acţiune comună a USL, cu grupuri, cu toţi parlamentarii, cu conducerile noastre politice şi acolo, dacă va fi cazul, vom lua decizii. Dar, practic, pregătim toată toamna politica".
"Până acum nu mi s-a întâmplat să susţin un om care nu are susţinere politică sau dacă a fost, mi-am asumat acest lucru şi partidul m-a sprijinit, dar nici nu m-am apucat să schimb pe cineva doar că nu-mi place mie. Nu aşa se face şi nu aşa funcţionează o echipă guvernamentală, din punctul meu de vedere. Există două tipuri de a face politică: există stilul domnului Băsescu, care în jur are numai slugi, pe care le schimbă ca pe şosete - că îi schimbă, că îi dă afară, că îi ia înapoi".

Premierul a precizat că a aflat despre convocarea CSAT de către preşedintele Băsescu pe chestiunea CFR Marfă după ce a coborât din avionul cu care a plecat în SUA, în vacanţă.
"Când am aterizat, da. Şi recunosc că am murit de râs. L-am sunat pe domnul Oprea (vicepremierul Gabriel Oprea - n.r.), i-am zis: 'du-te domnule, duceţi-vă miniştrii care sunteţi. Spuneţi-i (preşedintelui Băsescu - n.r.) să spună pe stenograma la CSAT dacă este ceva ilegal cu CFR-ul'. Eu le-am spus, e-n regulă. Astăzi, când am venit din vacanţă, am văzut că nu e nimic. Am semnat forma spre publicare la Monitorul Oficial (a Hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă - n.r.) pentru că, conform deciziei CSAT nu e nicio problemă de legalitate. Hotărârea astăzi am contrasemnat-o, probabil că se va publica mâine. Şi atunci, curg 60 de zile, timp în care trebuie să plătească preţul (firma câştigătoare -n.r.) şi să se finalizeze".
"Eu nu am mai vorbit cu preşedintele Băsescu. Data e foarte sigură, de la accidentul din Muntenegru. Preşedintele s-a dus atunci, a treia sau a patra zi, s-a dus la televizor... Nu faptul că a minţit: domne' ştiu că am (informaţia despre tragedia din Muntenegru - n.r.) de la şapte fără cinci, ci faptul că a folosit moartea unor oameni pentru o minciună politică. Eu am cerut tuturor instituţiilor statului să-mi comunice oficial şi mi-au comunicat oficial, servicii de informaţii, Ministerul de Externe, la ce oră fiecare om, fie ambasadorul nostru, fie din România, a aflat. Primul care a aflat a fost la opt şi douăzeci, deci la o oră şi jumătate de când zicea preşedintele că ştie. Faptul că preşedintele a minţit, că minte des, nu e asta problema, dar faptul că a minţit legat de moartea unor oameni mi s-a părut chiar şi pentru Băsescu, şi aici nu mai folosesc preşedintele, mai mult decât e acceptabil. Din acel moment şi până în această seară nici nu am mai vorbit şi nici nu intenţionez".

Partidul Conservator  : Susţine ofensiva împotriva corupţiei din aparatul public.

Partidul Conservator va dezbate în forurile autorizate măsura suspendării din partid a membrilor PC care ar putea fi implicaţi într-un dosar de corupţie care vizează fonduri publice, până la clarificarea cazului.

''Având în vedere dezbaterea privind posibilă implicare a unor membri PC într-un dosar de corupţie care vizează fonduri publice, Partidul Conservator precizează că, în conformitate cu Statutul partidului şi având în vedere probatoriul propus de procurori, va dezbate în forurile autorizate măsura suspendării din partid a acestora până la clarificarea cazului. Partidul Conservator susţine ofensiva împotriva corupţiei din aparatul public, militând însă constant pentru o justiţie obiectivă şi independentă de influenţe politice'', se arată într-un comunicat al PC transmis marţi AGERPRES.

Crin Antonescu: Susţin clarificarea legislativă a Legii ANI.

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat marţi că susţine iniţiativa primarilor pentru clarificarea Legii ANI în ceea ce priveşte incompatibilităţile. Antonescu a fost întrebat într-o conferinţă de presă dacă PNL va face presiuni pentru modificarea Legii ANI în ceea ce priveşte incompatibilităţile.
"Nu s-a pus nicio secundă problema presiunii asupra ANI. Ce presiune să facem asupra ANI? Când PDL avea foarte mulţi primari, mulţi dintre ei în aceeaşi situaţie, că nu s-au apucat 1.000 de oameni să facă şmecherii - aici avem chiar de-a face cu o problemă de sistem şi de interpretare a legii - ANI nu a sesizat chestiunea asta. Desigur, sunt 1.000 de primari, dar ce plăcut este pentru ANI să pigulească aşa câte unul. Iohannis, s-a nimerit Iohannis. Moloţ, s-a nimerit Moloţ. Nicuşor Constantinescu, doar n-o să-i ia pe toţi 1.000. Luăm pe sărite, cum vrem, ne împiedică cineva? Independenţa justiţiei, sigur", a afirmat Antonescu.

"Pe de altă parte, aşa cum primarul Klaus Iohannis a explicat, ei au fost în situaţia de a intra ca reprezentanţi ai administraţiei locale în aceste consilii, tocmai în condiţiile în care existau reglementări şi europene care practic cereau acest lucru. (...) Ceea ce cer primarii, din câte ştiu eu, cerere pe care o susţin, este să se facă o clarificare de natură legislativă", a susţinut liderul PNL.

De asemenea, el a susţinut că reacţia sa în cazul declaraţiilor liderului partidului maghiar Jobbik, Gabor Vona, a venit la trei zile după momentul în care au fost făcute deoarece Senatul este în vacanţă parlamentară.
"Instituţia unde lucrez şi pe care o conduc, Senatul României, nu este în activitate, este în vacanţă parlamentară, aşa este conform Constituţiei şi legilor care guvernează activitatea Parlamentului. Dacă nu este sesiune extraordinară, şi nu este, Parlamentul se află în vacanţă parlamentară. Nu este o instituţie care să aibă o activitate care să nu se bucure şi de participarea mea. (...) Eu consider (...) că rolul nostru, al celor care facem politică, lideri de partid, nu este acela de a oferi în permanenţă un duel al declaraţiilor şi al comentariilor. (...) Nu fac comentarii de pe plajă, nu povestesc cât am slăbit sau m-am îngrăşat. Încerc o comunicare esenţială", a spus Antonescu, punctând că afirmaţiile legate de Ungaria reprezintă o temă majoră, dar la care nu trebuie răspuns în cinci minute.
Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a susţinut marţi că încă nu şi-a încheiat concediul, arătând că va lua o decizie în următoarele 24 de ore dacă va pleca din nou.

Codrin Ştefănescu: ANI îşi bate joc atât de alegători, cât şi de aleşi.

Secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ştefănescu, consideră că Agenţia Naţională de Integritate (ANI) 'îşi bate pur şi simplu joc atât de alegători, cât şi de aleşii locali, punând în pericol chiar siguranţa naţională' şi susţine că se poate ajunge la blocarea administraţiei la nivel naţional.
"Dacă cifra vehiculată până în prezent, de aproximativ 1.200 de aleşi locali aflaţi în stare de incompatibilitate, este reală, avem în mod clar o problemă sistemică care poate duce la blocarea administraţiei la nivel naţional. Mai mult, este inadmisibil ca pe o hibă a legii să creezi degringoladă în toată administraţia publică din ţară doar dintr-un exces de zel ce confirmă, încă o dată, că această instituţie a fost şi rămâne fidelă regimului băsist". spune social-democratul.
"De altfel, şefii ANI cunosc faptul că legea în baza căreia lucrează nu corespunde cu legislaţia europeană în domeniu care, din contră, consideră ca obligatorie prezenţa aleşilor locali în consiliile de administraţie ale instituţiilor subordonate administraţiilor publice. Practic, ANI profită în mod suspect de faptul că o modificare a Legii 161/2003 actualizată (privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei) este posibil să nu se aplice retroactiv, dar şi de faptul că suntem pe o zonă aflată sub monitorizarea Comisiei Europene", mai spune social-democratul.

CFR Călători: Biletele de tren se vor scumpi cu  10% de la 1 septembrie.

Preţul biletelor de tren s-ar putea majora cu cel mult 10% de la 1 septembrie a.c., dacă proiectul de ordin aflat în prezent pe site-ul Ministerului Transporturilor va trece de şedinţa Comisiei de Dialog Social, programată să se desfăşoare săptămâna viitoare, a declarat miercuri, pentru AGERPRES, Alina Predescu, purtătorul de cuvânt al CFR Călători.
"Proiectul de ordin al ministrului Transporturilor pentru creşterea tarifelor pentru transportul feroviar public de călători se află la ora actuală pe site-ul ministerului, urmând ca săptămâna viitoare să intre în şedinţa Comisiei de Dialog Social, unde vor fi prezenţi şi reprezentanţii sindicatelor. Dacă proiectul va trece de comisie în forma actuală, atunci biletele s-ar putea scumpi cu maximum 10%. Creşterea tarifelor se va face însă diferenţiat, în cazul rutelor de navetă sau a celor turistice urmând să se aplice un procent minim de majorare", a afirmat Alina Predescu.

Ionel Blănculescu : Datele economice sunt încurajatoare, dar consumul intern îşi va reveni abia în 2015.

"Datele sunt încurajatoare, dar nu pot fi transferate în nivelul de trai, reprezintă mai mult date statistice, date economice, care arată un trend pozitiv. Concluzia acestor date este că ne aflăm pe un trend pozitiv. Acest lucru nu face decât să încurajeze economia românească să continue demersurile, care vor fi încununate cu mai mult succes în toamna acestui an, când producţia agricolă va aduce un plus de creştere economică', a afirmat Ionel Blănculescu, consilier onorific al premierului şi proprietarul unei companii de consultanţă financiară.
"Creşterea economică este firavă la momentul de faţă. Când creşterea economică se va consolida şi va depăşi 4-4,5%, atunci consumul intern cu certitudine va creşte. Consumul intern va reveni la un nivel satisfăcător în anul 2015, iar anii 2015-2018 vor fi ani foarte buni ai economiei româneşti", a apreciat consilierul primului ministru.

BNR  : Monede dedicate împlinirii a 100 de ani de la naşterea Mariei Tănase.

Banca Naţională a României (BNR) lansează în circuitul numismatic, miercuri, o monedă din argint, una din tombac cuprat şi un set de trei monede (din aur, din argint şi din tombac cuprat) dedicate împlinirii a 100 de ani de la naşterea cântăreţei Mariei Tănase (25 septembrie 1913 - 22 iunie 1963).
 Monedele din aur, din argint şi din tombac cuprat vor fi ambalate, separat, în capsule de metacrilat transparent. Monedele din argint, din tombac cuprat şi seturile vor fi însoţite de broşuri de prezentare a acestei emisiuni numismatice, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate al emisiunii, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central.
Tirajul pentru această emisiune este de 500 de bucăţi monede din argint, 250 de bucăţi monede din tombac cuprat şi 100 de seturi monede (din aur, argint şi tombac cuprat).
Preţurile de vânzare sunt: 300 de lei/bucată, exclusiv TVA, pentru monedă din argint, inclusiv broşura de prezentare; 80 de lei/bucată, exclusiv TVA, pentru monedă din tombac cuprat, inclusiv broşura de prezentare; 1.810 lei/bucată, exclusiv TVA, pentru setul de trei monede (din aur, din argint şi din tombac cuprat), inclusiv broşura de prezentare.
Monedele din aur, din argint şi din tombac cuprat dedicate împlinirii a 100 de ani de la naşterea Mariei Tănase au putere circulatorie pe teritoriul României.
Lansarea în circuitul numismatic a monedelor din argint, din tombac cuprat şi a setului de monede se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

Cluj : Ghid turistic al Clujului în alfabetul Braille.

Primarul Emil Boc a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, că noul ghid arată faptul că autorităţile sunt atente la turiştii care ajung să viziteze oraşul.

"Lansăm în premieră în România primul ghid turistic al oraşului pentru nevăzători realizat de Primăria Cluj-Napoca în cadrul proiectului european «La pas prin oraşul comoară». Ghidul a fost tipărit într-un tiraj de 200 de exemplare cu sprijinul profesorilor de la Liceul pentru Deficienţi de Vedere din Cluj-Napoca. Dacă va fi cazul vom suplimenta tirajul. Acest ghid arată dimensiunea europeană a oraşului şi grijă faţă de toţi turiştii, cărora le sunt puse la dispoziţie material informative de toate genurile. Pentru noi, persoanele nevăzătoare sunt cetăţeni ai oraşului, au aceleaşi drepturi şi merită aprecierea noastră", a spus Boc.
Emanuel Boboiu, profesor la Liceul pentru Deficienţi de Vedere Cluj-Napoca, a citit din ghid şi a spus că ideea editării acestuia este "foarte bună".
"Destul de rar se întâmplă să găsim astfel de material turistice accesibile pentru nevăzători. Era nevoie, cu siguranţă, de un astfel de ghid, să ne putem informa şi noi alături de persoanele văzătoare", a afirmat Boboiu.
Ghidul cuprinde informaţii despre istoria municipiului Cluj-Napoca, edificii religioase, statui, palate, muzee, artă şi cultură, dar şi informaţii practice pentru turişti.
Tipărirea ghidului a costat 2.000 de euro.

Angela Merkel : Creşterea taxelor ar fi "otravă" pentru economia Germaniei.

Creşterea taxelor ar fi "otravă" pentru economia Germaniei, a declarat cancelarul german Angela Merkel, în contextul campaniei pentru alegerile parlamentare programate în luna septembrie.
Angela Merkel a reluat după o vacanţă de două săptămâni campania propriei formaţiuni, CDU, respingând acuzaţiile că are o abordare excesiv de precaută. Cancelarul a invocat divergenţe de opinie "foarte clare" cu opoziţia social-democrată în privinţa taxelor. Peer Steinbrueck, candidatul desemnat de social-democraţi (SPD) pentru postul de cancelar în eventualitatea în care partidul va forma guvernul, a promis că va majora taxele, transmite Bloomberg.
"Pot indica multe controverse" între marile partide, a afrmat Merkel într-un interviu acordat postului de televiziune Phoenix. Merkel începe miercuri un tur electoral care include 56 de oraşe germane.
De asemenea, Merkel a negat că ar avea intenţia să nu ducă până la capăt un eventual nou mandat de cancelar, după ce în presa germană au apărut informaţii că s-ar putea retrage în câţiva ani.

Rusia : Vor fi  închise peste 700 de şcoli.

Rusia va închide anul acesta peste 700 de şcoli din cauza problemelor demografice, a anunţat miercuri şeful serviciilor sanitare ruse, Ghenadi Onişcenko, relatează AFP.
"Ne aşteptăm la închiderea a 733 de şcoli, din care 464 în Rusia centrală. Înţelegeţi de ce: nu sunt copii", a declarat Onişcenko, citat de agenţia Interfax. Circa 44.000 de şcoli îşi vor deschide porţile în Rusia la 1 septembrie, începutul noului an şcolar, pentru a primi 13 milioane de elevi, potrivit aceleiaşi surse.
Rusia, care numără în prezent peste 143 de milioane de locuitori, a pierdut mai mult de cinci milioane de locuitori după căderea URSS, în 1991, iar studiile publicate în ultimii ani previzionează un declin demografic important.

Eurostat  : Uniunea Europeană precum şi cele 17 state din zona euro au ieşit din recesiune în trimestrul al doilea.

Uniunea Europeană precum şi cele 17 state din zona euro au ieşit din recesiune în trimestrul al doilea, graţie unei creşteri a Produsului Intern Brut de 0,3% (în ambele zone) comparativ cu primul trimestru al acestui an, conform unei estimări preliminare publicate miercuri de Oficiul european pentru Statistică (Eurostat), transmite AFP. Cifrele publicate de Eurostat sunt superioare estimărilor analiştilor, care în cazul zonei euro mizau pe o creştere de 0,2% în perioada aprilie-iunie 2013, după şase trimestre consecutive de contracţie care corespund celei mai lungi recesiuni din istoria zonei euro.
Primele două economii din zona euro (Germania şi Franţa) au înregistrat creşteri economice peste aşteptări, 0,7% şi respectiv 0,5%. O altă veste bună este că Portugalia a ieşit din recesiune în al doilea trimestru al acestui an, graţie unui avans al PIB de 1,1%, prima creştere a PIB-ului înregistrată în ultimii doi ani.
"Dacă zona euro a ieşit din recesiune, criza datoriilor din cele mai fragile ţări nu s-a încheiat încă", estimează Jonathan Loynes, analist la Capital Economics.

În cazul României, potrivit datelor preliminare publicate miercuri de Institutul Naţional de Statistică /INS/, în al doilea trimestru din 2013, PIB a înregistrat o creştere anuală cu 1,3% pe seria brută şi cu 1,2% pe seria ajustată sezonier. De asemenea, Produsul Intern Brut în trimestrul ÎI 2013 a fost, în termeni reali, mai mare cu 0,3% comparativ cu trimestrul I 2013 (date ajustate sezonier).

Egipt  : Violenţe la Cairo.

Cel puţin 200 de susţinători ai preşedintelui demis Mohamed Morsi au fost ucişi şi câteva mii au fost răniţi miercuri în asaltul forţelor de ordine împotriva a două pieţe pe care aceştia le ocupau la Cairo, relatează EFE, care citează declaraţii ale Fraţilor Musulmani. Pe pagina de internet a Fraţilor Musulmani (islamişti), aceştia au mai scris că autorităţile egiptene au arestat mai mulţi manifestanţi în timpul operaţiunilor. Islamiştii au precizat că, printre răniţi, există şi minori. Totodată, Fraţii Musulmani au denunţat faptul că forţele de poliţie au deschis focul împotriva unor manifestanţi care se strânseseră în moscheea Al Istiqama, situată în apropierea pieţei Nahda.
Televiziunea de stat a transmis că cel puţin 200 de simpatizanţi ai Fraţilor Musulmani au fost reţinuţi în timpul operaţiunilor şi că poliţia a reuşit deja să evacueze piaţa Nahda. Potrivit Xinhua, televiziunea de stat a transmis imagini de la faţa locului în care se vedea cum poliţia demonta corturile protestatarilor. Nu a fost posibil să se confirme bilanţul cu privire la numărul de morţi şi răniţi din surse independente. Un ziarist AFP a numărat cadavrele a 17 manifestanţi, dintre care unii au fost ucişi de gloanţe.
Totodată, guvernul a anunţat blocarea circulaţiei feroviare pentru a împiedica organizarea de manifestaţii în afara capitalei Cairo.

ŞTIRI METEO

Administraţia Naţională de Meteorologie a actualizat, astăzi, informarea meteo de caniculă, disconfort termic, instabilitate atmosferică, care va fi valabilă de miercuri de la ora 10:00 până vineri la ora 06:00
Astăzi, vremea se menţine caniculară în Oltenia, Muntenia, Dobrogea, sudul Moldovei şi al Banatului, zone în care disconfortul termic va fi accentuat. În aceste regiuni se vor înregistra frecvent temperaturi maxime în jur de 35 de grade, iar în Lunca Dunării de 37 de grade.
Joi 15 august,  disconfortul termic se va menţine ridicat în Dobrogea, sudul şi estul Munteniei, precum şi în sudul Olteniei, unde indicele temperatură-umezeală (ITU) va atinge şi va depăşi uşor pragul de 80 al disconfortului termic, iar maximele termice vor fi de 34...36 de grade.
Totodată, începând din după-amiaza zilei de miercuri şi până în dimineaţa zilei de vineri, vor fi intervale cu instabilitate atmosferică accentuată. Se vor semnala averse, descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului, pe arii extinse la munte, dar şi în centrul, nordul, nord-estul şi sud-vestul teritoriului şi pe spaţii mai restrânse în celelalte zone. Ploile vor avea şi caracter torenţial, izolat va cădea grindină, iar cantităţile de apă vor depăşi 30...35 l/mp.

PERSONALITĂŢI

John Galsworthy

John Galsworthy (n. 14 august 1867 - d. 31 ianuarie 1933) a fost un prozator englez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932.
John Galsworthy s-a născut la 14 august 1867 la Kingston Hill(comitatul Surrey), într-o familie de juriști a căror bunăstare a prosperat sub domnia reginei Victoria. Împreună cu frații și surorile lui, el a crescut în casele din ce în ce mai splendide, pe care tatăl său, mare proprietar funciar, le construiește în apropierea Londrei. După studii întreprinse la Harrow și apoi la Oxford, el intră în barou, dar curând va părăsi această profesie. O idilă nefericită îl deprimă atât de mult, încât tatăl lui îl trimite într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia este obligat să se familiriazeze cu dreptul maritim. În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrietenește cu un ofițer maritim de origine poloneză care-și povestește minunat aventurile sale de marinar și contrabandist. Această întâlnire cu Joseph Conrad, care deja își terminase primul său roman, va trezi în el tentația de a deveni scriitor. Debutează în literatură sub numele său adevărat, în 1904, cu romanul The Island Pharisees ("Insula fariseilor"), care are parte de o primire obișnuită. Va primi totuși pentru acest manuscris, ca și pentru celelalte, sfaturi avizate și susținerea unui consilier literar, pe cât de talentat pe atât de influent, Edward Garnett, faimosul editor care a jucat un rol la fel de decisiv pe lângă Joseph Conrad, D. H. Lawrence și Arnold Bennett. Succesul îl cunoaște cu cea de-a doua lucrare: The Man of Property (1906). John Galsworthy "amorsează" saga familiei Forsyte pe care o va completa cincisprezece ani mai târziu, și unde domină acel personaj fascinant care este Soames.  Va apăra sindicalismul, în Strife (1909) sau va denunța oroarea recluziunii criminale, în Justice (1910) cu atâta vigoare, încât Winston Churchill, pe atunci ministru de Interne, va reforma sistemul penitenciarelor britanice.John Galsworthy excelează în arta portretului. Este un atent observator al trăsăturilor care relevă calități sau defecte rezultând din determinarea socială a personajelor. Compasiunii sale sincere, izvorâtă dintr-o înțelegere sensibilă a nedreptăților ca și a victimelor epocii, i se adaugă însă uneori tendințe moralizatoare tradiționale scrisului englezesc. Scriitorul a apărut unora dintre criticii sau comentatorii săi ca un om care-și zugrăvește personajele sub multiple aspecte, abținându-se însă de a le judeca. În fapt, prin însăși alegerea și punerea în valoare a unei trăsături sau a alteia, Galsworthy își conduce cititorul spre o anume apreciere a oamenilor și faptelor lor. Copleșit de onoruri, John Galsworthy primește în 1929 Ordinul Meritului, după ce refuzase, cu 11 ani în urmă, titlul de cavaler, oferit de Coroană. Fondează în 1921 Clubul PEN, celebra asociație internațională de scriitori, cu sediul la Londra, devenindu-i primul președinte. O dată cu Sfârșit de capitol, un nou triptic care va prelungi trilogiile precedente, el descrie lenta eroziune a unei alte familii, cu tradiții mai vechi și de sorginte mai aristocratică decât cea a familiei Forsyte. Cu puțin înainte de moartea scriitorului, în 1932, un premiu Nobel pentru literatură vine să încoroneze această operă, în care satira socială este temperată de nostalgia unei lumi revolute. Galsworthy nu va putea să-și primească personal acest premiu, încetând din viață în ziua de 31 ianuarie 1933.

Steve Martin

Inconfundabilul actor de comedie Steve Martin s-a născut la data de 14.08.1945 în Waco, Texas, Statele Unite ale Americii. Ocupă locul 6 în topul 100 al celor mai buni actori de comedie. Este, fără îndoială, unul dintre cele mai versatili şi de succes actori de public. În adolescenţă a lucrat la scoala The Magic Shop, în Disneyland, în care a învăţat să facă animale din baloane şi să jongleze, ceea ce-i va folosi mai târziu în filme. Nu toată lumea ştie că înainte de a deveni actor Steve Martin a câştigat un premiu Emmy pentru scenariul showului TV "The Smothers Brothers Comedy Hour". În anul 1978 lui Steve Martin i s-a oferit primul său rol pe marele ecran în filmul muzical Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Bând.


A studiat la universitatea Garden Grove High School. Pentru a scăpa de renumele de simplu comedian, Steve Martin a debutat în 1988 pe scena într-o adaptare reuşită a piesei Aşteptându-l pe Godot, după care în 1992 a repetat performanţa cu piesa "Leap of Faith".

S -A ÎNTÂMPLAT ÎN 14 AUGUST......

Evenimente

    1826: O comisie a Academiei verifică metoda descrisă de Jerome Balard pentru obținerea unui nou element:               bromul. Rezultatele se confirmă.
    1914: Mina de diamante The Big Hole de la Kimberley, Africa de Sud se închide. Din 1871, aici s-au excavat  22,5 milioane de tone de pământ și s-au obținut 2722 kg de diamante.

    1945: Philippe Pétain, șeful regimului de la Vichy, este condamnat de un tribunal francez la moarte prin  împușcare. Charles de Gaulle îi va comuta sentința la închisoare pe viață, datorită
vârstei înaintate și a meritelor   din timpul Primului Război Mondial.

Philippe Pétain (Henri Philippe Benoni Omer Joseph Pétain) (n. 24 aprilie 1856 – d. 23 iulie 1951) a fost un mareșal al Franței care a ocupat funcția de Șef al Statului în Regimul de la Vichy (Chef de l'État Français) din 1940 până în 1944. Pétain, care în 1940 avea 84 de ani, a fost cel mai în vârstă șef al statului francez din toate timpurile.
Erou din primul război mondial, acțiunile sale din timpul celui de-al doilea război mondial l-au adus în fața tribunalului care l-a condamnat la moarte cu anularea drepturilor și onorurilor civice și militare pentru înaltă trădare și colaboraționism cu Germania nazistă. Condamnarea la pedeapsă capitală a fost comutată de Charles de Gaulle în închisoare pe viață. În zilele noastre, Pétain este considerat un trădător, iar pétainisme este un termen peiorativ folosit pentru definirea unui anumit tip de politică reacționară.
Pe 22 iunie, Pétain a semnat armistițiul cu Germania Nazistă, prin care acceptă ca Reich-ul să preia controlul asupra nordului și vestului Franței, a coastei atlantice, inclusiv asupra capitalei Paris. Guvernului francez îi revenea controlul asupra a aproximativ două cincimi din teritoriul Fanței metropolitane. Capitală de jure a rămas Parisul, în vreme ce capitală administrativă a fost desemnat orașul Vichy.
Camera deputaților și Senatul s-au reunit într-o ședință comună pe 10 iulie pentru a ratifica armistițiul. În aceeași ședință, cu 569 voturi pentru, 80 împotrivă și 18 abțineri, Pétain a primit dreptul de a promulga o nouă constituție, care ducea la încheierea perioadei de existență a celei de-a treia Republici Franceze. În ziua următoare, Pétain și-a asumat puteri dictatoriale, ca „Șef al statului”.
Pétain a devenit apărătorul unei Frânte rurale și catolice, respingând în același timp orice formă de internaționalism. În ciuda faptului că Franța capitulase și devenise o marionetă a lui Hitler, Pétain a continuat să conducă ghidându-se după principii militare.
Pétain pe un timbru francez, 1944
Nici Pétain, nici vreunul dintre succesorii săi, Pierre Laval, Pierre-Etienne Flandin ori François Darlan nu s-au opus cererilor Germaniei pentru sprijinirea indirectă a Axei.
Se amintește că totuși, atunci când Hitler s-a întâlnit cu Pétain la Montoire în octombrie 1940 pentru discuții pe tema rolului Franței în noua „ordine europeană”, mareșalul „l-a ascultat pe Hitler în tăcere. Nici măcar o dată nu a rostit un cuvânt de simpatie pentru Germania”. Cu toate acestea, Regimul de la Vichy a rămas un stat neutru, dar în conflict cu Franța Liberă. După ce britanicii au atacat și scufundat flota franceză de la Mers el Kébir și de la Dakar, Pétain a hotărât să colaboreze cu ocupantul nazist. Pétain a acceptat crearea unei forțe armate colaboraționiste „Milice française”, pusă sub comanda maiorului SS Joseph Darnand. Această forță pronazistă a desfășurat împreună cu forțele germane o campanie de represiune îndreptată împotriva Rezistenței ("maquis"). Pétain l-a numit pe Darnand secretar de stat al Ministerului ordinei (Secrétaire d'Etat au Maintien de l'Ordre). În august 1944, Pétain a încercat să se distanțeze de crimele milițienilor, scriind o scrisoare lui Darnand prin care critica „excesele” organizației. Darnand i-a răspuns sarcastic lui Pétain, cum că ar fi trebuit să se „gândească la asta mai înainte”.
În 1945, Pétain a fost judecat pentru colaboraționism și, după ce a fost găsit vinovat, a fost condamnat la moarte prin împușcare. Charles de Gaulle, care a ocupat pentru ceva vreme după război postul de prim-ministru al Franței, i-a comutat sentința la închisoare pe viață, datorită vârstei înaintate cât și a meritelor din timpul primului război mondial. În închisoarea de pe Île d'Yeu, o insuliță din Oceanul Atlantic, Pétain s-a senilizat rapid, având nevoie de îngrijire continuă. A murit la vârsta de 95 de ani, în 1951. A fost îngropat în complexul penitenciar, deși au existat unele voci care au cerut că rămășițele sale pământești să fie îngropate în mormântul pregătit pentru el la Verdun.
În zilele noastre, în Franța, cuvântul pétainisme definește ideologia autoritaristă și reacționară, care este animată de nostalgia pentru o societate rurală, agricolă, tradiționalistă și catolică.

     1980: Conduși de Lech Wałęsa, muncitorii de la Șantierele Navale din Gdańsk au declanșat grevele                             împotriva guvernului comunist, înființând sindicatul liber Solidaritatea.

     2003: O pană de curent paralizează nord-estul Statelor Unite și părți ale Canadei. Aproximativ 50 de                             milioane de oameni nu au avut electricitate.

S -a născut în............

    1758: Carle Vernet, pictor francez (d. 1835)
    1777: Hâns Christian Ørsted, fizician și chimist danez (d. 1851)
    1815: Charles Naudin, biolog francez (d. 1899)
    1840: Richard von Krafft-Ebing, psihiatru german (d. 1902)
    1865: Dmitri Merejkovski, scriitor rus (d. 1941)
    1867: John Galsworthy, scriitor britanic, laureat Nobel (d 1933)
    1875: Mstislav Dobujinski, pictor rus (d. 1957)
    1876: Sibilla Aleramo, scriitoare italiană (d. 1960)
    1933: Bryce Courtenay, scriitor australian (d. 2012)
    1944: Dumitru Ichim, poet, prozator și eseist român
    1945: Steve Martin, actor american de comedie
    1945: Ioan Chezan, muzician și dirijor român
    1965: Emmanuelle Beart, actriță franceză
    1966: Halle Berry, model și actriță americană

Decese

    1784: Michael Hißmann, filosof german din Transilvania (n. 1752)
    1942: Maximilian Kolbe, preot polonez (n. 1894)
    1941: Paul Sabatier, chimist francez, laureat al Premiului Nobel în 1912 (n. 1854)
    1956: Bertolt Brecht, poet, dramaturg și regizor german (n. 1898)
    1958: Frédéric Joliot-Curie, fizician francez, laureat al Premiului Nobel (n. 1900)
    1972: Jules Romains, poet, prozator, dramaturg francez (n. 1885)
    1984: Vasile Lovinescu, eseist, dramaturg român (n. 1905)
    1994: Elias Canetti, scriitor englezo-austriac, laureat Nobel (n. 1905)
    1996: Sergiu Celibidache, dirijor și compozitor român stabilit în Franța, membru de onoare (1992) al Academiei Române (n. 1912)
    2004: Czesław Miłosz, scriitor polonez, laureat Nobel (n. 1911)

Read More

Victor Ponta OG 00001/ 14 august 2013 cu privire la programul oficial

Este programul lui Victorush dar propun să fie iniţiată o ordonanţă de urgenţă şi toţi membrii guvernului să se ralieze,si sa respecte ad literam programul . Pentru membrii guvernului se modifica doar intervalul orar 13 - 14. Acesta poate fi pus oricând iar dacă DD repune pe sticla OTV ei pot apărea şi în miez de noapte schimbul 3... că așa este în comunism " PE FRONTUL REVOLUŢIEI " zi şi noapte. Ei da era sa uit pot schimba si nevasta din miez de noapte ... și bona ca sa nu facem discriminare poate fi din orice colt al lumii .

Iată programul guvernului:

- De la 18 la 24 guvernare în direct de pe latrine (programul guvernului... cel obișnuit nu eu sunt devină, B... este devină... bla bla
- De la 24 la 05 memorarea minciunilor în faţa oglinzii
- De la 05 la 06 o mică ceartă cu Daciana pe tema... victorush de ce nu faci nimic?
- De la 06 la 07 retragerea în cămara (Daciana spune: IEȘI!) la somn eventual bona îl ajuta să doarmă
- De la 07 la 11. 30 somn de nevoie
- De la 11.30 la 12 drumul spre guvern
- De la 12 la 13 pauză de masă
- De la 13 la 14 la guvern cu apariție din 5 în 5 minute pe toate televiziunile bineînțeles cu discursul din noaptea precedentă
- De la 14 la 18 siesta de după masă
REPLAY zilnic!





PS.: Crizel dacă tot te-ai întors din concediu pune acest OG ca prim articol în constituția de buzunar! Dupa vacanta parlamentara , pentru ca tu mai mult dormi decat lucrezi extinde programul și în parlament . La tine orele târzii trece-le la poker ! 

Read More

Carlos Sacalul teroristul international In Sudan, este arestat 1994 - 14 august

Ilich Ramírez Sánchez, cunoscut mai ales după numele Carlos Șacalul (n. 12 octombrie 1949), este un venezuelan condamnat la închisoare pe viață pentru crimă în Franța și care a colaborat cu organizații comuniste, naționaliste arabe și islamiste.

Botezat după Vladimir Ilici Lenin de către tatăl său marxist, Ramírez Sánchez s-a alăturat mișcării de tineret a Partidului Comunist din Venezuela. El s-a înscris la o universitate din Moscova celebră pentru recrutarea de tineri comuniști străini. În 1970, s-a oferit voluntar în Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei. În Liban, și-a terminat pregătirea la o școală la care predau militari irakieni.

 Securitatea din România l-a angajat pe Carlos să asasineze disidenți români care locuiau în Franța.

Agențiile de informații franceze și americane au făcut autorităților sudaneze mai multe oferte. În 1994, Carlos urma să sufere o operație minoră la testicul într-un spital din Sudan.^[18] La două zile după operație, oficialii sudanezi i-au spus că trebuie mutat într-o vilă pentru a fi protejat de o posibilă tentativă de asasinat și că va primi gărzi de corp personale. În noaptea următoare, gărzile de corp au intrat în camera lui în timp ce dormea, l-au tranchilizat, l-au legat și l-au luat din vilă.^[19]

La 14 august 1994, Sudan l-a transferat agenților francezi de la DST, care l-au dus la Paris pentru a fi judecat. A fost acuzat de asasinarea la Paris a doi polițiști și a informatorului Michel Moukharbal în 1975 și a fost închis temporar înînchisoarea La Santé din Paris. În 1996, o majoritate a Comisiei Europene pentru Drepturile Omului i-a respins cererea legată de capturarea sa.^[20]

Procesul a început la 12 decembrie 1997 și a luat sfârșit la 23 decembrie, când a fost găsit vinovat și condamnat la închisoare pe viață.^[21] A fost apoi transferat de la Le Santé la închisoarea Clairvaux.

(Fragmente din capitolul 2 al volumului Securitatea contra Europa Liberă, semnat de Richard H. Cummings şi publicat la Editura Adevărul în 2011 )

" Acesta a fost singurul atentat comis de banda lui Carlos împotriva unei ţinte americane; şi singurul pentru care nu şi-a asumat niciodată răspunderea. Din analiza documentelor poliţiei şi justiţiei germane, a rapoartelor întocmite de fostele servicii secrete din Germania Răsăriteană şi Ungaria, precum şi a altor documente, am ajuns la concluzia că „Şacalul”a condus operaţiunea de la Budapesta, acolo unde era cartierul general al grupării sale. În cele ce urmează voi expune detaliile modului în care acest act criminal a fost pus la cale şi executat.

Înainte de a fi cunoscut drept Carlos „Şacalul”, Ilich Ramirez Sanchez s-a distins prin câteva acţiuni teroriste la începutul anilor ’70. Un exemplu al modului criminal în care acţiona în acea perioadă este atacul cu o grenadă de mână de la cafeneaua „Le Drugstore” din Paris, la 15 septembrie 1974. Atacul s-a soldat cu doi morţi şi peste treizeci de răniţi.

Aşezăm atacul în context: Ramirez Sanchez trăia la Paris sub o identitate falsă. La 27 iunie 1975, trei ofiţeri ai serviciului francez de contrainformaţii DST s-au prezentat la apartamentul din rue Toullier, în care locuia Sachez, în cadrul unei anchete legate de nişte atentate asupra companiei aeriene israeliene El Al de la aeroportul Orly. Investigaţia era una de rutină, Sanchez nefiind considerat un suspect, motiv pentru care poliţiştii nu erau înarmaţi. În cursul discuţiilor, sub un pretext oarecare, Sanchez s-a dus la baie unde avea ascuns un pistol. Înarmat, s-a întors în cameră şi a deschis focul asupra celor trei agenţi, care, luaţi prin surprindere, au fost o pradă uşoară; unul singur a supravieţuit. Carlos l-a împuşcat şi pe Michel Moukharbal, un colaborator apropiat, pe care îl bănuia că, informator fiind, ar fi pus poliţia pe urmele sale. Şaptesprezece ani mai târziu, un tribunal francez îl condamna pe Carlos în contumacie la închisoare pe viaţă pentru crimă.


Un jurnalist englez l-a botezat „Şacalul”, iar porecla s-a transformat în renume

Ramirez Sanchez locuise anterior la Londra sub numele de Carlos Andreas Martinez Torres, cetăţean peruan. După crimele de la Paris şi vâltoarea mediatică produsă de acestea, ziaristul britanic Peter Niesewand de la ziarul „The Guardian” a fost informat de o sursă că autorul crimelor de la Paris ar putea fi acel Carlos Martinez Torres. Plecând pe urmele acestuia, Niesewand a vizitat-o pe una dintre prietenele lui Carlos. Cotrobăind printre lucrurile pe care i le lăsase acesta în grijă, Niesewand a decoperit într-o geantă arme şi explozibili. O altă descoperire a fost un exemplar al cărţii lui Frederick Forsyth, Ziua Şacalului. Întâmplător, Niesewand tocmai citise acest roman poliţist despre un asasin profesionist, plătit să îl ucidă pe preşedintele Charles de Gaulle. Considerând că romanul i-a servit lui Carlos ca sursă de inspiraţie, Niesewand şi-a trimis articolul la redacţia ziarului Guardian cu titlul „Carlos Şacalul”, după care s-a dus la poliţia londoneză pentru a-şi prezenta rezultatele investigaţiei. Mitul Carlos se născuse. Scriitorul Frederick Forsyth nu s-a arătat impresionat de legendarul „Carlos Şacalul” şi, după arestarea acestuia în 1994, a scris următoarele: „Cu o singură excepţie, cariera lui Carlos este un lung şir de atacuri laşe asupra unor ţinte extrem de vulnerabile. Ce poate fascina Occidentul la acest venezuelean scund, extrem de brutal şi, în fond, lipsit de succes? Părerea mea este că faima lui se bazează pe trei factori contestabili: Carlos s-a dat mereu în vânt după publicitate; Carlos a avut o reputaţie de crai, pe care a alimentat-o asiduu; Carlos – şi asta trebuie recunoscut – a fost un cameleon uman care a reuşit să bântuie prin Europa multă vreme fără să i se poată lua urma”[1].

Carlos a savurat atenţia pe care i-o acorda presa internaţională şi a ştiut să o exploateze. În 1975, în ajun de Crăciun, a condus cu succes o operaţiune de luare de ostateci la sediul OPEC (organizaţia ţărilor exportatoare de petrol) de la Viena. Influenţilor ostateci arabi li s-a prezentat arogant: „Numele meu este Carlos. Poate aţi auzit de mine”. Cu fiecare acţiune teroristă care a urmat, faima lui Carlos ca terorist temut şi invincibil a crescut constant. Dar, în timp ce mass-media occidentale se arătau fascinate de mitul său, Carlos s-a dat la fund, şi următorii cinci ani a rămas pasiv. În cele ce urmează, pentru a păstra unitatea naraţiunii, mă voi referi la Ilich Ramirez Sanchez folosind numele de Carlos.



Carlos alege Ungaria. România îşi oferise şi ea disponibilitatea de a-l găzdui

În 1978, autorităţile de la Bagdad îi cer lui Carlos să părăsească Irakul, unde îşi stabilise temporar baza de operaţiuni. La plecare, ofiţeri irakieni din serviciul de informaţii i-au înmânat un plic cu 200.000 de dolari[2]. După ce a testat mai multe ţări est-europene, în special Bulgaria, Carlos a decis în 1979 să se instaleze în Ungaria, dat fiind că aici putea dispune de „căi de circulaţie favorabile, controale reduse la graniţe şi relaţii bune cu Ministerul de Externe, instituţiile guvernamentale şi organele de securitate”. Serviciul de informaţii maghiar a monitorizat permanent toate mişcările şi convorbirile telefonice ale grupării lui Carlos, căreia i-a dat numele de cod C-79.

Carlos îşi denumise gruparea „Organizaţia Luptei Armate Arabe – Braţul Revoluţiei Arabe (OAAS)” şi, alternativ, „Organizaţia Revoluţionarilor Internaţionali". Ea era compusă din terorişti provenind din mişcarea separatistă bască ETA/PM (Politico-Militar), gruparea teroristă elveţiană „Prima Linea”, „Brigăzile Roşii” din Italia, organizaţia „Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei”, din foşti membri ai Celulelor Revoluţionare din Germania şi din alţi indivizi rămaşi neidentificaţi. Gruparea folosea engleza ca limbă de comunicare, dar nu avea o agendă, nu concepuse un plan politic strategic, nu elaborase un manifest şi nu dispunea de un logo.Carlos crease mitul şi ştia să-l exploateze în relaţiile sale cu Ungaria, RDG şi celelalte ţări ale Pactului de la Varşovia.

De pildă, într-o scrisoare adresată liderului Partidului Comunist Ungar, Janoş Kadar, la 2 aprilie 1980, Carlos explica astfel decizia sa de a se stabili în Ungaria: „Stimate Tovarăşe Janoş Kadar, ţările socialiste permit combatanţilor noştri să treacă nestânjeniţi pe teritoriul lor, şi în ultimul timp se constată o tendinţă reală de a stabili relaţii cu organizaţia noastră. De un an, în lupta pentru atingerea ţelurilor noastre revoluţionare am beneficiat de avantajele unei depline securităţi oferite de Ungaria socialistă. De pe teritoriul ungar am reuşit, fără ca autorităţile de la Budapesta să ne stingherească, să dezvoltăm o reţea de relaţii internaţionale, stabilind contacte cu revoluţionarii celorlalte state. Cu salutări revoluţionare, Carlos, în numele Organizaţiei Revoluţionarilor Internaţionali”.

Serviciul Securităţii Statului din Germania Răsăriteană, cunoscut sub numele de Stasi, folosea pentru gruparea lui Carlos numele de cod „Separat”. Un document relevant din arhiva Stasi, datat 10 februarie 1981, prezintă o listă cu planurile şi intenţiile grupării lui Carlos în Europa Răsăriteană: „Raport asupra activităţii organizaţiilor teroriste, în special a «Organizaţiei Revoluţionarilor Internaţionali», condusă de bine-cunoscutul terorist «CARLOS». (...) Gruparea se consideră în continuare o organizaţie revoluţionară de luptă împotriva imperialismului în toate formele sale de manifestare. Acordă o atenţie specială mişcărilor de eliberare naţională, considerând că acestea poartă acum cea mai evidentă formă de luptă revoluţionară. Statele socialiste sunt considerate aliaţi strategici cu care gruparea vrea să întreţină relaţii prieteneşti, dar aşteaptă în schimb sprijin material şi logistic.

Organizarea de acţiuni teroriste proprii nu se află în prezent în centrul atenţiei grupării. Activităţile constatate în ultimul timp, precum şi informaţii verificate, permit concluzia că gruparea tinde să devină mai curând un coordonator, respectiv mijlocitor în raport cu diversele forţe teroriste naţionale. Membrii grupării «Carlos» urmăresc să-şi întărească influenţa asupra altor organizaţii prin furnizarea de ajutoare în arme, bani şi paşapoarte pe care le obţine din alte ţări sau le produc chiar ei, precum şi prin alte forme de sprijin logistic.

Opinia Grupării «Carlos» este că, pe termen scurt, nu este posibil să înfiinţeze baze proprii stabile în zona de operare. De aceea se preconizează pe termen lung (o perioadă de 10 până la 15 ani) crearea de baze în statele socialiste pentru întâlniri, dotarea tehnico-materială şi pentru recreere. Cartierul general va fi la Budapesta.

În cazul în care s-ar ivi probleme în raporturile cu statele socialiste, gruparea intenţionează să accepte oferta României şi să-şi mute cartierul general la Bucureşti. Oferta a fost făcută de ceva vreme de către Serviciul de Securitate al României, care a pus o casă din Bucureşti la dispoziţia grupării”.

Cei doi terorişti germani din gruparea Carlos, Magdalena Kopp şi Johannes Weinrich, erau cunoscuţi sub numele de cod „Lilly” şi, respectiv, „Steve”. Kopp, la acea dată iubita lui Carlos, era experta grupării în falsificarea de paşapoarte. În februarie 1980, Kopp şi Carlos au călătorit împreună la Damasc, unde s-au întâlnit cu oficiali din primul eşalon al serviciului de informaţii. Cu acea ocazie, cei doi au primit paşapoarte diplomatice siriene, arme şi dreptul de a folosi două case. De asemenea, li s-au pus la dispoziţie automobile. Pe de altă parte, guvernul de la Damasc a dispus ca ambasadele Siriei din Germania de Est, Ungaria, Cehoslovacia şi Bulgaria să-i acorde asistenţă lui Carlos la solicitarea acestuia.



Începutul unei relaţii problematice

La 16 iulie 1979, ambasada Yemenului de Sud din Berlin a solicitat printr-o notă ambasadei Ungariei din Germania de Est să emită o viză de o lună pentru Adil Favez Ahmed (Carlos), care urma să sosească a doua zi şi deţinea un paşaport diplomatic. Nu a trecut mult şi viaţa lui Carlos în Ungaria a devenit agitată. La 20 august 1979 (la ora 6:30), Carlos s-a prezentat la sediul central al miliţiei din Budapesta, unde a depus o plângere că este urmărit de trei bărbaţi într-un automobil Opel cu plăci de îmatriculare vest-germane (WES-YE 359). Poliţia maghiară l-a calmat promiţând că va investiga cazul.

Cu puţin timp înainte de vizia la Budapesta a cancelarului vest-german Helmut Schmidt, un diplomat vest-german s-a prezentat la Ministerul de Interne şi a informat autorităţile maghiare că într-o scrisoare anonimă primită în ziua precedentă de ambasada RFG de la Viena se afirma că teroristul Carlos trăieşte la Budapesta sub numele Adil Favaz Ahmed. Ministerul de Interne a dat asigurări că va investiga. La 29 august, Carlos a întâmpinat-o la aeroportul budapestan pe Magdalena Kopp, care venea de la Berlin. În drum spre locuinţa lor, Carlos a observat o altă maşină suspectă, a oprit, a sărit din propriul automobil şi a deschis focul asupra acesteia. Cele patru focuri de armă n-au rănit pe nimeni. Ajuns acasă, Carlos l-a sunat pe Johannes Weinrich la Berlin, spunându-i să nu vină la Budapesta pentru că agenţi secreţi germani sau italieni îi luaseră urma. Carlos s-a dus apoi din nou la sediul miliţiei şi a insistat să vorbească cu oficiali ai serviciului secret. Potrivit unei surse oficiale, partea maghiară a acceptat să se întâlnească cu Carlos la 30 august pentru a-i spulbera temerile. Cu acea ocazie, Carlos a cerut să i se acorde protecţie de corp şi s-a oferit să coopereze cu serviciul secret maghiar.

A doua zi, agenţi secreţi unguri i-au spus lui Carlos că era probabil urmărit de serviciul secret vest-german din cauza apropiatei vizite a cancelarului Schmidt. Ei i-au sugerat ca el şi ceilalţi membri ai grupării să părăsească Ungaria înaintea vizitei cancelarului. La 2 septembrie, Carlos şi Magdalena Kopp au plecat cu avionul la Sofia. Vizita şefului guvernului vest-german s-a desfăşurat fără incidente între 4 şi 6 septembrie 1979. Carlos nu a revenit în Ungaria decât la sfârşitul lunii septembrie.



Intenţia de a-l anihila pe Pacepa prin intermediul lui Carlos Şacalul

În iulie 1978, generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa s-a refugiat în Occident, cerând azil la ambasada americană din Bonn. Consilier apropiat al preşedintelui Ceauşescu şi director adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), Pacepa era un cunoscător din interior al sistemului şi al aspectelor secrete ale biografiilor membrilor conducerii Partidului Comunist. O lună după fuga sa, Pacepa a fost condamnat la moarte în contumacie pentru „trădare, dezertare şi refuz de a se întoarce în patrie”. Pentru executarea sentinţei, Securitatea a apelat la un personaj dubios: Carlos Şacalul. Pacepa nu avea cum să ştie sau să-şi imagineze că fuga sa, ca o ironie a sorţii, avea să ducă în cele din urmă la atentatul comis de Carlos asupra postului de radio Europa Liberă, la 21 februarie 1981.

Serviciul de spionaj român a stabilit un prim contact cu Carlos, prin intermediul palestinienilor, în august 1979. Doi ofiţeri români de Securitate, Sergiu Nica şi Ion Deaconescu, au făcut deplasarea la Praga pentru discuţiile cu Carlos. Scopul lor era să-l determine pe Carlos să-l lichideze pe Pacepa contra sumei de 10.000 de dolari. Nica şi Carlos s-au întreţinut în limba engleză. N-au ajuns la o înţelegere.

Din motive încă neclare, la exact nouă ani de la atentat (21 februarie 1990), Nica a scris cu mâna lui un raport privind o serie de acţiuni ale Securităţii despre care deţinea informaţii: „În anul 1978, când a trădat Pacepa, funcţionam în UM 0620 Bucureşti, şef serviciu informativ şi, printre altele, lucram personal la acţiunea informativă asupra teroristului internaţional «Carlos». Acţiunea informativă era deosebit de dificilă deoarece nu exista niciun fel de reţea informativă, ameninţări cu privire la ţara noastră erau destule (atac asupra aeroportului Otopeni, vizarea unor ambasade străine din Bucureşti şi altele), iar practic teroristul nu putea fi localizat. În anul 1979, printr-o sursă străină am reuşit să stabilesc că teroristul «Carlos» trăia în ţările socialiste, cu asentimentul şi sprijinul acestor state (RDG, RPP, RSC, RPU şi Iugoslavia) şi în plus faptul că era interesat să realizeze un contact şi cu autorităţile din România. Am raportat informaţia şi după participarea la întâlniri cu sursa a Col. Blaga Ştefan şi Gral. lt. Vlad Iulian, conducerea Departamentului Securităţii Statului, personal Postelnicu Tudor a hotărât să fac o deplasare în străinătate pentru a verifica informaţia cu privire la identitatea lui «Carlos», a atitudinii acestuia faţă de România şi eventuale posibilităţi de a ne sprijini în neutralizarea trădătorului Pacepa. (...) În perioada 1981-1982 (iunie) Gral. lt. Pleşiţă N. a efectuat mai multe întâlniri cu «Carlos» şi alţi membrii (sic) ai organizaţiei acestuia urmărind următoarele: determinarea lui «Carlos» să nu întreprindă acţiuni teroriste împotriva României; acordarea unor facilităţi acestuia (întâlnire la Bucureşti cu mama sa, cu alţi membrii (sic) din ţări ale Americii de Sud etc.); determinarea lui «Carlos» să ne sprijine în neutralizarea trădătorului Pacepa. (...) Din câte cunosc cu trădătorul nu s-a făcut nimic, pe motiv că nu aveau oameni în SUA”.

Pregătirile; un Plan de Acţiune al Ministerului de Interne conţine referiri la atentat

În ianuarie 1980, pe când locuia la Budapesta, Carlos a trimis-o pe Magdalena Kopp la Bucureşti, unde aceasta a rămas trei zile. Nemulţumit de rezultatele convorbirilor purtate de Kopp, Carlos, însoţit de Weinrich, a plecat la Bucureşti pentru noi negocieri.

Înaintea atentatului, Carlos a avut contacte telefonice frecvente cu locotenent colonelul Sergiu Nica, care folosea numele de cod „Andrei Niţescu”. Încă din 4 februarie 1980, ungurii ştiau de planurile de asasinare a unui emigrant român care lucra la Europa Liberă. La acea dată, numele viitoarei victime nu fusese încă pronunţat. După multe convorbiri telefonice cu Sergiu Nica, Carlos şi Johannes Weinrich s-au dus la Bucureşti să se întâlnească cu parte română.

La 18 august 1980, Ministerul de Interne român aproba Planul de Acţiune Nr. 225/f.9/0025323 împotriva directorului secţiei române a Europei Libere, Noel Bernard. Acest Plan de Acţiune conţine singura referinţă directă cunoscută până acum la atentatul cu bombă de la Europa Liberă, comis şase luni mai târziu: „Întreprinderea de măsuri speciale în scopul paralizării activităţii obiectivului «EUROPA LIBERĂ» şi al neutralizării unor angajaţi, prin avarierea şi distrugerea unor clădiri şi instalaţii ale postului, a locuinţelor şi mijloacelor de transport personale, precum şi prin producerea de vătămări corporale asupra celor mai activi angajaţi şi colaboratori ai «EUROPEI LIBERE». Prin sursele: RIVA, PROTOPOPESCU, KRAUS, BARTA GEZA şi altele, vom studia clădirile şi instalaţiile postului de radio «EUROPA LIBERĂ», sistemul de pază şi securitate, punctele vulnerabile etc., în scopul găsirii unor căi şi soluţii concrete pentru folosirea mijloacelor adecvate în vederea avarierii şi distrugerii clădirilor şi instalaţiilor postului de radio «EUROPA LIBERĂ», prin plasarea de explosivi, provocarea de incendii etc”.

Misiunea lui Carlos, cunoscută de maghiari

La 6 septembrie 1980, ofiţeri ai serviciilor secrete ungare au pătruns într-unul din apartamentele folosite de membrii grupării Carlos şi au descoperit documente însemnate „România” care confirmau legăturile lui Carlos cu Securitatea.

Teroristul elveţia Bruno Breguet, nume de cod „Luca”, a intrat în rândurile grupării în septembrie 1980. El a participat în noaptea din 24 spre 25 septembrie la o întâlnire la Budapesta împreună cu Carlos şi Weinrich.

Un raport ultrasecret din 3 octombrie 1980 al Secţiei III/II-8 a Ministerului de Interne maghiar, raport bazat pe monitorizarea convorbirilor telefonice dintre Carlos şi Sergiu Nica, identifica drept posibile ţinte de atentat pe redactorul Europei Libere, Emil Georgescu, pe Regele Mihai, scriitorul Paul Goma şi alţi emigranţi. Atentatul asupra lui Emil Georgescu era conceput ca parte a unui atac asupra secţiei române a Europei Libere, ocazie cu care teroriştii ar fi trebuit să pună mâna şi pe o serie de documente „secrete”.

În plus, Carlos primise misiunea de a pune o bombă la sediul Europei Libere de la München, de a distruge staţia de ascultare radio de la Schleissheim şi de a obţine documente „secrete” care erau depozitate acolo. În schimb, autorităţile române i-au pus la dispoziţia lui Carlos 34 de paşapoarte germane, franceze şi austriece. Carlos, Weinrich şi Magdalena Kopp au căpătat paşapoarte diplomatice româneşti.

La 14 octombrie 1980, Carlos a condus o „şedinţă de pregătire” la o reşedinţă secretă din Budapesta, pusă la dispoziţie de serviciul de informaţii maghiar. Carlos şi acoliţii săi au analizat atunci nişte rapoarte de supraveghere care detaliau situaţia la postul de radio Europa Liberă în zilele de sâmbătă, şi anume seara târziu. Evident, cineva ţinuse sub supraveghere clădirea postului de radio, urmărind mai ales situaţia la orele 21.00 şi la 1 noaptea. Potrivit rapoartelor, în aproximativ 40% din birouri, lumina era aprinsă, estimându-se că circa 20% dintre angajaţi s-ar afla la lucru la ora nouă seara. Dar, în momentul exploziei, sâmbătă seara, la ora 21 şi 50 de minute, în clădire se aflau de fapt numai 40 de angajaţi din totalul de aproape o mie. Estimarea teroriştilor s-a dovedit, deci, falsă cu privire la numărul persoanelor din clădire.

Carlos a decis cu acea ocazie că un grup de terorişti se va duce în noiembrie la München unde va aştepta transportul de material explozibil, arme şi alte obiecte de logistică necesare pentru comiterea atentatului. S-a stabilit că sunt necesare noi acţiuni de supraveghere a postului de radio.

Mesaj codat pentru Sergiu Nica: „Steve nu poate veni la Bucureşti la sfârşitul săptămânii, dar va veni câteva zile mai târziu”

La 19 decembrie 1980, Carlos şi Johannes Weinrich, care fusese însărcinat cu conducerea atentatului, au avut la Budapesta o dispută asupra modului de înfăptuire a atacului. Din convorbirea celor doi, înregistrată de serviciul secret maghiar, reiese că în opinia lui Carlos atentatul trebuia comis în ajunul sau în prima zi de Crăciun, întrucât nimeni nu se aşteaptă la un atentat într-o astfel de zi. Weinrich era în principiu de acord cu planul lui Carlos, dar i-a atras atenţia că nu erau încă pregătiţi, întrucât nu dispuneau de automobilele necesare. Carlos i-a dat dreptate şi a propus ca dată ajunul Anului Nou.

Cu aceeaşi ocazie, Weinrich i-a povestit lui Carlos cum în cursul acţiunii de reunoaştere pe care a întreprins-o la München la începutul lunii, împreună cu Bruno Breguet, a urinat la tulpina unui pom de pe terenul Europei Libere şi a trezit atenţia a doi paznici. Aceştia mergeau în direcţia sa, dar nu l-au interpelat. Cu această ocazia, Weinrich a observat că unul dintre paznici avea un mănunchi de chei într-o mână şi o lanternă în alta. Întrucât fusese văzut de paznici, Weinrich a susţinut că are nevoie de o nouă haină de iarnă pentru a nu fi recunoscut. Tot el a adăugat că ar prefera să nu trebuiască să tragă asupra paznicului de la intrarea principală. Întrebat de Carlos de ce nu, Weinrich a afirmat că asta ar atrage atenţia asupra lor şi că pomul de Crăciun luminat din faţa clădirii radioului limita oricum câmpul vizual al paznicului. La rândul său, Carlos a susţinut că şi în eventualitatea că va fi descoperită înainte de explozie, bomba va sări oricum în aer la cea mai mică tentativă de a fi mutată din loc. Iar în acest caz, era de părere Carlos, CIA va putea constata cât de buni profesionişti sunt ei.

Ora la care urma să fie comis atentatul a fost stabilită iniţial la 22:15. Weinrich îi spusese lui Carlos că, potrivit cercetărilor sale, după atentat va avea nevoie, împreună cu Bruno Breguet, de 12 minute pentru a ajunge la gară şi a pleca cu trenul din München în direcţii diferite. În eventualitatea că erau prinşi în tren, fiecare dintre ei dispunea de un alibi. În ceea ce-l privea pe Breguet, acesta urma să plece la Nürnberg, unde urma să se urce în trenul care venea din Elveţia cu destinaţia Berlin. În tren avea să facă un schimb de bilete cu un complice care urcase în Elveţia şi călătorea la Berlin. Carlos s-a arătat încântat de acest aranjament.

În perioada 30 ianuarie-3 februarie 1981, Carlos s-a aflat la Bucureşti. Profitând de absenţa sa din Budapesta, membri ai serviciului maghiar de contrainformaţii au percheziţionat apartamentul lui Carlos şi au descoperit documentaţie recent achiziţionată despre modul de fabricare a bombelor artizanale. Printre hârtiile documentaţiei aduse la Budapesta de teroristul ETA Luc Edgar Groven („Erik”) se aflau şi câteva planuri exacte ale sediului Europei Libere de la München şi ale celorlalte cădiri de care dispunea radioul în Germania. Documentaţia nu făcea nicio referire la data la care urma să aibă loc atentatul.

Carlos s-a decis pentru 14 februarie, ziua Sfântului Valentin. Atacul a fost amânat cu o săptămână întrucât ETA nu a putut să facă rost în timp util de vehicolele necesare acţiunii. La 13 februarie, Carlos l-a sunat la telefon pe „Andrei” la Bucureşti şi, în termeni voalaţi, l-a informat că activităţile lui „Steve” trebuiau amânate: „Steve nu poate veni la Bucureşti la sfârşitul săptămânii, dar va veni câteva zile mai târziu”.

La 19 februarie, Weinrich l-a sunat la telefon pe Carlos şi i-a spus pe ocolite că atentatul va avea loc înainte de duminica următoare: „întâmpinase greutăţi la bancă în legătură cu transferul unor bani, dar chestiunea va fi rezolvată până duminică dimineaţă”. În dimineaţa zilei următoare, Carlos i-a spus lui Nica la telefon că „Steve va veni la Bucureşti duminică dimineaţă. La ora 10 îi va spune ora exactă a sosirii lui Steve”.

Atentatul şi autorii, patru membri ai grupării lui Carlos

Din cauza restricţiilor impuse de municipalitate, doar trei becuri de 50 de waţi luminau partea exterioară a clădirii care găzduia Europa Liberă: nu era permis ca o iluminaţie prea puternică să-i deranjeze pe vecini. Astfel, locul în care a fost plasată bomba nu era luminat decât de slaba lumină ce răzbătea din birourile mai apropiate. Cum în acea noapte de sâmbătă lumina nu era aprinsă decât în puţine birouri, calea aleasă de terorişti pentru a se apropia de clădire era bine protejată de întuneric.

Din personalul de pază, doar doi membri patrulau în exterior: unul se ocupa de fapt de parcare, celălalt făcea din când în când rondul clădirii. Un rond dura circa 18 minute şi nu se făcea decât unul pe oră. Paznicul respectiv s-a aflat în colţul în care a fost plasată bomba la ora 21 şi 18 minute. Nu a observat nimic suspect. Atentatul din acea noapte era primul atac fizic asupra clădirii radioului de când exista ea. Nu au existat nici avertismente, nici ameninţări de vreun fel. În consecinţă, nimeni nu era cât de cât alertat.

Temperatura era sub zero grade şi zăpada apucase să se depună pe terenul din jurul clădirii cu un etaj, lungă şi cu numeroase aripi, a postului de radio Europa Libera/Libertatea, în acea noapte a lui 21 februarie 1981.

Toate probele obţinute ulterior indică că în atentat au fost implicaţi fizic patru membri ai bandei lui Carlos: Johannes Weinrich (nume de cod Steve) provenind din gruparea teroristă „Celulele Revoluţionare”; Bruno Breguet (nume de cod Luca) din gruparea teroristă elveţiană „Prima Linea”; Jose Maria Larretxea (nume de cod Schep) din gruparea teroristă bască ETA; o femeie încă neidentificată (nume de cod Secretara) din ETA.

Nu există martori ai momentului în care teroriştii s-au dat jos din maşina cu care veniseră, parcată într-o zonă întunecată vis-a-vis de clădirea radioului. Cu paşi repezi şi furişaţi, doi membri ai bandei lui Carlos, probabil Weinrich şi Breguet, s-au apropiat de clădire, purtând o bombă cu detonare de la distanţă, constând din circa 15 kg de Nitropenta, explozibil de tip „plastic”, de producţie românească. Bomba a fost depusă lângă un zid al clădirii aproape goale la acea oră. Teroriştii au părăsit apoi în grabă zona radioului. Modul în care a fost detonată bomba, respectiv cu ajutorul unui ceas sau printr-un semnal radio, continuă să fie o enigmă. Din cauza distrugerii totale a bombei, experţii poliţiei nu au putut determina mecanismul de declanşare.

Teroriştii au plasat bomba în dreptul biroului de ştiri al secţiei cehe a postului Europa Liberă. La acea oră, trei membri ai redacţiei pregăteau buletinul de ştiri de la ora 22:00. La ora 21:50, în birou a sunat telefonul, un redactor a ridicat receptorul, dar nimeni n-a răspuns. În clipa următoare, o explozie a transformat redacţia într-o grămadă de moloz. Timpul exact al detonaţiei a fost ulterior confirmat de o agenţie germană de monitorizare a seismelor. Deflagraţia a fost atât de puternică încât a fost înregistrată de seismografe.

Făptaşii se răspândesc în patru zări, în vreme ce Münchenul e îngrozit de explozie

Teroriştii nu au mai apucat să vadă pagubele produse sau să audă ţipetele răniţilor întrucât, imediat după declanşarea bombei, au pornit cu o maşină în mare viteză, părăsind zona peste podul de pe Isar din apropiere. Cei doi terorişti basci au lăsat însă în urmă, parcată regulamentar, la circa 500 de metri de clădirea radioului, o maşină Ford albă, cu numere de înmatriculare franceze, furate cu o noapte înainte la Strasbourg. Abia şase luni mai târziu, poliţia germană a ridicat maşina pe care o credeau pur şi simplu o maşină oarecare abandonată. Mare a fost uimirea poliţiştilor când, deschizând maşina, au descoperit în consola dintre cele două scaune din faţă cinci grenade de mână sovietice de tip Koveşnikov F-1. Acelaşi tip de grenadă pe care îl folosise Carlos la Paris în anii ’70.

După atentat, Breguet a fugit, conform planului, la Berlin cu un tren ce venea din Elveţia şi în care îl aştepta un complice cu un bilet elveţian care să-i servească drept alibi. La rândul său, Johannes Weinrich a luat un tren spre Elveţia. Teroriştii ETA au părăsit Germania cu una dintre maşinile furate. Lunile de pregătiri asidue de la Budapesta le-au permis celor patru făptaşi să-şi ducă la îndeplinire planul şi să scape neprinşi de autorităţile germane.

Deflagraţia a provocat pagube considerabile şi a semănat teroare în întreg cartierul. Ferestrele s-au făcut zob pe o rază de o sută de metri în jurul clădirii. Explozia a putut fi auzită în tot Münchenul. Distrugerile suferite de clădire au fost evaluate la peste două milioane de dolari. Doi locatari din zonă şi patru angajaţi ai radioului au fost grav răniţi. Dintre aceştia, secretara cehă Maria Pulda a avut ghinionul să fie rănită mai ales la faţă. Pentru a i se reface chipul, această femeie a fost supusă de-a lungul anilor la peste 20 de operaţii. Avea să moară în anul 2003, mutilată şi la suflet, nu doar la faţă.



Carlos: „Slavă Domnului, afacerea s-a terminat cu bine şi încă într-un moment foarte oportun”

Duminică, 22 februarie 1981, Nica îl sună la telefon pe Carlos la ora 9:21 dimineaţa şi îl întrebă ce s-a mai întâmplat şi când are de gând să vină la Bucureşti. Carlos răspunde că totul „e în ordine, dar că n-a dormit toată noaptea şi de aceea îl va suna înapoi deîndată ce va avea confirmarea de la Steve, dar un lucru e sigur – că evenimentele s-au desfăşurat conform planului”.

În seara aceleiaşi zile, la ora 18:00, militantul ETA Luc Groven (Erik) i-a telefonat lui Carlos şi l-a felicitat călduros, spunând că „Schep” şi „Secretara” erau bine şi nevătămaţi. Carlos l-a rugat să transmită celor doi felicitările sale. Erik i-a spus că va putea să-i felicite personal când îi va întâlni. Cu aceeaşi ocazie, Carlos i-a transmis lui Erik că „în ultimul timp s-a ocupat numai cu atentatul şi a fost nevoit să amâne alte chestiuni. Slavă Domnului, afacerea s-a terminat cu bine şi încă într-un moment foarte oportun, dat fiind că peste câteva zile va începe conferinţa [cel de al 26-lea Congres al Partidului Comunist de la Moscova], iar atentatul va fi un subiect de reflecţie pentru participanţi”.

Ulterior, Weinrich l-a chemat la telefon pe Carlos din Elveţia şi i-a transmis că „ieri şi-a întâlnit familia şi totul e în ordine. Toate rudele s-au întors dintr-o scurtă vacanţă şi sunt acum acasă”.

La 6 martie 1981, Carlos a zburat la Bucureşti, unde colonelul Sergiu Nica şi alţi ofiţeri de securitate i-au făcut o primire nu chiar călduroasă, chiar dacă a fost udată cu şampanie. Nica era vizibil contrariat, dar Carlos nu părea să-şi dea seama că rezultatele acţiunii nu erau pe potriva dorinţelor Securităţii. Nica a ridicat o cupă de şampanie şi a făcut următorul toast ironic la adresa lui Carlos: „De obicei, omor pentru bani, dar de data asta omor pe gratis. Noroc!” Carlos a râs, neînţelegând ironia. Nica aflase de o întâmplare din viaţa lui Carlos, când, prin anii ’70, venind în vizită la un amic, i-a pus acestuia pe neaşteptate pistolul la tâmplă şi i-a spus: „Îţi aminteşti de filmul în care un cowboy spune «Eu omor pentru bani, omor pentru o femeie, dar pe tine te omor pe gratis pentru că îmi eşti prieten»?”. După care Carlos îşi îmbraţişase prietenul; nu fusese decât o glumă.

Răspunsuri parţiale la întrebări foarte clare

După cererea oficială din septembrie 1991 adresată Procurorului General al Ungariei, am trimis o cerere similară Procurorului General al României, cu cópii la Directorul Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu, precum şi la Ministrul de Interne din acea vreme, Doru Viorel Ursu: „În februarie 1981 s-a comis un atac cu bombă împotriva postului de radio Europa Liberă şi Libertatea. Angajaţi ai postului au fost răniţi, iar daunele provocate clădirii au fost considerabile. S-a relatat că acesta a fost un act terorist sprijinit de preşedintele de atunci al României, Nicolae Ceauşescu. În mediile de informare se afirmă că N. Ceauşescu i-a plătit un milion de dolari teroristului cunoscut sub numele de «Carlos» ca să pună o bombă la postul de radio Europa Liberă – Libertatea şi să comită alte acte de terorism, atât împotriva corporaţiei, cât şi a angajaţilor de origine română. Nu ne-am eliberat încă de grija repetării actelor de terorism. De aceea, vă rugăm să binevoiţi a dispune cercetarea cazului menţionat mai sus pentru a se stabili: 1. dacă acest atac a fost îndeplinit în colaborare cu Serviciile Secrete Române, şi 2. dacă a existat vreun angajat al postului de radio Europa Liberă – Libertatea care să fi furnizat informaţii fostelor Servicii Secrete Româneşti”.

Un răspuns parţial a venit din partea lui Virgil Măgureanu, care i-a telefonat directorului Departamentului Românesc al Europei Libere, Nicolae Stroescu, şi i-a spus că, după părerea sa, Ceauşescu s-a aflat în spatele atentatului cu bombă din 1981. Măgureanu a adăugat că, dat fiind că Europa Liberă şi el sunt „parteneri”, este necesar să fie făcute investigaţiile de rigoare cu privire la atentat. Măgureanu i-a mai spus lui Stroescu că „el însuşi va conduce investigaţiile şi va trimite cât mai curând posibil informaţii cu privire la rezultatele acestora”.



Mai târziu, Măgureanu respinge ipoteza că regimul lui Ceauşescu a fost implicat în atentat

Europa Liberă a aşteptat rezultatele timp de nouă luni. Dată fiind întârzierea, în iunie 1992 i-am trimis lui Măgureanu încă o scrisoare. În ea îi aduceam la cunoştinţă că, potrivit informaţiilor obţinute de noi din surse guvernamentale din Ungaria, Cehoslovacia şi fosta RDG, în august 1979 – după toate probabilităţile – Nicolae Ceauşescu i-a plătit sau i-a promis că-i va plăti teroristului „Carlos” un milion de dolari pentru a reduce la tăcere „opoziţia” românească din Occident.

Două luni mai târziu, Virgil Măgureanu mi-a trimis un răspuns scurt, dar foarte interesant: „După condamnarea la moarte, în contumacie, a ex-generalului Mihai Pacepa, fost adjunct al şefului Direcţiei Generale de Informaţii Externe cu rang de secretar de stat la Ministerul de Interne, a fost contactat la Praga, în 1979, teroristul Ilici Ramirez Sanchez, alias Carlos, solicitându-i-se sprijinul pentru executarea sentinţei respective. Carlos nu a dat asigurări în privinţa unui angajament ferm, rezumându-se a afirma doar că «va studia problema». Emisarii care l-au contactat pe Carlos la Praga au avut asupra lor 10.000 de dolari, dar, fiind impresionaţi de opulenţa ostentativ afişată de interlocutorul lor, au considerat că suma de care dispun este mult prea mică pentru a-l putea tenta pe terorist, iar mai mult nu au putut promite. Apare, de asemenea, ca cert interesul lui Carlos, manifestat în anul 1982, de a fi sprijinit de autorităţile româneşti pentru transferul bazei sale logistice de la Budapesta la Bucureşti, cerere căreia nu i s-a dat curs, iar ulterior, când acesta a încercat, în mai multe rânduri, rediscutarea problemei, a fost respins, ultima oară în 1987. Deşi structurile externe ale Securităţii aveau ca sarcină neutralizarea celor mai activi angajaţi ai postului, nu rezultă ca fostul Departament al Securităţii Statului să fi fost implicat în atacarea R.E.L. la 21 februarie 1981. Faptul că anumite documente ale STASI, aflate deja în posesia dumneavoastră, atestă că regimul lui Ceauşescu ar fi fost implicat în atentatul amintit poate rezulta şi din tendinţa de a da pe seama unuia dintre cele mai reacţionare regimuri din Europa de Est toate crimele care s-au produs în perioada respectivă”.



Carlos îşi aminteşte de întâlnirile lui cu Pleşiţă; de cealaltă parte, Pleşiţă susţine că nu l-a întâlnit

Măgureanu a promis să continue căutarea în arhivă a unor noi date despre Carlos. Până în iulie 1995, când Radio Europa Liberă şi-a mutat sediul de la München la Praga, Măgureanu nu a mai trimis nici o altă informaţie cu privire la Carlos sau la atentatul din februarie 1981. În aprilie 1997, el demisiona din funcţia de director al SRI.

În ianuarie 1998, o serie de relatări de presă făceau cunoscut că generalul Nicolae Pleşiţă, care condusese serviciul de informaţii externe între 1980 şi 1984, a recunoscut în cadrul unei depoziţii la procuratură că între 1980 şi 1982 Carlos s-a aflat în România. Pleşită a refuzat însă să vorbească ziariştilor pe această temă, susţinând că „subiectul Carlos este o chestiune prea mare pentru voi”. În anii 1996 şi 1997, generalul Pleşiţă a fost interogat de procurori germani care s-au deplasat la Bucureşti. A susţinut că nu a avut cunoştinţă de atentat şi că singurul care putea şti ceva era Sergiu Nica, cel care avusese misiunea să întreţină legătura cu Carlos în exclusivitate. În alte depoziţii făcute sub jurământ, în cadrul unor anchete conduse de procurori români şi germani, Pleşiţă a susţinut că nu-şi aminteşte să-l fi întâlnit pe Carlos. Pe de altă parte, într-un interviu dintr-un film documentar, Carlos aminteşte de întâlnirile lui cu Pleşiţă: „Era un om de treabă. Ţineam la el. Era mare băutor, să ştii. Ne hotărâserăm să vorbim deschis unul cu celălalt. Ne plimbam în parc ca să nu fie microfoane în preajmă. Ne înţelegeam greu pentru că nu vorbea bine ruseşte. Dar l-am considerat un tip de toată isprava. De ziua mea mi-a făcut cadou două puşti de vânătoare sovietice. Lucrul acesta m-a impresionat. Era ca pe vrema lui Che Guevara. Ne făceam cadouri reciproc. În spiritul latinităţii. Mă simţeam ca acasă. A fost bine”. "



sursa : (Fragmente din capitolul 2 al volumului Securitatea contra Europa Liberă, semnat de Richard H. Cummings şi publicat la Editura Adevărul în 2011 )

Carlos 2010 partea 1

 

 Carlos 2010 partea 2

 

Read More

BUCUREŞTIUL S-A TREZIT ? & TIBERIU VANCA

  BUCUREŞTIUL S-A TREZIT ?

          

                        Să începem abrupt. Prezent la Tuşnad premierul maghiar Viktor Orban (în fapt potrivit protocolului onomastic ungar,: Orban Viktor), este pieptănat la partea rectală de către Tokes Laslo care îi propune să gândească demersuri pentru, „auzi obrăznicie!” „Ungaria să acorde protectorat Transilvaniei”. Respectiv teritoriul românesc transilvan să, fie să treacă sub autoritatea coroanei maghiare, fie să fie subsumat unei autorităţi bicefale (evident maghiaro-română). În ce priveşte varianta din urmă, credem, că în mintea episcopului, răspopit, operarea română în conducerea destinelor transilvane, chiar în coautorat, ar reprezenta un atac la suveranitatea Statului Maghiar, posibil a fi înlăturată pe parcursul istoric. Propunem variante pentru că încă nu ştim exact ce se află în cutia craniană a năzdrăvanului T.L. Episodul s-a încheiat pentru autoritatea română cu un gest de lehamite. „A vorbit nebunul!” sau „Iar nu tace nebunul!”.

                        A venit însă „Tabăra Tineretului Maghiar din Ardeal” de la Borzont judeţul Harghita, la care a participat Vona Gabor (pardon: Gabor Vona, ca să fim în ton cu civilizaţia onomastică ungară, amintindu-ne că atunci când  un ziarist a scris „Hunor Kelemen, pricoliciul udemerist a corectat :”Kelemen Hunor” şi asta pentru a fi în ton cu civilizaţia Panonică). Dar să trecem peste aceste sensibilităţi neesenţiale. Iar G.V. a intrat direct în subiect în senul că Ungaria îşi asumă chiar şi un conflict cu statul român pentru obţinerea autonomiei transilvane, respectiv ruperea acestei zone geografice de apartenenţa la statul român şi creare unei zone ungaro-file care să se afle în subordonarea Budapestei. Şi lucrurile n-au mai marşat pe vorbesc nebunii. Dintr-o dată autoritatea română a localizat cine este, în fapt Vona Gabor. Autor, nu doar exponent al extremismului naţionalist, de dreapta, maghiar.  A pus pe picioare „Garda Naţională” organizaţie paramilitară maghiară care milita pentru recuperarea graniţelor „Ungariei Marii” respectiv sfârtecarea unor teritorii din România, Serbia, Slovenia, Croaţia, Slovacia şi Ucraina Sub Carpatică, şi repunerea pe picioare a Ungariei Imperialiste, ştiţi Domniile Voastre Cititorii, organizaţia statală care să reaşeze majorităţile din aceste zone geografice, aşa cum stăteau lucrurile înainte de Trianon, la rang de populaţii tolerate, organizaţie interzisă printr-o hotărâre judecătorească în Ungaria şi revitalizată prin rebotezare drept „Mişcarea pentru Ungaria Jobbik”. Că nu este o făcătură şi că lucrurile marşează înspre periculos, o dovedeşte prezenţa gărzilor paramilitare „Jobbik” în peisajul civic ungar şi transilvan. În ce ne priveşte pe noi spaţiul civic român, defilarea Gărzilor Jobbik  ne duce cu gândul la vremea când în acelaşi spaţiu defila „Garda de Fier”. Asemănarea este în oglindă.

                        Îl felicit pe Gabor Vona. Gestul lui este unul de recuperare a minţilor  adumbrite de lipsa de înţelegere, de necitirea contorului budapestan care a umplut Transilvania de manifestări de naţionalism extremist maghiar, tabere de vară, fie a tineretului, fie de altă natură, având ca scop prepararea populaţiei de această etnie pentru oponenţă la autoritatea română şi crearea spiritului de luptă atunci când prin acutizarea mişcării autonomiste, cronicizarea evenimentelor ar duce la confruntari revolute. A fost nevoie de  scânteia G.V. pentru ca  Bucureştiul să înţeleagă că Transilvania a devenit o scenă politică pe care autorităţile budapestane îşi derulează jocurile de modificare a graniţelor europene în scopul recreării imperiului  ungar. Salut  luarea de poziţie a preşedintelui Traian Băsescu. Este fără îndoială că jocurile Budapestei sunt periculoase şi vizează sfârtecarea statutului de stat unitar al României şi revizuirea graniţelor europene. Este salutară intenţia Domniei Sale de aviza Europa că spiritul de unitate europeană construit cu eforturi pe continent, este pe cale de a fi viciat prin poftele de extindere a graniţelor naţionale ale Ungariei în dauna altor ţări membre ale uniunii.

                        S-a trecut cu prea mare uşurinţă şi peste una din cele mai periculoase ofensive maghiare, operaţia de acordare a cetăţeniei maghiare persoanelor doritoare din afara graniţelor statului ungar. Ce reprezintă din punct de vedere juridic această operaţie:

                        Un „contract social” între  guvernul maghiar, cu persoana de peste graniţe, fie ea de origine maghiară sau de altă origine care ar simpatiza cu fundamentalismul reacţionar maghiar, prin care persoana ce contractează îşi asumă vocaţia de a se declara maghiar, dă asigurări că are disponibilitatea de a prelua discursul naţionalist maghiar şi prin eforturi personale  să faciliteze circulaţia acestuia, să devină soldat înafara graniţei statale ungare în efortul de a impune politica statală maghiară, opoziţie la politicile guvernamentale a locului de habitat, crearea de dezordini prin a supralicita obţinerea de drepturi, nu pentru drepturile în sine cât pentru a accentua că etnia pe care o reprezintă prin noua cetăţenie este discriminată, iar prin suma acestor manifestări să discrediteze statul de habitat în concertul naţiunilor europene sau mai larg ale întregului mapamond.

                        Există voci care au atras atenţia asupra pericolului pe care-l reprezintă această ofensivă statală ungară, că reprezintă o ofensivă de şubrezire a autorităţilor guvernamentale vicinale, cele ale căror teritorii sunt râvnite cu titlu de reîncorporarea în graniţele fostei „Ungarii Mari”, voci ce n-au fost luate în seamă. Acum, însă, este limpede. Ungurii au venit în România şi au declarat pe faţă că nu exclud un conflict cu România pentru a redetermina o realipire, indiferent în ce regim a Transilvaniei la Ungaria.  Tokes a făcut o propunere explicită, „prietenul”, pentru că un mai bun prieten, decât Gabor Vona, nu puteam avea la Budapesta, a trădat spiritul maghiar privind  Transilvania şi explică plimbările neoficiale ale guvernanţilor maghiari, iar plimbările Gărzilor Jobbik  prin Harghita, Covasna şi Mureş avizează că pe teritoriul naţional român o minoritate se pregăteşte paramilitar pentru evenimente agresive.

                        Salut şi efortul parlamentarului Bogdan Diaconu, care a depus o iniţiativă legislativă ce vizează interzicerea extremismului,  lege ce prin natura sa ar limpezi într-un fel şi călcarea, cu prea multă nonşalanţă a pământului transilvan de către autorităţile maghiare, care  şi l-au însuşit pentru a scenariza, aici la noi acasă măsuri şi evenimente diversioniste cu bătaie la încorporarea Ardealului în graniţele Ungariei. Ne atrage atenţia şi  intenţia organizării unei reuniuni a Partidului Verde din Ungaria „L.M.P. – Lehet Mas Politika” (Politicile pot fi diferite), la Miercurea Ciuc.

                        Credem, că de acum autoritatea română este suficient de bine informată pentru a lua măsurile corespunzătoare privitor la limitarea unor astfel de obrăznicii.

                        14 august 2013

                                                                                              Tiberiu Vanca

Read More