"O superioritate psihică, un anumit fel de a fi, doar al ei, poate un privilegiu obţinut cu preţul suferinţei. Avea replică frumoasă şi promptă, uneori tăioasă, era mai sprintenă la minte decât normalul vârstei, iar prin elocvenţă se impunea adesea şi în faţa celor mari. Îşi scria poeziile solare noaptea, sub ocrotirea umbrei."
Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași - d. 17 noiembrie 1944, București) a fost avocată, poetă, prozatoare și publicistă română."
S-a născut la Iași, ca fiică a lui Mihai Isanos și a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină. De mic copil, Magda Isanos avea o adevărată pasiune pentru lectură, citea zi și noapte din biblioteca părinților și din biblioteca școlii.
Magda, eleva, 1928
A urmat școala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinții ei, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. Debutează în 1932, cu versuri în revista Licurici a Liceului de băieți Bogdan Petriceicu Hașdeu din Chișinău. A studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia; licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatură la Iași.
La 18 septembrie 1935 se căsătorește la Chișinău cu Lev Panteleev, (Acesta își făcuse studiile la Iași, urmând limbile clasice. Avea calități intelectuale remarcabile, scria poezii și era și el un cititor pasionat). Poeta publică în "Viața Basarabiei", an IV, nr. 11—12 nov.-dec. poezia Rochia. În 1936 la 31 ianuarie căsătoria ei s-a desfăcut prin consens.
Continuă să publice în "Viața Basarabiei", devine colaboratoare a revistei "Însemnări ieșene", (unde publică cu regularitate până la sfârșitul anului când revista va fi suprimată). Paralel publică în !Cuget moldovenesc", "Pagini basarabene", poezii ca Dorința, Grădinărie, Atavism, Toamnă, Caisul, Cuvântul Evei, Jucărie, și altele.
Locuiește împreună cu sora sa Silvia, studentă la medicină, într-o vilă pe Aleea Greuceanu, azi strada Pinului, ulterior într-un apartament pe strada Sărăriei, colț cu Ralet, în apropierea casei care a fost ultima locuință a lui George Topîrceanu. În această perioadă se apropie de studenții cu concepții democratice, integrându-se în Frontul Democrat Studențesc. În vara anului 1938 Magda Isanos participă la conferințe și la strângerea de fonduri pentru ajutorarea poporului spaniol.
Magda şi Zebi, la Costiujeni, 1938
"El avea un nume sonor ca un pseudonim: Eusebiu Camilar. Amândoi erau poeţi. Întâlnirea a fost una dintre acele apropieri care se întâmplă rar, o revelaţie benefică, şi pentru unul, şi pentru altul. Fericiţi că soarta îi adusese alături, niciunul nu voia mai mult. Lucrurile s-au complicat mai târziu, când, înştiinţată despre planurile lor de căsătorie, mama Magdei a sosit la Iaşi şi a vrut să afle detalii despre viitorul ginere: „cine-i”, „de unde-i”, „cu ce se ocupă”, ce studii are”, „din ce trăieşte”, ”din ce o să trăiţi”... Şi a constatat cu uimire că, în afară de superlative şi declaraţii de dragoste („Îl iubesc... Cum era să-l întreb ce studii are?”), Magda nu avea nici un răspuns concret. Se iubeau şi asta le era de-ajuns. S-au căsătorit în martie 1938. În mai, ea le scria celor de-acasã: „Eu sunt foarte fericitã, cred că nu e exagerat să spun că ne iubim în fiecare zi mai mult. Ne-am pus verighetele, ne stau foarte bine, nici largi, nici strâmte... Zeby îmi aduce flori din oraş, îmi lustruieşte pantofii şi nu mă lasă să fac treabă, de parc-aş fi o principesã în exil".
La sfârșitul lui martie 1944, soții Camilar pleacă în refugiu. În noaptea de 5 spre 6 iunie un bombardament de aviație distruge toate manuscrisele Magdei și ale lui Camilar din locuința lor din Iași. A rămas doar un caiet, cu patru povestiri inedite, păstrat de d-na Gorgos, prietena Magdei, care l-a descoperit în grădina casei.
Eusebiu Camilar şi fiica Elisabeta, în Cişmigiu, 1944.
În 17 noiembrie 1944 poeta se stinge la București, în locuința părinților săi din strada Popa Nan - Nr. 49.
"Dacă poezia ar putea impresiona nările, cred că versurile Magdei ar fi aureolate de acest miros, făcut din: maluri de pârâu, livezi cu stupi, bucătărie vara, pădure de brazi, asfalt de oraş, biserică, tufiş aprins... I-aş spune parfumul pythagoreic al lumii. Ar putea fi povestea Magdei, cuprinsă într-o aromă: născută pentru a percepe şi a întruchipa armonia, mereu sub impulsul iubirii, şi-a trăit bucuria şi suferinţa până la capăt şi a pornit spre lumină, strângând în mâini semnul Crucii. O ursită cu parfum de păgânătate creştinată".
Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist şi de ciudat
să simţi c-asemeni unui fir subţire
ceva frumos din tine s-a sfărmat.
Şi nu mai ştiu anume ce, şi-anume când,
căci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ţi vine să porneşti, de alţii întrebând
de-au fost aievea cele ce-au trecut.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .