"Iubeşte arta din tine şi nu pe tine în artă"!

La mulţi ani Maestre!

 “Talentul lui Victor Rebengiuc decurge, înainte de toate, dintr-un anumit cult pentru adevăr şi dintr-o rarisimă înzestrare pentru firesc. Miracolul e că, fiind mereu el însuşi, acelaşi în film sau în teatru ca şi în viaţa zilnică, Rebengiuc reuşeşte să nu se repete niciodată, adică să fie, în fiecare personaj, altfel, şi anume fidel personajului. Cu alte cuvinte, performanţa e întotdeauna previzibilă (şi, de aceea, garantată), în vreme ce stilul e mereu proaspăt, nou, plin de surpriză. Ca spectator.... nu te poţi sătura niciodată de Victor Rebengiuc. Pare să facă totul simplu, fără efort, fără obsesia vanitoasă a succesului... e ca toată lumea!”. (Andrei Pleşu)


Victor Rebengiuc (născut la 10 februarie 1933 în Bucureşti), este un actor român cu o contribuţie importantă la dezvoltarea teatrului şi cinematografiei româneşti. A absolvit UNATC "I. L. Caragiale" Bucureşti în 1956, clasa prof. Aura Buzescu şi Beate Fredanov. Este membru al trupei Teatrului Bulandra Bucureşti din 1957. Joacă însă şi în spectacolele altor teatre cum ar fi: Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Mic, Teatrul Naţional din Cluj Napoca sau Teatrul Arca.


 “De Teatrul Bulandra mă leagă tot, pentru că este casa mea. Acolo am început, iar viaţa mea artistică, în mare parte, acolo s-a desfăşurat. Cu siguranţă cea mai frumoasă amintire a mea se leagă de Aură Buzescu, de profesoara căreia îi datorez totul. Eram tineri şi inconştienţi, dar pasionaţi de ceea ce făceam. Aura Buzescu era o mare tragediană, de mare clasă. Cu ajutorul ei, m-am debarasat de deprinderile cabotine pe care le căpătasem însă m-am ales cu o armă pe care o folosesc şi astăzi: arma sincerităţii, a adevărului. De la ea am învăţat să dau profunzime unui rol. «Nu te strâmba, joacă cu economie de mijloace», îmi spunea...  îmi cerea să nu mimez un sentiment, ci să-l trăiesc. De obicei, noi mimăm, ne strâmbăm. Suntem ba curioşi, ba miraţi, ba afectaţi, mimăm un sentiment. Ea îmi cerea să nu mă strâmb. îmi spunea: «Nu te face că ai acel sentiment! Străduieşte-te să-l ai!» Cred că sunt foarte multe roluri care mi-au pus probleme şi cu care am luptat. Şi în clipa de faţă mai caut modalităţi de exprimare. Nu e deloc uşor însă am avantajul că paleta mea interpretativă este foarte diversă. Drept exemplu, «Pădurea Spânzuraţilor» a însemnat foarte mult. Nu a avut influenţe asupra carierei sau a vieţii mele însă am simţit bucuria de a participa la această deosebită «partitură scenică». Nu am avut niciodată probleme pentru că m-am obişnuit destul de uşor cu scena. Am avut de învăţat de la fiecare dintre colegii mei şi chiar de la tinerii care vin la teatru cu sufletul deschis. îmi place să lucrez cu tinerii, cu tinerele talente. Munca titanică pe care o depun ei, este plătită cu foarte puţini bani. în ceea ce mă priveşte, vreau să-mi continui activitatea sub aceeaşi lozincă care m-a ghidat şi până acum: iubeşte arta din tine şi nu pe tine în artă”.

A fost rector al UNATC "I. L. Caragiale" Bucureşti în perioada 1990-1996. A fost director al Teatrului Bulandra între anii 1996-1998. Performanţele sale artistice sunt legate şi de importante roluri în teatrul de televiziune şi în Teatrul Radiofonic Naţional.
Victor Rebengiuc a jucat personaje memorabile şi pe scenă, şi în film. Ca interpret îşi pândeşte permanent personajul, la fel cum face şi personajul cu actorul, ca să vadă dacă este corect, dacă îl respectă. Victor Rebengiuc pune de fiecare dată în discuţie, prin simpla sa apariţie, condiţia omului de carte, a intelectualului, cel care poate înnobila epoca în care s-a născut, o poate ajuta în a se depăşi, în a face dreptate, în a da valoare drepturilor omului.

Şi-a pus amprenta pe fiecare rol, căci a aşezat în toate o îndârjire fără egal, o vibraţie numai a sa. Aparent insensibil, uneori irascibil, coleric, frust, nepoliticos, neatent în cultivarea persoanelor cu care se întâmplă să comunice, Victor Rebengiuc poate părea incomod. E motivul pentru care multă lume se teme de vorbă lui. însă este drept în ceea ce spune şi dacă ai tărie de caracter înţelegi. Nu oricine poate fi profesor pentru spirit.

Printre primele filme în care a fost distribuit se numără „Pădurea spânzuraţilor“ (1964), în regia lui Liviu Ciulei, unde l-a interpretat pe Bologa. Filmul a fost premiat la Cannes în 1965. Au urmat multe alte producţii memorabile, printre care „De ce trag clopotele, Mitică?“ (1981), „O scrisoare pierdută“ (1982), „Moromeţii (1987), „Balanţa“ (1992), „Nunta mută“ (2008), „Medalia de onoare“ (2009), „Câinele japonez“ (2013). În 2012, actorul Rebengiuc a jucat de asemenea în drama psihologică „În derivă“, difuzată în serial de HBO.

Imediat după evenimentele din decembrie 1989, apare în direct la Televiziunea Română cu un sul de hârtie igienică în mână. Îi invită, astfel, pe anumiți politicieni - ce jucaseră un rol activ în regimul comunist - să se șteargă la gură înainte de a vorbi despre democrație.

În anul 2004, la cea de‑a treia ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, a primit Premiul de Excelență pentru întreaga carieră. În același an a fost declarat de către criticii de film din România (Retrospectiva Filmelor Anului) cel mai bun actor din 2004 pentru rolul din filmul „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, de Lucian Pintilie.


În 2008, când a împlinit 75 de ani, editura Humanitas a lansat cartea „Victor Rebengiuc – Omul și actorul”, semnată de criticul Mihaela Michailov și jurnalista Simona Chițan. Cartea cuprinde interviuri cu actorul, cu soția sa, Mariana Mihuț, și fiul, Tudor Rebengiuc.



Este căsătorit, din 1965, cu actriţa Mariana Mihuţ şi au împreună un fiu, Tudor.




Cel mai recent film în care a jucat Victor Rebengiuc se numeşte „Câinele japonez“ (2013) şi aparţine regizorului Tudor Cristian Jurgiu. Actorul a precizat că a acceptat rolul pentru că „era al unui om în vârstă, deci corespundea semnalmentelor lui, şi era o poveste care îl interesa, o poveste frumoasă a unui om care se luptă cu dificultăţile vieţii şi încearcă să le învingă“.

Posted in: actor,gandurideseara,VictorRebengiuc,vioricacrainic