ACADEMIA „DE CIUMĂRNA” & Tiberiu Vanca

ACADEMIA „DE CIUMĂRNA”

                În lumea aceasta surie, care din păcate ne înconjoară, uneori, până la a ne sufoca, rareori putem inventaria apariţia faptelor notabile, în condiţiile în care într-un anonimat demn de a fi pus la colţ ele se produc în locuri din cele mai surprinzătoare. Aşa aveam să aflu că localitatea Ciumărna, o locaţie rurală din judeţul Sălaj,o adăposteşte, reţineţi, pe „academiciana Ileana Graţiana Pop”, membră al Academiei  Artelor Tradiţionale, şi împrejurarea că i-a fost concedată această înaltă distincţie în specialitatea „ţesut şi brodat”. Îl rog pe distinsul meu cititor să nu zâmbească, întrucât dacă luăm în calcul doar una din specializările de referinţă ţesutul va trebui să ne îndreptăm privirile spre profunzimile istoriei acestui neam, în care îndeletnicirea ţesutului a fost cea care a aruncat pe piaţă  materialul textil care l-a îmbrăcat pe ţăranul român, şi nu numai că „l-a îmbrăcat” cât i-a concedat specificitatea sa istorică. Iar dacă ne gândim şi la brodat şi broderie ca sferă ocupaţională, va trebui să recunoaştem că a fost ocupaţia care a dat strălucire pe de o parte portului popular iar pe de altă parte a fost cea care a adus strălucirea întru frumos a locuinţei ţărăneşti. Cu alte cuvinte au constituit două din preocupările lucrative care au dat specificitate etnosului local, şi de ce nu şi celui românesc văzut în universalitatea sa. Dar Ciumărna nu străluceşte doar prin rezidenţa în această aşezare a distinsei membru al Academiei de Arte Tradiţionale, Ileana Graţiana Pop, cât acelaşi, înalt spirit de trăire românească a gândit şi a amenajat cu propriile puteri un imobil pe care l-a destinat unei utilităţi de ordine publică. A zidit şi a amenajat un „Muzeu de Artă Populară” pe care l-a deschis nevoilor marelui public. Noi îi spunem  „Muzeu”, pentru că aşa ceva este, în timp ce „Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj”, dintr-o  anume lipsă de curaj îi spune doar „Expoziţia de Artă Populară a …”, dar chiar şi aşa este bine. Înalta Doamnă a „Etnosului Românesc” în marea sa disponibilitate „de a face” după puterile sale, o lucrare de nobilă cultură şi-a dedicat în întregul lor mijloacele materiale de trai în ridicarea unei instituţii prin care să se imortalizeze civilizaţia care a adus din străfundurile istoriei în contemporaneitate ţăranul român. A aşezat fie pe simeze fie în cuvenite rafturi obiectele de uz casnic, gospodăresc şi îmbrăcăminte ce au dat culoare stadiilor succesive de dezvoltare a civilizaţiei ţărăneşti.

                        Atunci când entuziasmul determinat de ceea ce s-a edificat la Ciumărna mi-a inoculat îndatorirea de a prezenta evenimentul şi pe protagonista acestuia publicului larg, am luat legătura cu autorul-custode al aşezării şi i-am promis că voi scrie. M-a întrebat simplu „Şi unde vei publica articolul ?” I-am răspuns tranşant” În Caiete silvane!”. Cum însă raporturile dintre mine şi publicaţia de referinţă s-au adumbrit, până la a se răci, atunci când am pus în pagină un şir de „năzdrăvănii” ce se încerca a fi prezentate ca fapte istorice, în privinţa locului meu de baştină n-a fost posibil să-mi onorez promisiunea asumată  în raport cu Ileana Graţiana. Acum însă când cuvintele-mi pot fi aşezate în circulaţie fără cenzura cuiva, îmi onorez îndatorirea ce mi-am asumat, asigurându-mi cititorul că port în continuare admiraţie şi stimă  faţă de publicaţia sălăjană amintită şi nu precupeţesc ocazia de a o felicita pentru că există, pentru că prin filele sale se dă la public cultura sălăjană, un fel de fiică orfană a culturii româneşti înainte ca grupul de intelectuali ce trudesc acolo să o pună în slujba cititorului român.

                        2 februarie 2014                                                        Tiberiu Vanca

                        P.S. Articolul s-a publicat: În paginile de Facebook  „Tiberiu Vanca”; „Magazin Sălăjan” şi în cotidianul online „Buletin de Carei”

Posted in: