AURARII Ep. 29 UN TITAN AL CERCETĂRII GEOLOGICE TOMA PETRE GHIŢULESCU & Tiberiu Vanca

ROMÂNIA:
OLIMPIADA DE IARNĂ DE LA SAINT MORITZ
11-19 FEBRUARIE 1928
PROBA DE BOB 5
Echipajul Toma Petre Ghiţulescu; Grigore Soculescu;
Mircea Soculescu; Iulian Gavat şi Traian Niţescu, 
clasat pe locul 7

AURARII
Ep. 29 
UN TITAN AL CERCETĂRII GEOLOGICE
TOMA PETRE GHIŢULESCU
MOTO: Minerul este fiinţa blajină ce se îngroapă de
mii de ori pentru a ieşi la lumină cu braţele încărcate
de fructele străfundurilor, pentru a alimenta şi întreţine progresul.
Absolvent, în anul 1956, al Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca autorul rândurilor de faţă, devine brădean prin repartiţie guvernamentală. Este numit procuror la Procuratura Raionului Brad, unitate ce funcţiona într-un foarte important centru minier. Aici îşi desfăşura activitatea Trustul Aurului Brad subiect cu activitate economică ce conducea şi coordona mineritul auro-argintifer românesc, fiind, cu alte cuvinte o unitate cu rang republican. În supravegherea unităţii locale de procuratură se aflau cinci colonii penitenciar,
colonia de la Ruda Brad unde se afla intrarea în Mina Musariu, colonia Dealul Fetii unde se afla intrarea în mina cu acelaşi nume, colonia Valea Arsului de unde se făcea accesul în mina cu nume omonim, colonia din Criscior – Dumbrăviţa şi colonia din aceiaşi localitate cu sediul la locaţia Valea Morii. Minele nominate de noi nu erau entităţi productive separate cât făceau parte dintr-un singur complex miner, respectiv erau legate între ele prin galerii minere. Între obligaţiile unităţii de procuratură subzista şi sarcina supravegherii condiţiilor de deţinere, supraveghere ce presupunea verificarea legalităţii deţinerii, observarea condiţiilor de habitat a deţinuţilor, a administrării hranei şi preluarea urmată de verificare a plângerilor deţinuţilor. Coloniile penitenciar la care am făcut referire au fost amplasate în zonă pentru a furniza forţă de muncă pentru activitatea de extragere a minereului. Am avut mandat să exercit lunar activitatea de supraveghere a locurilor de deţinere respective, astfel că am avut cale deschisă pentru vizualizarea întregii activităţi penitenciare. La colonia Musariu cum mai era numit aşezământul penitenciar din Ruda-Brad, am avut surpriza să găsesc un deţinut ce se bucura de un regim privilegiat, geologul Toma Petre Ghiţulescu, somitate a cercetării geologice româneşti persoană de o verticalitate caracteristică marilor intelectuali ai lumii interbelice.
A VRUT SĂ FIE CINSTIT LA VREMEA, INFAMEI, „ORIENTĂRI”

În calitatea sa de consilier în Ministerul Economiei, a fost invitat la ministru, nimeni altul decât Gheorghe Gheorghiu Dej, i s-au cerut relaţii în legătură cu scăderea producţiei de aur. Fără nici un fel de reţinere T.P.G. răspunde că prăbuşirea producţiei se datorează comuniştilor, care au operat o amplă reciclare a personalului în toate domeniile, înlocuind profesioniştii de carieră cu persoane fără pregătire, şi că acest fapt a slăbit procesul de veghe privind disciplina în producţie şi a produs severe perturbări sociale. A fost prima împrejurare care i-a dinamitat cariera. Cea de a doua nu avea să întârzie. Se opune intenţiei constituirii mineritului aurifer în societate sovieto – română, respectiv integrarea mineritului aurifer în ceea ce se numea atunci „Sovrom” adică societate pe acţiuni sovieto-română. Şi-a argumentat poziţia precizând că aurul este o substanţă minerală esenţială pentru economia românească şi că nu este potrivit să o împărţim cu o altă entitate statală. S-a referit şi la tezaurul românesc aflat în prizonierat la Moscova. Când află că arestarea este iminentă se ascunde şi distruge planuri miniere esenţiale pentru a nu ajunge în mâna sovieticilor. I s-a întocmit dosar de „duşman al clasei muncitoare”, a fost trimis în judecată şi condamnat la moarte. În suma de specialişti ce au mai rămas prin minister existau, încă personalităţi conştiente de valoarea eminentului geolog T.P.G. care cu dibăcie au strecurat în urechile torţionarilor roşii calitatea de unicat, de supraspecialist, de vârf de calitate în cercetarea geologică naţională a celui condamnat, de pierderea de neînlocuit ce s-a produs prin îndepărtarea acestuia, se flutură insinuarea că este singurul care poate reconstitui hărţile minere distruse şi că fără acestea economia va trena ani la rând, drept care i se comută pedeapsa la închisoare pe viaţă. În episodul nostru nr. 15 „Criza de autoritate şi ordinea publică” am nominat câteva localităţi din vecinătatea perimetrului aurifer brădean ce l-a un moment erau locuite numai de femei şi copii, întrucât bărbaţii în integralitatea lor îndeletnicindu-se cu furtul şi specula cu aur au populat închisorile „patriei”. Mineritul aurifer devine cu alte cuvinte o ramură economică în criză, şi datorită importanţei aurului se cerea reabilitat. A fost cel de al doilea motiv pentru care autorităţile au mai făcut un pas înapoi. Îl transferă pe T.P.G. la colonia penitenciară Musariu, i se pune la dispoziţie o încăpere mobilată cu un pat, relativ confortabil, cu un birou şi scaune, un dulap şi o sobă pentru încălzire, cu ieşire liberă în curtea coloniei. Acolo aveam să-l întâlnesc lună de lună pe T.P.G. înconjurat de hărţi geologice, de tratate de geologie şi am avut posibilitatea de a face scurte schimburi de impresii. I s-a conferit acest confort pentru că fără serviciile lui reabilitarea mineritului aurifer ar fi suferit severe amânări şi pentru că era bun cunoscător al complexului miner brădean şi separat i s-a pretins să reconstituie planurile miniere pe care le-a distrus în 1948 din dorinţa lui ardentă de a nu încăpea pe mâna sovieticilor.

GABARITUL CIVIC ŞI PROFESIONAL AL LUI T.P.G.

Se naşte la 29 iunie 1902 în Giurgiu în familia unui funcţionar refugiat din Ardeal (satul Vinerea de la intrarea în Cugir). În 1921 absolvă cursurile Liceului „Gh. Lazăr” din Bucureşti. Între 1921 – 1925 urmează cursurile Şcolii Politehnice din capitală. În timpul studiilor este remarcat de un eminent cadru universitar, geologul Ludovic Mrazec care îl ia colaborator la lucrările de cercetare geologică pe care le efectua în Munţii Metaliferi, locaţie geografică care îl cucereşte şi căreia îi va dedica întreaga sa viaţă ştiinţifică. Îl entuziasmează geofizica drept care pleacă în străinătate pentru specializare la Freiburg şi Postdam. Spirit neliniştit, fiind, nu socoteşte că s-a împlinit drept care face stadii de pregătire , în ordine, la Institutul de Fizică de la Paris şi la Vansec, în Belgia la laboratoarele Askania unde se familiarizează cu metodele şi tehnicile geofizicii. În 1927 este numit conferenţiar la Politehnica Bucureşti unde va preda în premieră în România, un curs de geofizică aplicată şi alături de bunii săi prieteni, profesorii universitari inginerii Sabba Ştefănescu (1902 – 1994), Iulian Gavăt (1900-1978) şi Mircea Socolescu ( 1902 – 1993), toţi membrii ai AGIR utilizează metodele şi tehnicile geofizicii în realizarea lucrărilor, atât a celor personale cât şi a celor comune. Este întemeietorul Societăţii Române de Geofizică, entitate ştiinţifică afiliată la AGIR. În colaborare cu Mircea Socolescu materializează harta geologică a Munţilor Apuseni, lucrare întratât de completă încât ulterior nu a putut să fie schimbată cât doar să i se aducă completări de detaliu. A ocupat funcţii de seamă în economie: director la Societe des mines de l’or de Transylvanie, iar în ordine „administrator delegat la Societatea Minieră pe acţiuni „Mica” şi la „Balkan – Rodope. În 1940 este consilier în Ministerul Economiei Naţionale, nu după mult timp i se acordă funcţia de secretar general al ministerului iar în final Secretar de Stat.
Execută patrusprezece ani de detenţie între 1948-1962 şi trei ani de domiciliu forţat la Brad , după plecarea de la Brad se angajează la Întreprinderea de Prospecţiuni Geologice din Bucureşti. Se pensionează în 1980 la vârsta de 78 de ani. După ieşirea din închisoare, pune la punct lucrări fundamentale de mare valoare, respectiv studiază substanţele miniere asociate magnetismului terţiar din Munţii Metaliferi. În anul 1971 în colaborare cu I. Folea, fost ministru al geologiei şi alţi specialişti publică lucrarea „Economia geologică minieră”, tratat de mare importanţă pentru minerit.
Profesorul universitar Lazăr Pavelescu de la Facultatea de Geologie-Geofizică îl caracterizează astfel: „A fost un important inginer geolog-geofizician şi minier, specialist în prospectarea, exploatarea zăcămintelor metalifere, neegalat până în prezent. A fost profesorul care şi-a demonstrat originalitatea prin introducerea în învăţământul universitar românesc a unei discipline, geofizica, cunoscut în ţară şi în străinătate ca un explorator de tărâmuri necunoscute din Africa şi ca expert minier pentru aur dar şi pentru alte substanţe minerale.”
Mihai Olteanu, semnatarul bibliografiei consultată de noi spune: „Aventura vieţii acestui mare om, uitat, se încheie la 26 octombrie 1983, într-o cămăruţă de 10 mp., mobilată cu un pat, o masă, un scaun şi rafturi pline de cărţi”, după o locuire în astfel de condiţii timp de 17 ani.

HOBY-URI

Toma Petre Ghiţulescu pe lângă performanţele ştiinţifice, pe lângă gesturile patriotice ce l-au dus la întemniţare, are la activ şi alte realizări. A fost un sportiv de performanţă fiind alături de patru din prietenii săi primii români care au participat la o Olimpiadă. În anul 1928 alături de bunii săi prieteni, prieteni de o viaţă, a făcut parte din echipa de bob 5 la Olimpiada de la Saint Moritz (11 -19 februarie) . Echipajul a fost format din Grigore Soculescu; Mircea Soculescu Iulian Gavăt; Toma Petre Ghiţulescu şi Traian Niţescu, ocupând locul 7 în clasamentul aferent probei.
Pe lângă performanţa de a fi primii români participanţi la o olimpiadă, ei, consumă şi o a doua performanţă, prin aceia că au format un echipaj supraelitist, în sensul că în compunerea lui s-au aflat nu mai puţin decât trei profesori universitari, îi numim pe: Mircea Socolescu; Iulian Gavăt şi Toma Petre Ghiţulescu.

16 ianuarie 2012 – 4 februarie 2014
Tiberiu Vanca
(la redactarea acestei tablete s-a utilizat şi bibliografie
respectiv : Rev. „Valori” / octombrie 1999 pag. 20-23
art. semnat de Mihai Olteanu, ajunsă în posesia
noastră prin bunăvoinţa D-lui geolog Grigore Verdeş căruia îi mulţumim)

Posted in: