Plagiatorul Victor Ponta sau paroxismul tupeului.

Citesc, mă frec la ochi, mă întreb dacă văd bine: “Victor Ponta i-a demis luni pe secretarul de stat Ştefania Duminică de la Ministerul Educaţiei, acuzată de plagiat…”. Deci omul care a fost demascat ca plagiator, cel care a răsturnat munţii intsituţionali pentru a se fofila, în fel şi chip, sustragându-se propriei responsabilităţi pentru un mega-plagiat dovedit, confirmat de Comisia de Etică şi de Senatul Universităţii din Bucureşti, o demite pe demnitara liberală pentru că a fost acuzată de plagiat. Hoţul suprem pedepseşte hoţii de mâna a doua…

Nu ştiu ce va spune Crin Antonescu, nu ştiu ce va spune Klaus Johannis, dar ştiu că pentru intelectualii care şi-au ridicat vocea demascând şi condamnând plagiatul lui Victor Ponta, premier al României, acest moment este încă unul al lipsei desăvârşite de ruşine, o probă a imunităţii absolute a lui Victor Ponta în raport cu decenţa, cu bunul simţ, cu buna cuviinţă.

Niciun minister nu a fost atât de urgisit sub domnia uselistă precum acela al Educaţiei. Batjocorirea procedurilor a atins acolo cote inimaginabile. Incomeptenţa crasă a fost mereu acompaniată de tertipuri sordide. Evident că doamna Duminică trebuia demisă. Dar nu de către plagiatorul Victor Ponta. Dacă n-ar fi fost întruchiparea lipsei de bun simţ, Victor Ponta ar fi demisionat. Ar fi fost un gest onorabil al unui om care pare să dorească, plătind orice preţ, să rămână în istoria României drept campionul dezonoarei şi al tupeului. (Vladimir Tismăneanu)

Posted in: gandurideseara,plagiat,vioricacrainic