"Sous le ciel de Paris"!

"Sous le ciel de Paris
S'envole une chanson.
Elle est née d'aujourd'hui
Dans le cœur d'un garçon.
Sous le ciel de Paris
Marchent des amoureux,
Leur bonheur se construit
Sur un air fait pour eux."



Juliette Greco, celebră actriţă şi cântăreaţă franceză, s-a născut pe 7 februarie 1927 într-un oras din sudul Franţei, Montpellier.

Atât tatăl (corsican) cât şi mama sa au făcut parte din Grupul de Rezistenţă, în departamentul Herault din sudul Franţei. Juliette împreună cu sora ei mai mare, Charlotte, au fost crescute de bunicii din partea mamei. Juliette a fost educată de maici într-o şcoală de mănăstire extrem de strictă.


Ocupanţii germani le-au arestat  pe mama şi sora ei  care apoi au fost deportate într-o închisoare. Juliette având numai 16 ani, i s-a fost permis să rămână în Franţa şi  petrece restul anilor de război într-o casă a  profesoarei Hélène Duc.



După eliberarea Franţei, frecventează cafenele Saint Germain, devine adepta modei şi intră într-un cerc de intelectuali binecunoscut, cufundându-se în politică şi cultură filosofică. Scrie multe poezii, compune muzică, este impresionată de Miles Davis, cu care are o legătură puternică de iubire. În anul 1950  primeşte primul rol într-un film, "Aglaonice d'Orphée".



Muza existenţialiştilor francezi, Jean-Paul Sartre şi Boris Vian, Juliette a fost căsătorită de trei ori: cu actorul Philippe Lemaire (1953-1956 ) cu care are o fiică, Marie-Laurence Lemaire, născută în 1954, cunoscută director de film şi scenaristă, (Laurence Lemaire-Bazi),  cu actorul Michel Piccoli (1966-1977) şi cu pianistul, Jouannest Gerard (din 1988...).



În 2009, neobosita Juliette Gréco s-a întors în mijlocul scenelor cu un nou album " Je me souviens de toit." ce cuprinde melodii scrise de nume ce reprezintă "crème de la crème"  din scena muzicii franceze – Abd Al Malik, Olivia Ruiz, Maxime le Forestier, Brigitte Fontaine, Orly Chap, Christophe Miossec, Marie Nimier, Adrienne Pauly sau Valerie Vega.

Read More

putin si ponta tete-a tete la olimpiada de la Soci intr-un cadru familiar ,ei nu au nimic de ascuns

Read More

Cum se procedează când vrei să cureţi cuptorul cu microunde cu lămâie?

" Se taie o lămâie în două, apoi se stoarce zeama şi se pune într-un vas cu 300 de ml de apă.
Se pune vasul în cuptorul cu microunde timp de 5-10 minute. După accea, se ia o cârpă sau un prospop de hârtie şi se şterge cuptorul.
 Bucătăria ta va mirosi a prospețime. "

sursa : http://culinar.bzi.ro/iata-cum-scapi-de-mirosul-urat-din-casa-video-11722

microwave

Read More

Gânduri de seară............

La marginea pantei abrupte,
La un han s-a oprit un străin,
Era trist și avea hainele rupte,
Și pe masă o cană cu vin.

Un străin ce-nconjoară pământul,
Stai la mine, rămâi doar un ceas,
Să te întorci înapoi nu mai ai unde,
Înainte să mergi ți-a mai rămas.

Mi-amintesc de o vară fierbinte,
De-o pădure cu muguri pe ram,
Mi-amintesc de prieteni și de iubită,
Și de-o casă cu mama la geam.

Am ajuns la un han pe o stâncă,
Să-mi înec tot amarul nu pot,
Și mă-ntreb dacă apa e-adâncă
Să mă-nec azi cu jale cu tot.

Mi-a răspuns ridicându-se agale
Avea ochii plini de lacrimi și dor:
„Mulțumesc pentru vinul măriei tale,
Căutam un loc unde să mor"...

Acum plâng, și nimeni n-aude,
Trec printre oameni, socot,
Înainte să merg nu am unde,
Înapoi să mă-ntorc n-are rost...,

Read More

România este frumoasă - the beautiful Romania album 5 PETRILA & DEALURILE DIN IMPREJURIMI

Fără multe cuvinte ...călătorie plăcuta 

sursa :PETRILA & DEALURILE DIN IMPREJURIMI PARTEA 1

Postare by Koles Attila.

Read More

AURARII Ep. 29 UN TITAN AL CERCETĂRII GEOLOGICE TOMA PETRE GHIŢULESCU & Tiberiu Vanca

ROMÂNIA:
OLIMPIADA DE IARNĂ DE LA SAINT MORITZ
11-19 FEBRUARIE 1928
PROBA DE BOB 5
Echipajul Toma Petre Ghiţulescu; Grigore Soculescu;
Mircea Soculescu; Iulian Gavat şi Traian Niţescu, 
clasat pe locul 7

AURARII
Ep. 29 
UN TITAN AL CERCETĂRII GEOLOGICE
TOMA PETRE GHIŢULESCU
MOTO: Minerul este fiinţa blajină ce se îngroapă de
mii de ori pentru a ieşi la lumină cu braţele încărcate
de fructele străfundurilor, pentru a alimenta şi întreţine progresul.
Absolvent, în anul 1956, al Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca autorul rândurilor de faţă, devine brădean prin repartiţie guvernamentală. Este numit procuror la Procuratura Raionului Brad, unitate ce funcţiona într-un foarte important centru minier. Aici îşi desfăşura activitatea Trustul Aurului Brad subiect cu activitate economică ce conducea şi coordona mineritul auro-argintifer românesc, fiind, cu alte cuvinte o unitate cu rang republican. În supravegherea unităţii locale de procuratură se aflau cinci colonii penitenciar,
colonia de la Ruda Brad unde se afla intrarea în Mina Musariu, colonia Dealul Fetii unde se afla intrarea în mina cu acelaşi nume, colonia Valea Arsului de unde se făcea accesul în mina cu nume omonim, colonia din Criscior – Dumbrăviţa şi colonia din aceiaşi localitate cu sediul la locaţia Valea Morii. Minele nominate de noi nu erau entităţi productive separate cât făceau parte dintr-un singur complex miner, respectiv erau legate între ele prin galerii minere. Între obligaţiile unităţii de procuratură subzista şi sarcina supravegherii condiţiilor de deţinere, supraveghere ce presupunea verificarea legalităţii deţinerii, observarea condiţiilor de habitat a deţinuţilor, a administrării hranei şi preluarea urmată de verificare a plângerilor deţinuţilor. Coloniile penitenciar la care am făcut referire au fost amplasate în zonă pentru a furniza forţă de muncă pentru activitatea de extragere a minereului. Am avut mandat să exercit lunar activitatea de supraveghere a locurilor de deţinere respective, astfel că am avut cale deschisă pentru vizualizarea întregii activităţi penitenciare. La colonia Musariu cum mai era numit aşezământul penitenciar din Ruda-Brad, am avut surpriza să găsesc un deţinut ce se bucura de un regim privilegiat, geologul Toma Petre Ghiţulescu, somitate a cercetării geologice româneşti persoană de o verticalitate caracteristică marilor intelectuali ai lumii interbelice.
A VRUT SĂ FIE CINSTIT LA VREMEA, INFAMEI, „ORIENTĂRI”

În calitatea sa de consilier în Ministerul Economiei, a fost invitat la ministru, nimeni altul decât Gheorghe Gheorghiu Dej, i s-au cerut relaţii în legătură cu scăderea producţiei de aur. Fără nici un fel de reţinere T.P.G. răspunde că prăbuşirea producţiei se datorează comuniştilor, care au operat o amplă reciclare a personalului în toate domeniile, înlocuind profesioniştii de carieră cu persoane fără pregătire, şi că acest fapt a slăbit procesul de veghe privind disciplina în producţie şi a produs severe perturbări sociale. A fost prima împrejurare care i-a dinamitat cariera. Cea de a doua nu avea să întârzie. Se opune intenţiei constituirii mineritului aurifer în societate sovieto – română, respectiv integrarea mineritului aurifer în ceea ce se numea atunci „Sovrom” adică societate pe acţiuni sovieto-română. Şi-a argumentat poziţia precizând că aurul este o substanţă minerală esenţială pentru economia românească şi că nu este potrivit să o împărţim cu o altă entitate statală. S-a referit şi la tezaurul românesc aflat în prizonierat la Moscova. Când află că arestarea este iminentă se ascunde şi distruge planuri miniere esenţiale pentru a nu ajunge în mâna sovieticilor. I s-a întocmit dosar de „duşman al clasei muncitoare”, a fost trimis în judecată şi condamnat la moarte. În suma de specialişti ce au mai rămas prin minister existau, încă personalităţi conştiente de valoarea eminentului geolog T.P.G. care cu dibăcie au strecurat în urechile torţionarilor roşii calitatea de unicat, de supraspecialist, de vârf de calitate în cercetarea geologică naţională a celui condamnat, de pierderea de neînlocuit ce s-a produs prin îndepărtarea acestuia, se flutură insinuarea că este singurul care poate reconstitui hărţile minere distruse şi că fără acestea economia va trena ani la rând, drept care i se comută pedeapsa la închisoare pe viaţă. În episodul nostru nr. 15 „Criza de autoritate şi ordinea publică” am nominat câteva localităţi din vecinătatea perimetrului aurifer brădean ce l-a un moment erau locuite numai de femei şi copii, întrucât bărbaţii în integralitatea lor îndeletnicindu-se cu furtul şi specula cu aur au populat închisorile „patriei”. Mineritul aurifer devine cu alte cuvinte o ramură economică în criză, şi datorită importanţei aurului se cerea reabilitat. A fost cel de al doilea motiv pentru care autorităţile au mai făcut un pas înapoi. Îl transferă pe T.P.G. la colonia penitenciară Musariu, i se pune la dispoziţie o încăpere mobilată cu un pat, relativ confortabil, cu un birou şi scaune, un dulap şi o sobă pentru încălzire, cu ieşire liberă în curtea coloniei. Acolo aveam să-l întâlnesc lună de lună pe T.P.G. înconjurat de hărţi geologice, de tratate de geologie şi am avut posibilitatea de a face scurte schimburi de impresii. I s-a conferit acest confort pentru că fără serviciile lui reabilitarea mineritului aurifer ar fi suferit severe amânări şi pentru că era bun cunoscător al complexului miner brădean şi separat i s-a pretins să reconstituie planurile miniere pe care le-a distrus în 1948 din dorinţa lui ardentă de a nu încăpea pe mâna sovieticilor.

GABARITUL CIVIC ŞI PROFESIONAL AL LUI T.P.G.

Se naşte la 29 iunie 1902 în Giurgiu în familia unui funcţionar refugiat din Ardeal (satul Vinerea de la intrarea în Cugir). În 1921 absolvă cursurile Liceului „Gh. Lazăr” din Bucureşti. Între 1921 – 1925 urmează cursurile Şcolii Politehnice din capitală. În timpul studiilor este remarcat de un eminent cadru universitar, geologul Ludovic Mrazec care îl ia colaborator la lucrările de cercetare geologică pe care le efectua în Munţii Metaliferi, locaţie geografică care îl cucereşte şi căreia îi va dedica întreaga sa viaţă ştiinţifică. Îl entuziasmează geofizica drept care pleacă în străinătate pentru specializare la Freiburg şi Postdam. Spirit neliniştit, fiind, nu socoteşte că s-a împlinit drept care face stadii de pregătire , în ordine, la Institutul de Fizică de la Paris şi la Vansec, în Belgia la laboratoarele Askania unde se familiarizează cu metodele şi tehnicile geofizicii. În 1927 este numit conferenţiar la Politehnica Bucureşti unde va preda în premieră în România, un curs de geofizică aplicată şi alături de bunii săi prieteni, profesorii universitari inginerii Sabba Ştefănescu (1902 – 1994), Iulian Gavăt (1900-1978) şi Mircea Socolescu ( 1902 – 1993), toţi membrii ai AGIR utilizează metodele şi tehnicile geofizicii în realizarea lucrărilor, atât a celor personale cât şi a celor comune. Este întemeietorul Societăţii Române de Geofizică, entitate ştiinţifică afiliată la AGIR. În colaborare cu Mircea Socolescu materializează harta geologică a Munţilor Apuseni, lucrare întratât de completă încât ulterior nu a putut să fie schimbată cât doar să i se aducă completări de detaliu. A ocupat funcţii de seamă în economie: director la Societe des mines de l’or de Transylvanie, iar în ordine „administrator delegat la Societatea Minieră pe acţiuni „Mica” şi la „Balkan – Rodope. În 1940 este consilier în Ministerul Economiei Naţionale, nu după mult timp i se acordă funcţia de secretar general al ministerului iar în final Secretar de Stat.
Execută patrusprezece ani de detenţie între 1948-1962 şi trei ani de domiciliu forţat la Brad , după plecarea de la Brad se angajează la Întreprinderea de Prospecţiuni Geologice din Bucureşti. Se pensionează în 1980 la vârsta de 78 de ani. După ieşirea din închisoare, pune la punct lucrări fundamentale de mare valoare, respectiv studiază substanţele miniere asociate magnetismului terţiar din Munţii Metaliferi. În anul 1971 în colaborare cu I. Folea, fost ministru al geologiei şi alţi specialişti publică lucrarea „Economia geologică minieră”, tratat de mare importanţă pentru minerit.
Profesorul universitar Lazăr Pavelescu de la Facultatea de Geologie-Geofizică îl caracterizează astfel: „A fost un important inginer geolog-geofizician şi minier, specialist în prospectarea, exploatarea zăcămintelor metalifere, neegalat până în prezent. A fost profesorul care şi-a demonstrat originalitatea prin introducerea în învăţământul universitar românesc a unei discipline, geofizica, cunoscut în ţară şi în străinătate ca un explorator de tărâmuri necunoscute din Africa şi ca expert minier pentru aur dar şi pentru alte substanţe minerale.”
Mihai Olteanu, semnatarul bibliografiei consultată de noi spune: „Aventura vieţii acestui mare om, uitat, se încheie la 26 octombrie 1983, într-o cămăruţă de 10 mp., mobilată cu un pat, o masă, un scaun şi rafturi pline de cărţi”, după o locuire în astfel de condiţii timp de 17 ani.

HOBY-URI

Toma Petre Ghiţulescu pe lângă performanţele ştiinţifice, pe lângă gesturile patriotice ce l-au dus la întemniţare, are la activ şi alte realizări. A fost un sportiv de performanţă fiind alături de patru din prietenii săi primii români care au participat la o Olimpiadă. În anul 1928 alături de bunii săi prieteni, prieteni de o viaţă, a făcut parte din echipa de bob 5 la Olimpiada de la Saint Moritz (11 -19 februarie) . Echipajul a fost format din Grigore Soculescu; Mircea Soculescu Iulian Gavăt; Toma Petre Ghiţulescu şi Traian Niţescu, ocupând locul 7 în clasamentul aferent probei.
Pe lângă performanţa de a fi primii români participanţi la o olimpiadă, ei, consumă şi o a doua performanţă, prin aceia că au format un echipaj supraelitist, în sensul că în compunerea lui s-au aflat nu mai puţin decât trei profesori universitari, îi numim pe: Mircea Socolescu; Iulian Gavăt şi Toma Petre Ghiţulescu.

16 ianuarie 2012 – 4 februarie 2014
Tiberiu Vanca
(la redactarea acestei tablete s-a utilizat şi bibliografie
respectiv : Rev. „Valori” / octombrie 1999 pag. 20-23
art. semnat de Mihai Olteanu, ajunsă în posesia
noastră prin bunăvoinţa D-lui geolog Grigore Verdeş căruia îi mulţumim)

Read More

Va avea victor viorel ponta poza lui putin în camera de hotel de la Soci ?

Desigur victoras  nu v-a fi cazat in aceste hoteluri , dar probabilitatea ca poza lui putin sa fie pe birou este de 99 la suta .

"

Jurnaliştii de la Jocurile Olimpice au împărtăşit experienţe hilare şi groteşti din hotelurile din Soci: "Apa conţine ceva foarte periculos" -

Jurnaliştii acreditaţi la Jocurile Olimpice de la Soci au început să împărtăşească pe Twitter experienţele lor hilare şi groteşti din hotelurile în care au fost cazaţi pentru a acoperi mediatic acest eveniment sportiv, informează washingtonpost.com.

Potrivit publicaţiei The Washington Post, continuă dezbaterea cu privire la cât de pregătit este oraşul Soci pentru a găzdui Jocurile Olimpice din 2014, care încep pe 7 februarie.

Astfel, jurnalişti din toată lumea au început să se cazeze la hoteluri locale şi să-şi împărtăşească aparentele nemulţumiri. Unii ziarişti care au sosit la Soci au descris pe reţelele de socializare, precum Twitter, condiţiile "îngrozitoare" de cazare din acest oraş, în care sunt deja pregătite pentru a-şi primi oaspeţii doar şase din cele nouă hoteluri în care se pot caza reprezentanţii media.

..............................................................................................................................

Jurnalistul Kevin Bishop a postat la rândul său pe Twitter o imagine cu un birou, pe care apare o fotografie înrămată cu preşedintele rus Vladimir Putin. "Camera în care se află recepţia din hotelul nostru din Soci încă nu are finalizată podeaua. În schimb, pe biroul de recepţie avem o fotografie de bun venit", a comentat Kevin Bishop.

"

Citește integral:  aici 

Read More

"Disidentul anticomunist".

„Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge puşcăriaş, dar am aspirat de tânăr să ajung universitar şi membru al Academiei“.

Gabriel Țepelea (n. 6 februarie 1916, Borod, Bihor - d. 12 aprilie 2012, București) a fost  om de cultură și politician român, membru PNȚCD, membru de onoare al Academiei Române.
A urmat şcoala primară în satul natal, apoi a absolvit Liceul "Emanuil Gojdu" din Oradea (1926-1933).
A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie (secția filologie romanică) a Universității Regele Ferdinand din Cluj, în anul 1937, fiind mai apoi promovat doctor în litere și filozofie la Universitatea București (1948). A urmat de asemenea studii juridice la Facultatea de Drept a Universității Regele Ferdinand din Cluj. A urmat cursuri de specializare în domeniul limbii și literaturii franceze în Franța, în anii 1937 - 1938.
În perioada 1938 - 1944, a fost profesor secundar la Lugoj și la Timișoara, iar după anul 1945, a fost profesor la București. În 1948, şi-a susţinut doctoratul, sub îndrumarea lui George Călinescu, la Universitatea din Bucureşti, cu o teză despre literatură în grai bănăţean, titlul fiindu-i recunoscut abia în 1968.

Membru  al Partidului Naţional Ţărănesc din 1933, a desfăşurat o intensă activitate militantă pentru reîntregirea ţării şi rezolvarea problemelor ţărăneşti. Devenit în 1945 secretar general al Organizaţiei Tineretului Ţărănist din Transilvania, a conferenţiat în anii următori pe teme de doctrină politică. La alegerile din 1946 a candidat pe listele partidului.

Condamnat la temniţă grea şi confiscarea averii, a stat în închisoare din 1949 până în 1955. Eliberat din detenţie, a fost nevoit să lucreze un timp ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar Şi-a reluat cu greu colaborarea în revistele de specialitate, cu recenzii şi succinte contribuţii de istorie literară.

După ieșirea din închisoarea politică, între anii 1962 - 1964, a fost lector de limba franceză și istoria limbii române la Facultatea de filologie de la Timișoara, iar din 1964 lector, conferențiar și profesor la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Pitești, unde, în perioada 1971 - 1974, a îndeplinit și funcția de decan al facultății.

Activitatea politică

    - s-a înscris în PNȚ, în anul 1933. A fost apropiat de Iuliu Maniu.
    - președintele Organizației de tineret a PNȚ (1945-1946)
    - candidat pe lista de deputați la alegerile din 1946, arestat și condamnat la 6 ani de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale
    - din 1989 - membru PNȚCD
    - 1990-1996 - vicepreședintele PNȚCD
    - 1996-2000 - prim vicepreședinte al PNȚCD

Până la pensionare, în 1981, a publicat manuale şi cursuri privind istoria limbii române literare, stilistica limbii franceze, literatura franceză. Imediat după evenimentele din decembrie 1989, a intrat în prim-planul vieţii politice.Astfel, a luat parte, alături de Corneliu Coposu, la reînfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc, în calitate de vicepreşedinte.

A coordonat Departamentul de studii, programe şi doctrină al partidului, fiind iniţiatorul şi realizatorul unei serii de volume dedicate câtorva personalităţi marcante. A fost ales deputat de Bihor în 1990, 1992 şi 1996, iar din 1992 a fost preşedinte al Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaţilor, iar în 1996 a devenit vicepreşedinte al Uniunii Europene Creştin-Democrate. În 1993 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

Doctor honoris causa al mai multor universităţi (Oradea, Arad, Piteşti), a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2000) şi cu Legiunea de Onoare în grad de Ofiţer, acordată de Republică Franceză (2001). Membru al Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal (1937), va deveni, peste ani, şi membru al Uniunii Scriitorilor.

După 1990 a sprijinit financiar construirea grădiniței, dispensarului medical și a bisericii greco-catolice din comună sa natală, Borod.
Gabriel Țepelea a fost membru de onoare al Academiei Române.
Gabriel Ţepelea a încetat din viaţă, la vârsta de 96 de ani, la 12 aprilie 2012, în locuinţa sa din Bucureşti.




Gabriel Ţepelea : "N-am vrut să capitulez!"
 (autor: Carmen Preotesoiu)

ÎNCEPUTUL CALVARULUI

Profesorul îşi lărgeşte nodul de la cravată. Cu mişcări încete, se lăsă pe spate, lipindu-se de spătarul scaunului. Respira lung. Ai zice că tot greul a trecut. Necazurile însă au continuat. În 1949, chiar de Sfânta Marie, Securitatea i-a pătruns în casa şi de-atunci, şase ani nu a mai ştiut de ce se întâmpla "afară", nu a mai avut nici o veste de la familie, nu şi-a văzut copilul crescând. Umbra Securităţii îl urmărise permanent. Când ofiţerii l-au urcat în maşină, şi-a dat seama că nu va scapa prea uşor, mai ales că de la 17 ani devenise membru al Partidului Ţărănist, iar apropierea de Maniu şi Coposu i-au pus stigmatul de "duşman al poporului". A fost dus la Ministerul de Interne şi ţinut în anchete chinuitoare care nu făceau decât să repete până la desfigurare aceleaşi somaţii: "Refă programul partidului ţărănesc la tineret, tu nu auzi?". "Îl spusese de atâtea ori, că îl ziceam fără să mă mai gândesc. Ştiam că nu sunt vinovat, deşi mi se reproşase că eram la curent cu ceea ce făceau românii fugiţi din ţară. Aflaseră că citisem în casa unchiului meu, avocat de profesie, nişte scrisori de la comitetul românilor din străinătate".

DE LA BĂTAIE LA OCNĂ

În realitate, Gabriel Ţepelea trebuia exterminat din cauza partidului pe care îl slujea. A trecut prin Jilava, pe la Canal, Aiud, Oradea. Ajunsese de nerecunoscut. Numai piele şi os, tuns scurt şi fără pic de putere. Bătăile de la Jilava şi munca de ocnaş de la Canal şi acum, după mai bine de 50 de ani, îi chinuie trupul. "Printre noi, la Jilava, erau infiltraţi spioni. Iar în celula 24 în care eram eu, se mai aflau şi aghitantul lui Antonescu şi un fost cumnat al lui Magearu, deputat ţărănist, Mociornita, oameni consideraţi periculoşi. Gardienii erau puşi să tragă cu urechea la uşa celulei şi să raporteze superiorilor. Într-o noapte, a venit un plutonier major, ne-a pus să ieşim pe hol şi, în timp ce mergeam, gardienii loveau în noi, fără să se uite unde nimeresc". La Canal, şi mai greu, deţinuţii se transformaseră în animale de tras în jug. Fiecare trebuia să încarce sau să descarce zeci de vagoneţi cu pământ sau cu piatră. "Eu am lucrat şi de noapte. Sarcina mea era aceea de a face paturi de fier, suprapuse. Din cauza întunericului, mă loveam la degete. Nu vedeam unde nimeresc cu ciocanul. Aveam mâinile făcute praf. Din fericire, marele doctor Petrescu ne ajuta, luându-ne la cabinet. Spre sfârşitul celor doi ani petrecuţi la Canal, am fost declarat distrofic şi lăsat în pace". Gabriel Ţepelea a strâns din dinţi şi a răbdat. Fără să-şi strige durerea. A suportat şi foamea, şi setea, şi munca grea sau bătăile date fără motiv, şi lipsa vreunei veşti din partea familiei. Când a ajuns însă la închisoarea de la Oradea, a crezut că nu mai are scăpare. Nimic din câte trăise nu-l mai deranja. Acum, clopotele bisericii greco-catolice, în care se ruga în copilărie, sunetul orologiului, toate îl bântuiau. Împreună cu deţinuţii aduşi la Oradea a făcut greva foamei, din cauza condiţiilor aspre. Degeaba. A scăpat din iad, după un an, când se împliniseră cei 6 ani de pedeapsă.

"Chiar şi după ce am ieşit din închisoare, am fost urmărit de Securitate. Au venit şi în casa noastră ofiţerii. Când am început să predau la Universitatea din Timişoara am avut grijă ca în cursurile mele să nu se găsească nici un pic de politică, pentru a nu le da motiv de arestare".





surse : wikipedia.ro
            jurnalul.ro

Read More

Жить товарищу Путину Tot înainte spre Rusia Все вперед для России ponta și rusii

Ca de obicei guvernul socialist în frunte cu tovarășul victor viorel ponta dau cu flit fata de cetățenii romani . Sunt arestați abuziv de securitatea rusa confrați de - ai nostrii iar pe tovarășul viorel il doare in basca . El tovarășul merge sa ia ceaiul de la samovar in Soci împreuna cu putin, tata securiștilor 
" 

Directorul liceului cu predare în limba română "Lucian Blaga" din Tiraspol, Ion Iovcev, a fost reţinut de miliţia transnistreană. Totodată, au fost reţinuţi contabilul instituţiei şi şoferul. Toţi trei se întorceau din Căuşeni şi au fost opriţi în localitatea Parcani, fiind învinuiţi de contrabandă.

"Sunt reţinuţi toţi trei: şoferul directorul liceului şi contabila. Au fost reţinuţi cu trei ore în urmă. Telefonul şoferului este bruiat. Ei au mers ieri după salariu. Înainte de a primi salariul au dus actele necesare la Căuşeni, de unde luăm salariul. Nu i-au oprit nimeni la punctele de trecere. Astăzi i-au oprit, dar ei au spus că nu au ce declara. După postul de pacificatori au fost opriţi şi învinuiţi că aduc contrabandă, dar în afară de bani ei nu aveau nimic. Acum nu ni se permite să luăm legătura cu ei", a declarat pentru Publika TV Raisa Pădurean, director adjunct la liceul Lucian Blaga din Tiraspol. 

Totodată, Raisa Pădureanu a declarat că acţiunile autorităţilor transnistrene sunt încă o dovadă că profesorii şi elevii din regiune sunt terorizaţi. " 

citeste mai departe : aici 

ACEȘTI PENALI NE SCOT DIN EU ȘI DIN NATO ȘI NE DUC SPRE EURASIA  .VA ÎNTREB : VA VA PLĂCEA  CÂND VEȚI STA DIN NOU LA GRANIȚA CU EU CA ÎNAINTE DE 1989?

Acum 22 de ore Monica Luisa Macovei ne anunța pe FB : 

" Am primit informații că domnul Ion Iovcev, directorul liceului român Lucian Blaga din Tiraspol, a fost arestat acum circa o oră de forțele de securitate din regiunea Transnistreană. 

Se pare că domnul Iovcev și contabila liceului sunt învinuiți că aveau asupra lor valută străină, adică lei moldovenești, care, în realitate, reprezentau salariile profesorilor primite de la autoritățile din Chișinău.

În acest moment contactez telefonic autoritățile de la Chișinău și Bruxelles. " 

Intre timp prim ministrul României nu a avut nici o reacție ca de altfel nici ministerul de externe desigur e este ocupat cu alegerile pentru europarlamentare , cu modificarea legii electorale , cu listele de europarlamentari  , cu preluarea STS prin forță  ( abuzarea constituției )  ,  cu eliberarea penalilor legal  , promisiuni de mite electorale .... LISTA HAOSULUI PRODUS DE ACEST PRIM MINISTRU ȘI GRUPAREA PENALA CE A PRELUAT ROMANIA PRIN  LOVITURA DE STAT ÎN  2012 .

 " 
Directorul Liceului "Lucian Blaga" din Tiraspol, Ion Iovcev, a fost reţinut de securitatea transnsitreană sub pretextul că acesta ar face contrabandă, scrie portalul moldovenesc Unimedia.
" 
Citiți mai mult: Directorul liceului cu predare în limba română din Tiraspol, arestat de miliția transnistreană - Internaţional > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/directorul-liceului-cu-predare-in-limba-romana-din-tiraspol-arestat-de-militia-transnistreana-1080793.html#ixzz2sXqRUAj5 
EVZ.ro 

Postare by Monica Luisa Macovei.




Urmăriți abuzurile rușilor fata de cetățenii noștri în ani trecuți dar recent  , aici este sta comunist domnilor asta doriți și voi aici ? 

Read More

Gânduri de seară.............

Cu cât sunt ei mai lacomi şi mai răi
şi mai potrivnici, mai fără ruşine,
cu-atât îmi e mai drag de ochii tăi,
cu-atât mai mult mă-ndrăgostesc de tine.

Te simt mai în pericol, şi tresar,
de câte ori aud, plângând, o uşă,
şi ies, urlând, din somnul de coşmar,
de parcă eşti sub viscol şi....cenuşa.


Ei mă provoacă la mai mare dor,
decât în clipa când îmi eşti femeia,
eşti singură, împotriva tuturor
şi eu cu tine sunt, şi de aceea.

Te vor pândi şi te vor ataca
şi vor voi să te omoare, poate,
dar eu am să te-ascund în sinea mea
şi-n osul meu îţi voi zidi...cetate.

N-au niciun spor, deşi îmi este greu
şi-n fiecare noapte fac de gardă,
şi nu ştiu când ieşim din defileu
şi când sfârşeşte noaptea revanşardă.


De felul cum te-ai izolat de tot,
acolo-ntr-un altar de mănăstire,
îmi dă iluminarea să mai pot
reinventa în contra lor, iubire.

Au pus în jurul tău un fel de zid
şi mi-au legat pamantu-ntreg de glezne,
şi nu mai ştiu cărare să-mi deschid
şi să învăţ a renunţa mai lesne.

E-ntr-adevăr urât şi degradant,
să nu te pot vedea, precum mi-e vrerea,
dar...nu-mi doresc postura de amant
şi nu aştept salvări de nicăierea.

Cu cât sunt ei mai lacomi şi mai răi
şi mai potrivnici, mai fără ruşine,
cu-atât îmi e mai drag de ochii tăi,
cu-atât mai mult mă-ndrăgostesc...de tine.

Read More