Ca să ne-ntâlnim noi doi acum, stelele-au făcut atâta drum,
şi-a fost soare-n lume, şi-au fost ploi,
cer rotund şi lanuri pentru noi...
Doamne, n-am genunchi să-ţi mulţumesc
pentru pomi şi turme câte cresc,
ocrotite-n poala ta albastră,
toate pentru bucuria noastră...
Ne-nchinăm de-aceea Răsăritului,
apei şi pământului, truditului...
şi-o să-ţi sărutăm, colo, pe munţi,
marginea veşmântului, să-ţi spunem
laudă, şi sub picior să-ţi punem
praful nostru, praful de pe frunţi...
Ne-or primi pădurile şi turma
ierburilor alergând aproape
de pământ... Şi zânele din ape
ne-or cunoaşte pe nisipuri urma...
Umbre-n asfinţit ne-or face semne,
vom striga ecoul să ne-ndemne,
şi luându-i urma, vom cunoaşte
locul unde căprioara paşte...
Vom cunoaşte scunde-mpărăţii
de ciuperci şi vizuini pustii,
de duşmani sau poate de prieteni,
ce-şi uitară oasele sub cetini.
După urma ciutei fără vină,
ne vom face drum şi-apoi hodină
pân’la stâncile ce nu-obosesc s-aştepte
pasul Domnului, pe primele lor trepte.....(Magda Isanos)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .